Oraşul Baia Sprie, fost oraş minier mai bine de 50 de ani, va găzdui un muzeu al mineritului, primul de acest gen din judeţul Maramureş, a informat, miercuri, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Radu Trufan.
‘Prin implicarea Primăriei oraşului Baia Sprie, cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş, muzeul ar putea deveni un obiectiv turistic de seamă pe harta Europei’, a spus Radu Trufan.
Înfiinţarea viitorului muzeu al mineritului a fost sugerată de o întâlnire a acestuia cu localnicul Alexandru Saşa Nicolici care deţine deja un depozit al fostei mine locale, unde a reuşit să adune mai multe utilaje şi unelte folosite de mineri.
‘La Baia Sprie, am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Alexandru Saşa Nicolici. Un om dornic să arate tuturor frământările ortacilor, ale celor care intrau în subteran avându-l pe Dumnezeu în inimi. Dorinţa lui e ca în Baia Sprie să fie înfiinţat un Muzeu al Mineritului, dânsul dispunând şi de o locaţie mai mult decât potrivită – un fost depozit subteran de dinamită ce a aparţinut E.M. Baia Sprie. Cu siguranţă marea parte a tinerilor, dar şi a celor care au lucrat în galerii pentru a scoate la suprafaţă minereul vor dori să afle, la faţa locului, poveştile minerilor’, a precizat Radu Trufan.
Vicepreşedintele CJ Maramureş a ţinut să sublinieze că ani îndelungaţi o bună parte din locuitorii judeţului şi-au câştigat existenţa din minert.
‘Mare parte a familiilor din judeţul Maramureş şi-au câştigat existenţa din minerit. Au fost maramureşeni unde tradiţia era predată, asemeni unei ştafete, din tată în fiu. (…) ‘În mină Dumnezeu cu noi, afară grijă şi nevoi’, spunea imnul minerilor’, a arătat Radu Trufan.
Începând cu anul 2007, industria minieră a neferoaselor (aur, argint, cupru, plumb, wolfram) din judeţul Maramureş, administrată de Compania Naţională Minieră Remin – Baia Mare, şi-a sistat activitatea odată cu eliminarea subvenţiei de stat, iar peste 400.000 de persoane au fost concediate sau pensionate.
În vecinătatea oraşul Baia Sprie a funcţionat una dintre cele mai adânci mine, unde temperatura în galeriile de exploatare a minereului aurifer ajungea la 40 de grade Celsius.
