Culturile legumicole şi cele pomicole sunt sever afectate de lipsa apei din sol, deşi fermierii udă aproape zilnic, îndeosebi grădinile de legume, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, vicepreşedintele Asociaţiei Legumicultorilor Maramureş, Daniel Tinc.
‘Lipsa apei din sol, inclusiv la adâncime mică, a devenit o problemă dificilă pentru toţi legumicultorii, îndeosebi pentru cei care deţin terenuri cultivate în câmp şi nu deţin nicio sursă de apă pentru udare. Culturile legumicole sunt dependente de irigare, e nevoie de apă pe toată durata verii. Anul acesta am fost martori la fenomene meteo extreme, adică ploi de scurtă durată, cantităţi mari de apă căzute, însă absorbite de sol în decurs de câteva ore. Practic, apa lipseşte din sol, inclusiv la adâncimi scăzute, iar când plouă, apa este absorbită foarte repede şi aproape că nu prea se resimte după ploaie. (…) Nu facem irigare sau udare în zilele cu ploaie, însă la cel mult 12-24 de ore suntem nevoiţi să udăm legumele. Anul trecut parcă a fost un pic mai greu, însă a fost vizibil că din punct de vedere agro-meteorologic, schimbările erau cât se poate de vizibile. Această schimbare de climă cred că ne va ridica mari probleme în anii următori’, a spus Daniel Tinc.
Acesta a subliniat că, zilnic, marile culturi de legume au nevoie de zeci de mii de litri de apă pentru a fi salvate.
‘În zilele caniculare, cred că între 20.000 şi 30.000 de litri de apă e nevoie pentru culturile legumicole din câmp, seră sau solarii. (…) Pentru culturile aflate la mare distanţă de râuri sau fără nicio sursă de apă, situaţia e şi mai dificilă. Fermierii transportă, zilnic, apa în câmp cu cisternele şi o depozitează în bazine de mare capacitate. Singurul raţionament viabil în aceste cazuri e terenul, solul de bună calitate, se pretează la cultura legumelor. Efortul este mare, însă, dacă ar trebui să recalibrăm preţul legumelor la atâtea costuri, aproape că ar trebui să renunţăm la culturi. Problema e că o bune parte dintre fermieri au investit de-a lungul anilor în aceste terenuri, s-au dotat cu motopompe, instalaţii de irigare, bazine de apă, garduri de protecţie şi spaţii de depozitare. (…) Legumicultura din Maramureş s-a reinventat în ultimii 15 ani, după ce prin anii ’90 toate terenurile legumicole au fost împărţite unor persoane care invocau că ar fi deţinut acele terenuri până la colectivizare. Puţine au fost persoanele care s-au apucat de legumicultură pe acele terenuri, apoi le-au abandonat sau vândut. Cam aşa a fost’, a mai spus Daniel Tinc.
De asemenea, Mirela Vereş, directorul Agrocentrum – Centrul de Consultanţă Agricolă Maramureş, a precizat, pentru AGERPRES, că şi culturile pomicole sunt sever afectate de lipsa apei din sol.
‘Fermierii care deţin culturi de măr, păr, prun susţin că lipsa apei din sol determină o încetinire a evoluţiei fructelor, unele pur şi simplu cad la pământ din cauza căldurii toride. Cei mai inspiraţi au încercat să ude pomii, îndeosebi dimineaţa devreme, însă efectul a fost modest. Alţi fermieri sunt îngrijoraţi că ar putea pierde întreaga recoltă din toamna acestui an. Situaţia văd că devine complicată de la un an la altul. Şi de câţiva ani pomicultorii erau bucuroşi că există cerere pe piaţa locală şi regională’, a declarat Mirela Vereş.
În judeţul Maramureş sunt peste 9.000 de hectare cultivate cu legume şi aproximativ 6.000 de hectare de culturi pomicole.
