Adrian Năstase: Partidele astea „proeuropene” sunt cele de sub pulpana lui Soroş sau e povestea dosarelor puse pe masă? Rezultatul cel mai spectaculos îl constituie punerea în aceiaţi bancă a PSD şi USR care, până mai ieri, se scuipau pe culoarele şcolii. Se pare că aşa a hotărât dirigintele clasei – profesor de fizică – cel care mai are puţin şi iese la pensie

„Din ce am citit in ultimul timp, pare ca votul la parlamentare si la prezidentiale a fost un vot „împotriva clasei politice”. Reprezentantii partidelor au spus ca „au auzit” mesajul, astfel incat pentru a da urmare acestui vot de protest, au hotarat sa traga la sorti ministerele si să pună cam aceleasi personaje in conducerea lor?! Deci, schimbarea va consta in rearanjarea lor in banci. Rezultatul cel mai spectaculos il constituie punerea in aceiasi banca a reprezentantilor PSD si USR care, pana mai ieri, se scuipau pe culoarele scolii. Se pare ca asa a hotarat dirigintele clasei – profesor de fizica – cel care mai are putin si iese la pensie”, scrie, pe blogul său, Adrian Năstase.

„Nu imi este clar cine este directorul scolii si ce nationalitate are…

Revenind la votul din noiembrie/decembrie, este evident că rolul poporului este din ce in ce mai mare. Un exponent AUR spunea chiar „intrarea Romaniei in Schengen este o victorie a poporului”. Pare că poporul a vrut sa puna partidele politice la incercare timp de 13 ani, inainte de a câstiga această victorie.

La prezidentiale, unii candidati au vrut sa faca aliante doar cu poporul, altii au anuntat că ei reprezinta poporul. Consecinta pare a fi aceea că, in Romania, avem, de fapt, foarte multe popoare: poporul lui Călin Georgescu (2,2 milioane), poporul Elenei Lasconi (1,77 milioane), poporul lui Marcel Ciolacu (1,76 milioane), poporul lui George Simion (1,2 milioane) si popoare mai mici – poporul lui Ciucă (811 mii), poporul lui Mircea Geoana (583 mii) sau poporul Alexandrei Păcuraru (14 mii). Cel mai convins că el vorbeste in numele tuturor acestor popoare pare a fi Călin Georgescu, având, de partea lui, si justitia divină (cu justitia lumească merge mai greu). Situatia e, deci, complicata…

Hai să vedem si cum a iesit poporul la prezidentiale in ultimii 35 de ani. In 1990, au iesit la vot din poporul alegatorilor 86%; in 1992 – 76% (turul I) si 73% (turul II); in 1996 -76% (I si II); in 2000 – 65%(I) si 575(II); in 2004 – 58%(I) si 55%(II) ; in 2009 – 54%(I) si 58%(II); in 2014 – 53%(I) si 64%(II); in 2019 – 51%(I) si 54%(II); in 2024 – 52% (I )- tur anulat. Deci, in 2024, poporul nu pare că a rupt usile sectiilor de votare pentru a-l alege pe reprezentantul său.

La partide, m-a interesat sa vad ce a facut „poporul PSD” la vot in acesti ani, la parlamentare. A inceput bine. In 1990, FSN a obtinut 67% din voturi (prezenta la vot 86%). In 1992 – cele doua ramuri ale FSN, dupa despartirea Iliescu/Roman, au obtinut jumatate din cat luasera in 1990 – FDSN -28%, FSN (PD) – 10%. Pretul orgoliilor! In 1996, FDSN a obtinut 23% (prezenta la vot 76%), in 2000 PDSR a obtinut 37% (prezenta la vot 65%), in 2004 (dupa patru ani de guvernare), PSD a obtinut acelasi procentaj cu cat intrase la guvernare – 37% (prezenta la vot 58%). In 2008, PSD a obtinut 34% (prezenta la vot 39%!); in 2012 USL (PSD+PNL) a obtinut 60% (prezenta la vot 41%); in 2016, PSD a obtinut 45% (prezenta la vot 39%); in 2020, a obtinut 29% (prezenta 31%); iar in 2024, Psd a obtinut 22% (prezenta la vot 52%).

Este, in prezent, desigur, o situatie dificilă, asemănătoare cu cea din 1996. Atunci FDSN a intrat, pentru patru ani, in opozitie. Este adevărat, la Cotroceni, câstigase reprezentantul Conventiei – Emil Constantinescu.

Cum ar trebui gestionată situatia acum, in conditiile unui parlament fărâmitat si a unui val „suveranist”, de ostilitate, determinat de anularea alegerilor prezidentiale si de situatia economică si socială? E greu de găsit solutia optimă. Corneliu Coposu ar fi spus că stagiul in opozitie ar fi varianta de preferat. Primarii PSD doresc insă rămânerea la guvernare pentru a-si continua proiectele. Nemultumirea populatiei va căuta tapi ispăsitori pentru măsurile dificile ce vor trebui luate si se vor exprima la prezidentialele ce vor urma.

