Adrian Severin: „La terapia de grup post-traumatică de la Londra, România, reprezentată abuziv de președintele său interimar, a fost pusă la colțul slugilor, la propriu și la figurat”

„Șocul întâlnirii Președinților SUA și Ucrainei în Biroul Oval al Casei Albe, unde s-a văzut că Washingtonul este gata să se retragă necondiționat din războiul ucrainean, închizând robinetul sprijinului militar, iar Kievul nu este gata să intre în negocieri de pace, refuzând să accepte realitatea înfrângerii în război, precum și despre terapia de grup post traumatică de la Londra, unde România, reprezentată abuziv de Președintele său interimar, a fost pusă la colțul slugilor, la propriu și la figurat”, scrie Adrian Severin, pe Facebook, prezentând dialogul săptămânal de la postul „Bună Ziua Iaşi”. 

„2. Oficializarea fracturării NATO și UE care a condus, din inițiativă britanică și cu sprijin francez, la formarea unei “Coaliții a voluntarilor”, ca surogat al structurilor politico-militare euroatlantice, cu ambiția deșartă de a împiedica normalizarea relațiilor americano-ruse peste capul națiunilor imperiale europene, adepte ale globalismului revoluționar neo-bolșevic, prelungind războiul din Ucraina până la distrugerea totală a acestei țări. Apariția acestei “Coaliții a nebunilor nevolnici” și disponibilitatea României de a participa la ea, dar mai ales dezbinarea sistemică a NATO și UE, constituie:

i. o amenințare la adresa securității României, amplificată de moartea clinică a parteneriatului strategic dintre România și SUA, în condițiile loviturii de stat din 6 decembrie 2024 și ale deciziei luate de conducerea ilegitimă de la București de a se alinia servil, pentru a-și asigura salvarea personală, globalismului revoluționar neo-bolșevic european, precum și celui al statului subteran american;

ii. un pericol pentru securitatea Ucrainei, prin slăbirea capacității sale de a negocia pacea cu Rusia; fractura transatlantică diminuează mai mult puterea de negociere a Ucrainei, decât sistarea sprijinului militar al SUA, fără aceasta din urmă conducerea ucraineană fiind tentată să refuze recunoașterea realității înfrângerii și începerea negocierilor de pace.

3. Imposibilitatea psiho-politică în care se află Președintele Zelenski de a accepta condiții de pace mai proaste decât cele refuzate anterior sub influența nefastă a oligarhiei plurale oculte formate din statul subteran american, cu administrația Biden ca agent formal, și suprastructurile birocratice uzurpatoare ale NATO și UE; creat de această oligarhie antidemocratică și antinațională ca simbol al “victoriei cu orice preț”, Președintele Zelenski nu poate fi pus în situația de a negocia pacea de pe singura poziție conformă cu realitatea, care este cea de înfrânt în război, și de aceea, devenind un obstacol în calea păcii, el are a alege între:

i. a demisiona și a permite, astfel, capitularea condiționată de negocieri în care, cu sprijinul SUA, să obțină cei mai buni termeni ai păcii, cu garanții eficiente pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială în granițele sale noi, naționale iar nu sovietice;

ii. a nu demisiona și a rămâne la putere, dacă forțele politice interne ucrainene i-o vor permite, până la capitularea necondiționată, cu riscul dispariției statului ucrainean.

4. Riscurile de securitate care afectează România în condițiile dispariției statului ucrainean, cât și în cele în care războiul din Ucraina se va termina în cadrul unei noi arhitecturi de securitate est și central europene, precum și al unei noi ordini politice europene și euroatlantice, convenite de SUA și Rusia (în ultimă instanță urmate și de către protagoniștii Europei franco-germane), fără participarea României și în situația:

i. caducității parteneriatului strategic româno-american;

ii.ostilității în relația româno-rusă;

iii. răcelii în raporturile româno-chineze;

iv. divergenței strategice între agenda geopolitică a vecinilor săi vestici și sudici, și politica românească aflată la remorca oponenților acestora.

