Celebrarea lui Emmanuel de Martonne nu înseamnă doar celebrarea unui specialist care a trasat frontiere, ci înseamnă şi omagierea celor care au pus bazele cercetării franco-române de excelenţă în ştiinţele umane şi sociale, a declarat, joi, ambasadoarea Franţei, Laurence Auer.
Ea a participat, la Academia Română, la sesiunea omagială dedicată împlinirii a 150 de ani de la naşterea geografului francez Emmanuel de Martonne, căruia România îi datorează prima investigaţie ştiinţifică a geografiei sale şi desenarea primei hărţi a României Mari.
‘Pentru noi este o personalitate excepţională. Este momentul atât să îi aducem un omagiu, cât şi să ne amintim de rolul pe care acest geograf l-a avut pentru ţara românească. (…) Aş vrea să subliniez şi rolul său politic. A fost alături de Regina Maria la Versailles, a fost în toate comitetele după Primul Război Mondial pentru ca România să îşi traseze graniţele, acelea ale României Mari. Este o persoană care trezeşte sentimente duioase. Mi l-am imaginat deseori pe cal, plecând de la Universitatea din Cluj, în munţi, în Alpii Transilvaniei, cum îi numea’, a afirmat diplomatul.
Auer a amintit că Emmanuel de Martonne a demonstrat, în 1918, la Conferinţa de la Versailles, că România trebuie să îşi traseze graniţele. Specialistul a lăsat în urmă peste 60 de opere dedicate populaţiei române, cumul de lucrări descris de ambasadoare ca fiind ‘o adevărată enciclopedie a studiilor în teren, singura din acea perioadă’.
Ea a evidenţiat, dincolo de calităţile de cercetător, angajamentul lui de Martonne. ‘A fost un apărător înfocat al României Mari, al acelei Românii care ieşea din război cu multe pierderi’, a adăugat ambasadoarea.
Şi vicepreşedintele Academiei Române Nicolae Zamfir a subliniat contribuţia ‘esenţială’ la trasarea graniţelor României pe care a avut-o cercetătorul francez.
Emmanuel de Martonne (1873-1955), absolvent al Facultăţii de Litere din Paris, s-a îndreptat spre studiul fizicii şi al geologiei, devenind unul dintre cei mai reprezentativi specialişti din Europa în domeniul topografiei şi desenului geografic. A elaborat două teze de doctorat, ambele cu subiect privitor la România: în 1902 – teza de doctorat în litere ‘La Roumanie. Essai de monographie geographique’, iar în 1907 teza de doctorat în ştiinţe ‘Recherches sur l’evolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates meridionales)’.
În 1919, a elaborat Harta repartiţiei naţionalităţilor din ţinuturile în care domină românii, folosită ca principal argument pentru trasarea noilor graniţe la Conferinţa de Pace de la Paris, în cadrul căreia i s-a încredinţat sarcina de secretar general al Comitetului de studii.
A fost, de asemenea, autorul articolului ‘România’, ca şi al părţii rezervate României din Harta naţionalităţilor şi densităţii populaţiei în teritoriul sud-est carpatic, ambele apărute în cunoscuta colecţie ‘Geographie Universelle’.
Academia Română, în semn de apreciere pentru excepţionala sa carieră ştiinţifică, l-a ales membru de onoare în anul 1912. A fost, de asemenea, Doctor Honoris Causa al universităţilor din Cluj-Napoca şi Iaşi şi cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, joi, amplasarea unui bust al lui Emmanuel de Martonne la intersecţia Căii Griviţei cu Calea Victoriei.
