Oradea, 31 mar / Agerpres/ – Scriitorul Florin Ardelean, profesor de jurnalism, a criticat joi, în cadrul simpozionului Memento Iosif Vulcan, la 181 de ani de la naştere, o carte romanţată despre viaţa cărturarului bihorean, intitulată ‘Vulcan. Lumina vine de la Asfinţit’, autor Mihai Buzea, apărută în acest an la Editura Polirom.
Florin Ardelean, lector universitar doctor la Universitatea Oradea, consideră această carte ‘o lectură şocantă, în sens negativ, o deraiere totală’.
‘Chiar şi titlul este deja puţin interesant. Dar, mă rog, orice autor se poate impune prin excentricităţi, dacă vrea. Însă lucrul care mi s-a părut mie grav, cunoscând bine opera lui Iosif Vulcan şi ştiind multe despre biografia lui, întreaga carte mi s-a părut implauzibilă. Nu există, în această biografie romanţată, Iosif Vulcan. Decât pe copertă. Într-un portret drăguţ. Dar atât. Înăuntru nu găsim decât evocarea lui Iosif Vulcan cum l-am vedea în trei oglinzi retrovizoare: prin scrisorile – inventate, fără îndoială – ale lui Ady Endre către soţia lui Iosif Vulcan, Aurelia, unele note ale unchiului lui Iosif Vulcan, chimistul Iriny Janos (cel care a inventat chibritul cu fosfor) şi unele notaţii ale Aureliei Vulcan’, a declarat Florin Ardelean.
La un moment dat, se arată în carte, Ady scrie într-o scrisoare ‘o chestiune şocantă, o invenţie’, afirmă Ardelean: anume că, ‘după Unire, dacă ar fi trăit Iosif Vulcan, ar fi fost spânzurat de români, dacă nu l-ar fi spânzurat ungurii înainte’.
‘Ţinând cont de biografie, de excelentele relaţii pe care Iosif Vulcan le-a avut cu intelighenţia maghiară, statutul lui de membru al Academiei Române, de la vârsta de 50 de ani, este total absurd’, a subliniat Ardelean.
Apoi, continuă acesta, în a doua secţiune a cărţii este înfăţişat un Iriny Janos traumatizat, la 1848 -1849, din cauza războiului civil dintre unguri şi români, pe fundalul Revoluţiei, traumă care se pare că – din carte aşa rezultă – a instalat o ură faţă de români din partea sa.
‘Iosif Vulcan este considerat de el un iredentist, faptul că a trădat cauza maghiară şi s-a dat cu românii. Fiind într-o excursie la Stâna de Vale, spunea că totul e frumos, natura este frumoasă, un singur defect: că sunt prea mulţi români acolo. Deci o abordare extrem de dură şi neavenită. Pentru că Iriny Janos, sunt absolut convins, din tot ce a scris, din toate memoriile, nu rezultă că ar fi contactat acest virus al urii faţă de români’, a afirmat Florin Ardelean.
Iar în ultima parte a cărţii sunt notaţii ale Aureliei Vulcan care şi ele ‘sunt în stare să şocheze’. Printre altele, ea i-ar fi spus lui Ady că moartea soţului ei, survenită în 1907, din cauza unei nefrite, ar fi fost cauzată de excesele culinare şi bahice. Pentru că fiind adesea invitat şi foarte bine primit, Iosif Vulcan nu s-ar fi răbdat să nu înfulece cantităţi pantagruelice de alimente şi băutură.
‘Chestiune iarăşi infirmată total de tot ce ştim despre el. În concluzie, cartea aceasta îmi spune un lucru: din nefericire, acum, la 181 de ani, când îl aniversăm pe Iosif Vulcan, cartea şi-a ratat complet povestitorul’, a conchis scriitorul.
Simpozionul Memento Iosif Vulcan (1841- 1907), organizat pentru a evoca viaţa şi personalitatea lui Iosif Vulcan, a fost susţinut la sediul Muzeului Iosif Vulcan din Oradea de directorul Muzeului Ţării Crişurilor, istoricul Gabriel Moisa, custodele Muzeului Iosif Vulcan, Ioan F. Pop, istoricul Blaga Mihoc, mulţi ani muzeograf al acestei instituţii, şi universitarul Florin Ardelean, în prezenţa unor tineri, studenţi la jurnalism, elevi şi oameni de cultură orădeni.
Cu acest prilej au fost decernate şi premiile la concursul de eseuri desfăşurat sub genericul ‘Trăiesc, gândesc, îmi pasă’ şi având titlul ‘Ţara Crişurilor ieri, azi şi mâine’, care urmăreşte să aducă un omagiu lui Iosif Vulcan din partea tinerilor.
