O româncă care a locuit un timp în Italia, Maria Savu, din satul Nazna, situat în apropiere de Târgu Mureş, a decis să înfiinţeze un muzeu în şura din gospodăria părintească, în care a expus tot felul de obiecte tradiţionale, în special cămăşile populare confecţionate de mama ei, faţă de care şi-a redescoperit dragostea în timp ce era departe de ţară.
Piesa centrală a muzeului este războiul de ţesut al mamei, iar Maria îşi doreşte să transmită şi fiicei sale şi altor copii tradiţiile ţesutului, cusutului şi broderiei de ie şi alte obiecte ale portului românesc.
‘Ne aflăm în satul Nazna, mama este o vestită ţesătoare de covoare. Ca şi mama, pentru a nu se pierde tradiţia, m-am hotărât să fac o expoziţie în şură cu toate lucrurile ţesute, covoare, prosoape, inclusiv ii. Războiul de ţesut nu i-a lipsit niciodată mamei din casă şi nici nu vreau să dispară. Acum îl am şi eu, am învăţat-o pe fiica mea, încerc să duc tradiţia mai departe şi să ajut copiii care nu ştiu ce înseamnă această tradiţie, nu ştiu cum se ţese un covor, cum se coase o ie sau cum se pune o mărgea pe o cămaşă. Încerc să le expun copiilor cum arată lucrul de mână. Muzeul din şură are în jur de 30 de lipidee (covoare, n.r.), cum se spune pe la noi, pe care le-am expus – dar nu am avut loc pentru toate – mai am cindee, adică prosoape cusute şi de mine şi de alte persoane din sat. Mai am aici străiţuca pe care am purtat-o la şcoală, clasele I-IV, o păstrez cu drag şi, de câte ori o văd, îmi aduc aminte cu drag de anii de şcoală. Cămăşile sunt ţesute de mama, la război, pentru că noi, în sat, am avut o echipă de dansatori pe vremea mamei şi mama a ţesut cămăşile pentru costumele populare pentru toată echipa, să fie la fel’, a declarat Maria Savu.
În expoziţia deschisă special pentru ziua de Sânziene, de sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Maria Savu a expus numeroase lucruri vechi, din familie, cum ar fi lada sau cufărul cu care au plecat în armată atât bunicul ei, cât şi tatăl ei.
‘La aceste lăzi, în ziua de astăzi, nimeni nu le mai dă valoare, dar pentru mine au. Farfuriile, sunt peste 50 de bucăţi, le-am primit de la cei care nu le-au mai folosit, fiindcă sunt vechi, dar pentru mine toate au însemnătate. Vin localnicii şi aduc obiecte, inclusiv pantaloni de costum popular bărbătesc, cioareci, aşa le zicea, erau ţesuţi la război. La fel cămaşa şi cheptarul care se purta mai demult. Acum nu se mai ştie ce e acel cheptar, este un fel de vestă făcută din lână. Am lucrat în Italia un timp şi, datorită ieşirii şi văzând cât de uniţi erau acolo românii, indiferent din ce zonă a ţării eram, ne-am simţit mai români. Şi când am văzut cu cât drag ne uneam şi adunam acolo puţinul pe care îl aveam, în urma acestei experienţe am hotărât să vin şi să fac acest muzeu pe care îl las deschis pentru oricine trece pe la poarta mea. Poate să intre oricând să îl vadă, aici, în şură’, a spus Maria Savu.
Pentru a le arăta copiilor din sat ce însemnau ritualurile de Sânziene, Maria Savu a confecţionat şi câteva coroniţe din flori de sânziene şi le-a explicat semnificaţia.
‘Am adus copilaşii să vadă acest muzeu şi, pentru a-i face fericiţi, le-am făcut câte o coroniţă cu flori de sânziene şi le-am explicat ce semnificaţie are. Ocazia de Sânziene, ar fi trei sărbători, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele şi ziua iei. Ţin minte coroniţele, când eram tânără, le făceam şi le aruncam pe casă şi, dacă coroniţa rămânea pe casă, în anul respectiv ne măritam, dacă pica jos, însemna că mai stăm un an. Coroniţele şi ia au o mare semnificaţie pentru noi. Faptul că purtăm această ie cu drag ne face să ne simţim români adevăraţi şi atunci când ai luat ia pe tine, ştii că eşti român’, a declarat Maria Savu.
Mama Mariei, Susana Toma, va împlini în acest an 83 de ani şi nu îşi ascunde mândria faţă de ceea ce a făcut fiica ei. În ciuda vârstei, a contribuit şi ea la amenajarea muzeului şi a acestei expoziţii de Sânziene.
‘Sunt atât de bucuroasă în suflet de ce e aici, de ce a făcut copila asta, mai rar. Şi-a adunat copiii, şi-a adunat părinţii în ogradă, a muncit foarte mult. Pe mine m-a pus să fac războiul de ţesut. Tot i-am spus că nu pot să îl fac, dar m-a încurajat să încerc şi, până la urmă, am reuşit. Cât pot, fac, cât nu, rămâne. Eu am ţesut 12 ii pentru cineva, am ţesut poale, am pregătit 12 costume naţionale. Cămaşa populară este foarte importantă pentru toţi românii, când o port, parcă nu sunt eu, mă simt aşa de fericită când o port. Am umblat la dansuri populare, la dansuri pentru bătrâni, ia mi-a fost dragă întotdeauna. Muzeul e foarte frumos, dar trebuie muncă multă. Toate lucrurile sunt ale ei şi mai are covoare care nu au încăput aici’, a spus Susana Toma.
Ea mai ţine să sublinieze că dragostea faţă de frumos se moşteneşte din familie. ‘La viaţa mea am făcut lucruri de care oamenii să se bucure, să aud laudă după mine, mi-a plăcut să fac ceva frumos. Mie îmi seamănă fata, şi eu am făcut multe la vârsta ei’, a concluzionat Susana Toma din Nazna. AGERPRES / (A – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)
