Preşedinta Federaţiei Române de Canotaj, Elisabeta Lipă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că închiderea bazelor sportive la începutul pandemiei de coronavirus a fost o decizie greşită, care a costat România obţinerea unui număr mai mare de medalii la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
La doi ani de la debutul pandemiei, multipla campioană olimpică la canotaj susţine că întreruperea pregătirii specifice a reprezentat un dezavantaj pentru sportivii români în comparaţie cu cei din alte ţări care au rămas în izolare în bazele sportive continuându-şi antrenamentele. În aceste condiţii, România a încheiat Jocurile Olimpice de la Tokyo pe locul 46 în clasamentul pe naţiuni, cu doar patru medalii (una de aur şi trei de argint). La fel ca în martie 2020, ea susţine că decizia corectă era ca sportivii din loturile olimpice să fie izolaţi în bazele sportive, aşa cum ulterior s-a întâmplat de multe ori înaintea şi în timpul competiţiilor.
În opinia Elisabetei Lipă, pierderile sportului românesc din aceşti doi ani de pandemie sunt enorme în special în ceea ce priveşte copiii şi juniorii, care au revenit la antrenamente după şase luni şi chiar mai mult timp. Întreruperea activităţii la nivelul juvenil din acea perioadă se va resimţi mulţi ani de acum înainte pentru că baza de selecţie va fi mult mai mică.
Cea mai bună canotoare a secolului XX a explicat că şi-ar dori un studiu în ceea ce priveşte influenţa vaccinului împotriva Covid-19 asupra performanţei sportive. Lipă susţine că în momentul de faţă nu se ştie cât de mult este afectat organismul unui sportiv care este supus constant unui efort peste limită.
AGERPRES: Când a început pandemia, în februarie 2020, v-aţi gândit vreun moment că aceasta ar putea influenţa fenomenul sportiv?
Elisabeta Lipă: Pandemia pentru mine şi canotajul românesc a început în Italia, pentru că lotul olimpic era acolo în pregătire (n.r. – la Piediluco). Eram şi eu în Italia când a început să agitaţia cu acest virus, apăruse şi primul deces confirmat din cauza Covid-19. Nu ştiam cum să reacţionez, nu realizam ce înseamnă lucrul ăsta, cât de grav este şi la ce să ne aşteptăm… Am stat acolo o săptămână, iar de la zi la zi numărul deceselor creştea, se instalase panica… chiar dacă acele cazuri de Covid nu erau în zona Romei, unde eram noi, ci mult mai departe, la sute de kilometri în nord. Şi atunci ne-am aşezat şi am zis că votăm să vedem ce facem, rămânem sau mergem acasă. Iar la vot proporţia a fost covârşitoare pentru a ne întoarce acasă, doar câţiva au spus să rămânem în Italia. Iar de acolo a început nebunia, pentru că nu voiam să intrăm prea mult în contact cu nimeni de acolo şi de aceea am închiriat şi un charter şi ne-am întors acasă. Dar nu a durat mult şi lucrurile au luat o întorsătură urâtă şi acasă, pentru că uşor-uşor au început să se închidă bazele sportive. Canotajul a fost ultimul bastion care a părăsit baza sportivă. Pentru mine ziua aia a fost absolut îngrozitoare, nu am fost bună de nimic Am suferit enorm, am simţit că toată munca noastră de atâţia ani se duce pe apa Sâmbetei.
AGERPRES: Înţeleg că vă menţineţi părerea că nu trebuiau închise bazele? Pentru că ulterior multe competiţii s-au desfăşurat în sistem bulă, aşa cum sugeraţi dumneavoastră atunci…
Elisabeta Lipă: Da, îmi menţin părerea, fără discuţie. Eu asta i-am spus atunci şi premierului, şi ministrului Sportului, tuturor celor cu care am vorbit. Le-am spus că noi stăm în izolare acolo… închidem baza şi stăm acolo până se aşează lucrurile. Dar nu ne-au lăsat şi am plecat… şi am stat acasă peste două luni. Thomas Bach (n.r. – preşedintele CIO) spunea la început că Jocurile Olimpice se vor ţine, de aceea eu m-am rugat de toţi cu Cerul şi cu Pământul să ne lase (n.r. – în cantonament la CNS Snagov). Dar frica a fost cea care a dominat, oamenii nu mai erau raţionali, spuneau că tot sportul mondial este acasă în izolare. Aşa că am plecat şi noi acasă… dar ce condiţii de înaltă performanţă să ai acasă? Noi am făcut tot posibilul şi le-am trimis sportivilor biciclete, ergometre, tot ce mai aveam noi… Pentru că din Italia am plecat repede, fără echipamente, fără logistică… De la bărci şi până la haltere totul rămăsese în Italia. Ministrul ne dădea asigurări că ne ducem acasă pentru scurt timp şi că ne vom întoarce repede, dar de unde? Ministrul aştepta să plecăm ca să nu mai aibă încă o răspundere în plus. Am spus atunci şi spun şi acum că era cel mai bine pentru sportul românesc ca loturile olimpice să fi intrat în izolare acolo unde erau, adică în bazele sportive. Şi ulterior s-a dovedit că ştim să stăm în izolare, aşa cum am stat chiar şi înainte de Jocuri Olimpice. Pentru că niciun sportiv nu este nebun să îşi bată joc de toată munca lui.