5. Complexul războaielor euroatlantice și euroasiatice purtate sub semnul coșmarurilor geostrategice ale puterilor atlanticiste, din care administrația Trump încearcă să iasă acum cu pierderi minime, urmând logica gorbaciovistă a retragerii din Europa ocupată la finele celui de al Doilea Război Mondial:

i. coșmarul american al unui pact între Rusia și Europa franco-germană, în defavoarea Americii, coșmar care a făcut SUA să împingă UE în războiul din Ucraina împotriva Rusiei;

ii. coșmarul european al unui pact între Rusia și America, îndreptat împotriva Europei politice franco-germane, coșmar care a făcut UE să împingă SUA în războiul din Ucraina cu Rusia;

iii. coșmarul american al unui pact euroasiatic între Rusia și China, care să submineze influența Americii în Pacificul de vest și Extremul Orient, coșmar care a determinat SUA să ducă împreună cu NATO / UE războiul cel lung din Ucraina, menit, nu a înfrânge Rusia, ci a o slei de puteri, astfel încât să nu mai aibă resurse spre a intra în jocuri geostrategice împotriva Occidentului colectiv în Europa sau în Asia.

6. Rezultatele mulțimilor de războaie care s-au intersectat în Ucraina:

i. SUA a pierdut parțial războiul cu Rusia, în special pe plan strategic, întrucât, dacă a reușit evitarea unui nou Pact Ribbentrop-Molotov sau a unei noi antante franco-ruse (De Gaulles – Brejnev), a împins Rusia în parteneriatul strategic fără limite cu China, acesta având impact global în edificarea unei ordini postamericane.

ii. SUA a câștigat războiul cu UE, respectiv UE a pierdut războiul cu SUA, economia europeană fiind pusă pe butuci, influența politică europeană tinzând spre zero, unitatea europeană fiind profund zguduită, iar visul unei superputeri globale europene pacifice (soft) fiind amânat sine die (nu Rusia a înfrânt UE, ci SUA, cu sprijinul coloanei a cincea americane de la Bruxelles și din statele membre);

iii. Rusia a făcut remiză din punct de vedere tactic (o remiză care, în contextul dat, echivalează cu victoria) și a câștigat din punct de vedere strategic în războiul cu SUA (obține revenirea la un statut de prim rang în ordinea globală, cu păstrarea garanțiilor dobândite prin parteneriatele asiatice), reușind să excludă UE ca actor relevant în jocul global (într-o ipoteză norocoasă, UE își va relua creșterea, dar numai după parcurgerea unei perioade de penitență și numai cu sprijinul Rusiei și al Chinei) și obligând America să se împace cu o nouă ordine globală multipolară;

iv. UE a pierdut războiul atât cu SUA cât și cu Rusia, coșmarul unei înțelegeri strategice ruso-americane fiind aproape de a se transforma în realitate (greu de crezut că intrigile vest-europene și manevrele statului subteran american vor schimba acest mers al istoriei);

v. China, fără să fi participat direct la conflict, este marele câștigător, ea repetând cumva performanța Franței din cel de al Doilea Război Mondial (Franța, practic nu a participat la război și oficial a fost un satelit al Germaniei, dar la conferința de pace, spre deosebire de România, a câștigat potul puterilor învingătoare).

7. Transferul industriilor strategice din Taiwan în SUA, ca preambul și premisă pentru soluționarea problemei taiwaneze, de către administrația Trump, prin aplicarea în mod efectiv a principiului unei singure Chine; astfel se deschide drumul resetării relației chino-americane și al definirii unei noi arhitecturi de securitate în Oceanul Pacific, în contextul ordinii mondiale multipolare emergente”, arată Severin.

Articolul Adrian Severin: „La terapia de grup post-traumatică de la Londra, România, reprezentată abuziv de președintele său interimar, a fost pusă la colțul slugilor, la propriu și la figurat” apare prima dată în Ecopolitic.