Scriitorul etnic german Eginald Schlattner a primit joi Crucea de merit în rang de cavaler a Ordinului de merit al Republicii Federale Germania de la ambasadorul Cord Meier Klodt, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Consulatul de la Sibiu.
În cadrul discursului rostit în limba română, Eginald Schlattner, care locuieşte în comuna Roşia (judeţul Sibiu), a apreciat că acordarea acestei distincţii ‘este nu numai o reevaluare a unor merite culturale, ci o evaluare a unei biografii controversate’.
‘Decernarea acestei distincţii ‘Cruce de merit în rang de cavaler al Ordinului de merit al Republicii Federale Germania’ este nu numai o reevaluare unor merite culturale, ci evaluarea unei biografii mult controversată. De mai mult de o jumătate de secol şi în prezent se ştie că sunt defăimat prin imputări şi ameninţări chiar cu moartea. Nu m-am opus niciodată, nu m-am pus în gardă. ‘Cu anumiţi oameni nu se vorbeşte’, mi-a spus bunica, dar deasupra totuşi eu mă încred în puterea imanentă a adevărului. (…) Sunt cetăţean român, dar în acelaşi timp, ca şi în mod oficial, ca sas sunt şi etnic german. Dar această recunoaştere de sas neamţ este numai o autopoziţionare prin limbă, tradiţie, istorie, religie şi comportă în plus, ca să fie valabilă, încă un element constitutiv, de altfel valabilă pentru fiecare etnie din ţara aceasta, acceptul identităţii proprii prin celelalte neamuri. (…) Ca exemplu, în sat nu figurez ca preot evanghelic, ci ca popa saşilor. Tocmai această confirmare adiacentă lipseşte celor emigranţi în Germania’, a declarat Eginald Schlattner.
Schlattner a subliniat că în calitate de autor de ‘romane de rezonanţă în limba germană’, care au fost traduse în rusă, spaniolă, portugheză, braziliană şi japoneză, a fost invitat la serate de lectură în mai multe ţări, unde, de fiecare dată, s-a considerat ‘un mesager al ţării’.
‘M-am angajat tot timpul ca mesager al patriei mele natale. În 2002, Guvernul mi-a conferit titlul de Ambasador Cultural al României. (…) Întrebat de ce nu am paşaport german – aş putea, dar sunt exclusiv cetăţean român – răspund: Am încrederea că bunul Dumnezeu îmi va purta de grijă aici, ca să fiu ocrotit în cele ale vieţii şi la moarte. În Rothberg (comuna Roşia, judeţul Sibiu n.r.) mai suntem de înmormântat două suflete. Sunt ultimul preot sas după 800 de ani. Dar ceea ce trebuie relevat: cei câţiva saşi rămaşi nu vieţuim pe o insulă pustie. Ci suntem printre oameni de altă limbă şi credinţă, dar vecini de nădejde. Vecini creştini’, a concluzionat Eginald Schlattner.