AGERPRES: Întreruperea pregătirii specifice a costat România la Jocurile Olimpice de la Tokyo? Se puteau obţine mai multe medalii dacă nu exista acea pauză?
Elisabeta Lipă: Normal că ne-a costat ca ţară şi ne-a costat mult. Este clar că dacă rămâneam în cantonamente România obţine mai multe medalii la Tokyo. A fost o decizie greşită luată la nivel de stat, de stat român până la urmă, pentru că Ministerul Tineretului şi Sportului nu putea să facă altfel decât ce comenzi primea. Lumea era speriată pentru că nu ştia ce se întâmplă şi ce urmează şi atunci au luat decizia radicală să închidă şi să scape de toate explicaţiile şi de toată răspunderea. Ăsta este sport naţional, fuga de răspundere. Nimeni nu mai răspunde pentru nimic.
AGERPRES: Cum a fost gestionată criza pandemică în sportul românesc în comparaţie cu alte ţări?
Elisabeta Lipă: Să vă dau un exemplu, noi am avut atunci Campionatele Europene, iar când un lot nu se pregăteşte, mă refer la pregătire specifică, se vede de la o poştă şi după timp, şi după cum se comportă sportivii… Se vede clar că fără o pregătire de înaltă performanţă nu ai cum… Dar când colo toate ţările cu care noi ne-am aliniat la start au fost extrem de bine pregătite. Ba chiar au doborât recorduri, nu doar că ne-au învins, acolo unde noi credeam că stăm mult mai bine decât ei. Norocul a fost că pierderile noastre nu au fost atât de mari, pentru că am apelat la cluburi şi la toţi cei care ne puteau ajuta cu logistica în perioada cât am stat acasă. Noi avem şi un sistem de monitorizare extrem de bun, indiferent unde se află sportivul putem vedea dacă se pregăteşte, la ce nivel este, ce timp scoate şi toate celelalte lucruri… Iar sportivii când au venit înapoi în cantonament nu au luat-o chiar de la zero. Ăsta a fost norocul nostru.
AGERPRES: Chiar şi cu pandemia, canotajul a fost sportul numărul 1 la Tokyo, cu 3 medalii din cele 4 ale României… Ce a avut şi ce a făcut în plus faţă de celelalte discipline?
Elisabeta Lipă: Nu pot să spun pentru că nu ştiu exact care a fost situaţia la celelalte sporturi. Dar canotajul a avut ceva în plus, e normal din moment ce a revenit în elita mondială atât de repede şi a obţinut rezultatele acelea la Jocurile Olimpice.
AGERPRES: Uitându-ne înapoi la primăvara anului 2020, este vreo decizie pe care aţi lua-o altfel cu informaţiile de azi despre acest virus?
Elisabeta Lipă: Clar eu nu aş mai trimite sportivii acasă nici dacă m-ar da afară din ţară. Pentru că decizia de a pleca din baza de pregătire a fost cea mai mare nenorocire pentru sportul românesc, în situaţia în care adversarii noştri au fost ţinuţi în cantonamente şi au trecut cu bine peste perioada respectivă. Sportivii din străinătate au făcut exact opusul a ceea ce am făcut noi. Şi atunci cum să te lupţi cu ei de la egal la egal, nu ai cum.
AGERPRES: Dacă ar fi un punct pozitiv adus de această pandemie care ar fi acela?
Elisabeta Lipă: Eu nu văd absolut niciun punct pozitiv. Să zicem că poate pentru sportivi ar fi unul. Mă refer la faptul că au avut ocazia să vadă cum e să stea acasă şi să se antreneze, în comparaţie cu pregătirea în cantonament. Adică e clar că au apreciat mai mult condiţiile din cantonament, dar lucrurile astea se uită repede. Şi vă spun sincer că eu nu credeam că o să ajung în situaţia să mă sune un sportiv şi să mă întrebe când revine în cantonament. Dar uite că mi s-a întâmplat şi asta, să mă întrebe sportivii când revin în cantonament. Deci să spunem că ăsta e lucrul bun pe care l-a făcut pandemia asta.
AGERPRES: Vorbind la modul general, care ar fi pierderile sportului după doi ani de pandemie?
