Restaurarea Palatului Principilor din Alba Iulia (Corpul E), începută de câţiva ani, s-ar putea finaliza în octombrie, a anunţat marţi, în cadrul unei şedinţe extraordinare de Consiliu Local, primarul municipiului, Gabriel Pleşa.
‘Estimăm că îl terminăm undeva prin octombrie’, a declarat Gabriel Pleşa.
Începute la sfârşitul lui 2018, lucrările ar fi trebuit să fie finalizate anul trecut.
Valoarea contractului încheiat cu firma care a câştigat licitaţia a fost de peste 16 milioane de lei, iar în urma actualizării investiţiei s-a ajuns, până în prezent, la cheltuieli de peste 27,5 milioane de lei.
Proiectul, unul complex, ce a presupus lucrări de consolidare, conservare, restaurare – inclusiv picturi murale decorative, dotări interioare şi expoziţionale, avea asigurată o finanţare cu fonduri europene de 98% din valoarea totală. În urma actualizării în mai multe rânduri a devizului, proiectul are cheltuieli neeligibile majorate de la 600.000 de lei la peste 6 milioane de lei, potrivit datelor prezentate în cadrul şedinţei de marţi a Consiliului Local.
Palatul se află din 2009 în proprietatea publică a municipiului Alba Iulia şi în administrarea Consiliului Local. Aici ar urma să fie amenajat un Muzeu al Principatului Transilvaniei.
Aflat în apropierea Catedralei Romano-Catolice şi a Sălii Unirii, fostul palat al principilor Transilvaniei a fost construit în secolul al XV-lea, fiind modificat şi extins în secolele XVI-XVII. Iniţial, clădirea a avut drept destinaţie reşedinţa Capitoliului romano-catolic, adică locul unde se redactau şi autentificau acte. Din secolul al XVI-lea a fost reşedinţă princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 şi 1600, edificiul a servit ca reşedinţă a voievodului Mihai Viteazul.
Clădirea a fost grav avariată de turci şi tătari, în timpul marilor invazii din 1658 şi 1662. Odată cu cucerirea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, palatul a fost transformat în cazarmă, rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul al XVII-lea, a găzduit garnizoana austriacă cu arsenalul şi cazarma de artilerie, iar în decembrie 1918 a fost atribuit Comenduirii Regimentului 21 Infanterie, rămânând cu destinaţie militară până în urmă cu peste un deceniu.