Coabitarea, in interiorul guvernului, cu reprezentantii USR si coabitarea cu un presedinte „suveranist” sau „sorosist” pot fi incercări dificile pentru PSD. La care se va adăuga sprijinul implicit reprosat pentru un supliment de mandat acordat lui Iohannis”, arată Năstase.

El mai scrie: „Înainte de alegeri, liberalii nu concepeau să „impartă” puterea. Voiau si presedintia si guvernul. Cu 13% din voturi, s-ar putea ca rezultatul final să fie mai modest. Sau cine stie?

• PSD VOIA să „impartă” puterea dar pare că „felia de pizza” pe care au obtinut-o (22% din voturi) nu e prea consistentă.
• Bătălia electorală este in legătură cu „drumul european” al României. Aveam impresia că drumul acesta a fost decis la Revolutie si la masa rotundă de la Snagov (1995), de către toate partidele. Problemele in dezbătere au fost si sunt despre cum să acomodăm deciziile interne din România cu functionarea noastră in organizatiile europene si euro-atlantice.
• Discutiile despre modernizare, prin „import” occidental sau intoarcerea la traditii au dominat perioada „pasoptistilor”, a elitelor de după Primul război mondial sau de după cel de-al doilea. Ele au fost influentate si de contextul geopolitic. Oricum, evolutiile noastre au fost in salturi.
• „Suveranismul” este si o reactie la un anumit tip de hegemonie care isi camuflează interesele sub masca unor „valori si principii”. Problema este că societatea globală nu este o inventie a lui Soros, ci o consecintă a schimbărilor tehnologice (si politice) de după Al doilea război mondial. Abilitatea statelor mai mici este de a-si acomoda interesele cu modificările din lumea globală. Si de a rezista „conditionalitătilor democratice” impuse de organizatiile lui Soros.
• Mi se pare paradoxal ca acum „suveranistii” să ceară anchete care să fie făcute de către Trump sau să apeleze la „organizatii supranationale”, gen OSCE, GRECO, Consiliul Europei, etc. Deci de către „străinătate”, in conditiile in care ei nu vor să stea „in genunchi”, in fata lor.
• Am inteles, rusii sunt răi (au si fost cu noi, in decursul istoriei) dar este normal ca fosti ambasadori americani să ne sugereze cum să votăm (nu am inteles de ce din lista respectivă lipsea Mark Gitenstein – cel care a „supervizat”Fondul Proprietatea timp de mai multi ani, să nu-l fure românii)? Interesantă mi s-a părut si afirmatia fostului ambasador american, Adrian Zuckerman, rămas in România pentru a-l sprijini pe Nicolae Ciucă, si care a afirmat: „…ce s-a desecretizat este doar o mică parte din informatiile existente”?! Are acces Zuckerman la documentele CSAT?
• Călin Georgescu a fost „candidatul fără chip”, alternativa la cei care nu au inteles, ca reprezentanti ai partidelor, importanta dimensiunii nationale din mesajul politic, intr-o tară puternic polarizată. Votul la prezidentiale (si la parlamentare) a fost, evident, un vot de protest. Georgescu a vrut „să ardă” etapele, folosind persoane de proastă calitate in campania sa, oferind, in final, argumente celor care l-au demonizat.
• Interesantă radicalizarea jurnalistilor, transformarea unora dintre ei in procurori-acuzatori.
• Am descoperit cu ocazia acestor alegeri existenta unor paraziti din societate – influenceri, care manipuleaza, iresponsabil, mintile unora dintre cei care merg la vot. Internetul, din păcate, are si această față neagră, ce va fi accentuată, curând, de inteligenta artificială.
• Am auzit, la o televiziune, că la PSD a fost cineva din conducere care a cerut excluderea lui Ponta din partid, probabil pentru că nu a vrut să voteze cu Elena Lasconi, in turul doi al prezidentialelor. In conditiile in care, după rezultatele de la primul tur, el a fost singurul capabil să-si revină „din pumni” si să apere partidul in dezbaterile TV, când ceilalti isi dădeau demisia. Se pregateste oare o fuziune PSD?USR? Si o altă intrebare – au fost de acord liderii PSD cu scrisoarea Elenei Lasconi pentru Trump?
• „Partidele pro-europene”, democratice sunt, oare, acum, partidele de sub pulpana lui Soros sau este vechea poveste a dosarelor puse pe masă? Ideologia lor pare, oricum, o marfă perimată”.

Articolul Adrian Năstase: Partidele astea „proeuropene” sunt cele de sub pulpana lui Soroş sau e povestea dosarelor puse pe masă? Rezultatul cel mai spectaculos îl constituie punerea în aceiaţi bancă a PSD şi USR care, până mai ieri, se scuipau pe culoarele şcolii. Se pare că aşa a hotărât dirigintele clasei – profesor de fizică – cel care mai are puţin şi iese la pensie apare prima dată în Ecopolitic.