Elisabeta Lipă: Pierderile sunt enorme… Şi nu spun că au fost pierderi mari la nivel de seniori. Pierderile mari au fost şi sunt în continuare la nivel de juniori. Pentru că şcolile au fost închise, centrele sportive au fost închise. Dacă seniorii au revenit la antrenamente după două luni, cei mici au revenit după jumătate de an. Unii chiar mult mai târziu şi atunci aceste lucruri au afectat în primul rând numărul de copii practicanţi de sport. Iar urmările se vor simţi mulţi ani de acum încolo. Pandemia a făcut şi ca numărul copiilor să fie în general mai mic, pentru că natalitatea a scăzut. Nu mai zic să facă sport, pentru că pe unii ai senzaţia că sportul îi omoară. Din păcate, în şcoală nu se mai face sport.
AGERPRES: A schimbat pandemia modul în care se pregăteşte din punct de vedere mental sportivul, pentru că acum de multe ori el este nevoit să concureze în faţa unor tribune goale…
Elisabeta Lipă: Sincer nu cred că trebuie să se schimbe în vreun fel mentalitatea sportivului. Pentru el nu are importanţă aşa de mare dacă tribunele sunt goale sau nu. El trebuie să se pregătească şi să dea totul în concurs pentru a obţine ceea ce şi-a propus şi ce obiectiv are de îndeplinit. El trebuie să fie mereu la maximum, indiferent că vede tribuna goală sau plină. Nu înseamnă că având tribuna plină el este mai bun dacă nu s-a pregătit cum trebuie. Şi mă refer aici şi la sporturile de echipă. Dacă tu nu te-ai pregătit cum trebuie nu poţi fi mai bun dacă tribuna te încurajează.
AGERPRES: Cum vedeţi problema vaccinării la sportivi, credeţi că influenţează în vreun fel performanţa sportivă?
Elisabeta Lipă: Sportivii au suferit când s-a făcut prima doză de vaccin, au suferit la a doua şi au suferit şi când s-a făcut booster-ul, pentru că un sportiv depune constant un efort foarte mare. Iar atunci când organismul are ceva în el cu care nu a fost obişnuit, el reacţionează. Şi asta s-a văzut în pregătirea sportivilor. De asta vedem şi acum că sportivii au o stare de oboseală poate exagerată faţă de alţi ani… Chiar dacă nu se vede, sportivul plăteşte. Eu mi-aş dori să fie făcut un studiu pe această temă, să vedem cum influenţează vaccinul performanţa sportivă. Pentru că noi am respectat recomandarea medicilor, dar e clar că organismele sportivilor au fost date peste cap. Era bine să fi avut acest studiu acum, înainte de începerea noului ciclului olimpic. Ca să ştim exact cum începem, de câtă pauză au nevoie sportivii şi ce trebuie să facem pentru ca organismul lor să plătească cât mai puţin. Pentru că vaccinul acesta este încă în faza de cercetare, de testare. Iar recomandarea după fiecare doză a fost ca sportivul să nu facă antrenament, să nu depună efort timp de câteva zile. Dar normal ar trebui să fie făcute aceste studii să vedem cum suportă un sportiv de performanţă acest vaccin, pentru că e clar că el depune un efort peste limită. Şi atunci cum să procedăm cu sportivii? Are o influenţă negativă asupra organismului? Pentru că dacă am avea aceste studii am putea să facem nişte corecţii în timpul antrenamentelor.
AGERPRES: Cum aţi caracteriza ultimii doi ani, cum s-a văzut şi simţit pandemia din interiorul fenomenului sportiv?
Elisabeta Lipă: Pandemia asta ne-a arătat că toţi trebuie să fim mai solidari, să avem mai mult respect faţă de cei de lângă noi, ne-a arătat că sport nu poţi să faci în orice condiţii, pentru că una e să stai în cantonament şi alta e să te antrenezi acasă. Eu am sperat ca pandemia să ne facă mai buni, să ne facă să vedem altfel viaţa, dar uite că din contră, parcă lumea este înrăită de greutăţi, de neajunsuri. Este aşa o stare de frământare care se simte de la distanţă. Şi se simte acest lucru şi în sport, sportul nu poate să fie diferit.
AGERPRES: Aşadar sportul românesc a ieşit învins din această întrecere cu virusul Covid-19…
Elisabeta Lipă: Dacă terminam în primele 20 de naţiuni ale lumii la Jocurile Olimpice de la Tokyo, atunci spuneam că am ieşit victorioşi. Dar dacă am terminat pe locul pe care am terminat, e clar că am fost învinşi. Pentru sportivii români pandemia a reprezentat o înfrângere, ca pentru întreaga societate.
În urmă cu doi ani, pe 26 februarie 2020, a fost confirmat primul caz de infectare cu noul coronavirus din România, la un bărbat dintr-o localitate din judeţul Gorj, care a intrat în contact cu un cetăţean italian din Rimini, infectat cu SARS-CoV-2. Din acel moment, România a intrat în ”zodia” pandemiei, iar autorităţile au început să impună restricţii şi să ia măsuri de izolare sau carantinare.
AGERPRES (A-autor: Marius Ţone, editor: Mihai Ţenea)
