A îmbrăcat prima ie pe la 3 – 4 ani, iar ca artist – atunci când a debutat, în 1996. Pentru Ionuţ Voicu (‘Ion din Romania’), ia înseamnă rădăcini, înseamnă să nu uităm cine suntem şi unde ne îndreptăm.
De Ziua Universală a Iei, artistul, fost membru al trupei RoMania, a povestit, pentru AGERPRES, despre ‘istoria’ lui cu portul popular românesc, dar şi despre muzică, fotografie şi proiectele ce vor veni.
‘Am avut prima ie – am şi o poză cu mine pe o tricicletă – cred că aveam 3 sau 4 ani şi chiar îi spuneam mamei ‘uite, eu de pe vremea aceea aveam ceva cu ia’, iar ea mi-a zis ‘mi s-a părut mie că eşti haios în ea şi ţi-am pus ie; vezi ce a însemnat pe viitor, că ai ajuns tot la ie’. Ca artist, prima dată am îmbrăcat ia undeva în mai sau iunie 1996, în faţa Circului de Stat. Atunci am debutat, atunci am început noi să punem amprenta mult pe chestia asta de folclor şi modern’, îşi aminteşte Ionuţ Voicu.
De prin anii ’90, duce horele româneşti, puse pe ritmuri moderne, peste tot în lume.
‘În 1996, în primăvară, lucram pe vremea aceea la o compilaţie cu băieţii de la K1, cu Radu, Mircea şi Dani, şi ne-am gândit cum să facem, tinerii nemaiascultând populară, să o punem pe ritm modern. Dar ce ritm şi cum să fie instrumentaţia în timpurile acelea? Ulterior am mai dezvoltat, odată cu colaborarea cu nea Beni (Benone Sinulescu – n.r.), după anii ’99, dar până atunci am zis să montăm horele de la sate în discoteci, pentru că tineretul cam pe acolo îşi făcea veacul. După ce am reuşit acest lucru, am reuşit să le ducem peste hotare. Am început în anul 2000 – prima noastră ieşire la Festivalul Interbalcanic de la Salonic, a urmat după aceea America, Canada, China, Europa şi, în zilele noastre, mai aproape, Kazahstan şi Rusia, pe unde am fost în ultimii ani’, spune artistul.
Pentru el, ia reprezintă şi o întoarcere în timp, dar şi un nou trend.
‘Cred că ambele. E vorba de rădăcini aici. În primul rând să nu uităm cine suntem şi încotro ne îndreptăm şi cred că are la bază chestia cu rădăcinile, de unde ne tragem în primul rând. Pe lângă ie, noi avem costumaţie şi cu bundiţă, gen bucovinean, adică am îmbinat din mai multe zone ale ţării, mai puţin Maramureş, fiindcă nu am ajuns încă în zona aia. Noi, cei din trupă, suntem din Oltenia şi Muntenia, nu avem alte rădăcini, însă iubim cam orice zonă din ţară, noi având în repertoriu şi geamparale, şi bătute moldoveneşti, şi doine, şi sârbe olteneşti, avem şi din Maramureş, şi din Banat, avem cam de peste tot atât compoziţii proprii, cât şi cântece culese şi dezvoltate de noi’, afirmă Ionuţ Voicu.
Fost membru al trupei ‘RoMania’, artistul are în prezent un proiect nou, împreună cu Marius ‘Miky’ Coman, iar de vreo lună, de la relaxarea restricţiilor impuse de pandemie, au început să se pregătească de concerte şi chiar au susţinut primul spectacol în care ‘lumea a avut voie la scenă, să danseze, dar cu masca pe faţă’.
Îi plac şi ia tradiţională şi cea modernă, stilizată, adaptată noilor trenduri.
‘Am căutat mereu ca, chiar dacă o ie nu este veche sau…, chiar şi acum am prima ie pe care am îmbrăcat-o în 1996. N-am să o uit niciodată, este pusă pe un umeraş şi, cu siguranţă, va ajunge piesă de muzeu, şi am căutat întotdeauna, chiar dacă este o ie modernă, să aibă simbol, să aibă acel motiv care să te ducă spre Oltenia, sau spre Moldova, sau spre alte zone. Odată, cineva ne-a spus că ne-am îmbrăcat mai moldoveneşte şi cântăm la Craiova. Nu avem chestii din astea să ne îmbrăcăm pentru fiecare zonă în parte. Lumea ne apreciază în primul rând pentru muzica pe care o facem şi pentru ceea ce transmite – emoţie şi alte asemenea. Bineînţeles că s-a întâmplat, peste Prut, când am fost în Republica Moldova, să ne îmbrăcăm în stilul lor şi să ne spună oamenii ‘mai bine veneaţi în straiele voastre, că din astea de ale noastre noi suntem plictisiţi”, îşi aminteşte artistul.
Mai poartă ie chiar şi în vacanţe.
‘Am avut un pelerinaj în Ţara Sfântă şi în Iordania unde era o zi anume în care toată lumea era îmbrăcată în ie şi, nu ştiu, mi s-a părut aşa ceva, chiar se uitau toţi turiştii la noi, nu ştiau din ce zonă venim şi îşi dădeau cu presupusul. A fost şi o provocare, dar şi o experienţă foarte plăcută pentru mine să port ia, dar şi să ne recunoaştem între noi ca grup. Avem nişte ii care sunt mai moderne, nu le folosim pe scenă, dar le purtăm în drum spre spectacol, acum că a venit căldura de exemplu. Purtăm ii şi sunt de diferite culori – maro, crem. Noi suntem culegători de ii din toată lumea. Mi-am luat o ie din Peru care se aseamănă puţin cu a noastră. Mai am una din Grecia, din zona Cretei, se aseamănă, sunt tot din in şi au nişte simboluri care se apropie oarecum de ale noastre. Avem ii de peste tot’, afirmă Ionuţ Voicu.
Are ‘vreo zece ii moderne, puse pe ici pe colo’, iar de scenă, momentan, ‘vreo patru sau cinci ţinute’, dar garderoba se va mai lărgi.
Ion din Romania are şi o altă pasiune – fotografia.
‘Cred că o am moştenire de la tata. Am avut perioade şi perioade. Perioade în care mă dedicam mai mult muzicii – oricum, pentru mine muzica rămâne în prim-plan, pe locul I -, însă fotografia mă eliberează, mă debarasează de anumite probleme. Ies pe stradă şi fac fotografii, în vacanţe – spre exemplu am fost în Japonia, la Tokio, şi am făcut multe fotografii. Îmi place viaţa asta a oraşului şi chiar şi partea suburbiilor. Atât în Japonia cât şi în celelalte locuri în care am umblat îmi place viaţa asta de la ieşirea din oraş, unde lumea nu mai este aşa de agitată, toată lumea are grijă de gospodării. Mai nou, am cochetat cu fotografia de produs şi pot să spun că mi-a adus şi un surplus de venit, de ce să mint, dar e o stare. Chiar şi cu partea video, eu mai şi filmez şi de când a apărut moda aceasta cu filmările aeriene din drone ultraperformante chiar am fost în diferite zone, pe la munte, la Cheile Dâmbovicioarei, la Castelul Bran, la Râşnov, prin Deltă, şi am tras nişte cadre superbe pe care sperăm să le avem în viitoarele videoclipuri, pentru că despre asta vorbim – despre ţara noastră şi despre frumuseţile ei, despre tradiţie’, subliniază Ionuţ Voicu.
Continuă să viseze şi la un Harley Davidson pentru că se descrie ca un ‘aventurier căruia îi plac motocicletele’.
‘N-am renunţat de tot, chiar anul acesta am zis că o să-mi caut – eu fiind un aventurier căruia îi plac motocicletele, nu-mi place viteza şi de aceea aleg Harley Davidson, spre genul de motociclete cu portbagaj pe ele, să poţi merge la munte sau în expediţii, sau pe Transfăgărăşan. Nu mai am motocicletă acum, am avut două Kawasaki la vremea mea – unul de începător, o motocicletă de oraş, şi una de viteză, pe care nu am ţinut-o foarte mult fiindcă nu mi-a plăcut – după care am cochetat cu Harley Davidson. Nu am avut una personală a mea, însă am avut o perioadă una a unui prieten care a plecat în străinătate şi mi-a lăsat-o ani buni. Însă, s-a întors, a vândut-o ca să îşi ia ceva mai performant şi asta a fost. Dar visul meu rămâne un Harley Davidson în continuare, sau un enduro, ceva de plimbare, de cursă lungă, şi sper în curând să se întâmple’, mărturiseşte artistul.
În ultimul an i-a lipsit interacţiunea cu fanii, dar trupa este în lucru la un nou album.
‘Suntem în lucru cu un nou album, am lucrat cu oameni foarte mari – cu maestrul Dumitru Zamfir am lucrat pe partea de instrumente de suflat, colaborăm cu alţi instrumentişti de la Ansamblul Ciocârlia, cu acordeon, cu vioară. Avem în plan un album frumos instrumentat. Vreau să fie ceva wow din punct de vedere instrumental şi chiar şi piese alese, şi pentru prima dată vreau să fie şi o ediţie limitată pe vinil. Avem noi dorinţa asta, pentru colecţionari şi nu numai, să scoatem câteva viniluri. N-am scos niciodată. Avem cântece, zic eu, prea frumoase, prea bine instrumentate, e un fusion între foclor cu un pic de electronic, dar în acelaşi timp şi cu instrumente naturale. Cred că o să placă şi ne dorim ca atunci când vom avea lansare să putem avea un loc unde să facem o lansare cum era obiceiul înainte’, mai spune Ionuţ Voicu.
