Peste 350.000 de puieţi de arbori au fost plantaţi pe o suprafaţă de 60 de hectare în ultimul an în zona Dobroneagu de pe Valea Vâlsanului, judeţul Argeş, anul acesta urmând să fie plantaţi puieţi de arbori pe alte aproximativ 60 de hectare, a declarat inginerul silvic Mihai Zotta, director de conservare al Fundaţiei Conservation Carpathia.
‘În zona aceasta a avut loc o doborâtură de vânt în anul 2020, pe 6 februarie. Lucrurile astea s-au întâmplat dintotdeauna în Munţii Carpaţi (…) În locul acesta sunt câteva zone în pădurea a fost tăiată sau rărită excesiv şi sigur că mult mai uşor furtuna a putut să intre în masiv şi să provoace doborâturi de vânt. (…) Noi am început anul trecut şi am plantat peste 350.000 de puieţi pe aproape 60 de hectare, mai avem de plantat încă 60 de hectare, cu siguranţă. Anul acesta echipa de plantatori practic umblă şi completează/plantează în locurile în care puieţii plantaţi anul trecut s-au uscat’, a afirmat Mihai Zotta.
El a povestit că, din cauza defrişărilor, în zonă se petrec din ce în ce mai des fenomene meteorologice extreme.
‘Odată cu înteţirea fenomenului acesta de schimbare climatică, genul acesta de fenomene par că se întâmplă din ce în ce mai des, şi este posibil ca această doborâtură de vânt să se fi întâmplat şi datorită faptului că un versant întreg a fost tăiat ilegal şi neconform legislaţiei silvice în perioada 2005-2011. Noi am desfăşurat în această zonă din 2017 activităţi de plantare pe 106 hectare, avem un gard de 5 kilometri şi acum putem să spunem că pădurea va creşte din nou, însă în fiecare an mai venim cu completări. Trebuie să vă imaginaţi că o furtună dacă vine într-un bazin forestier şi dă de pădure intactă, probabil că este mult mai greu să producă doborâturi de vânt. În locul acesta sunt câteva zone în care pădurea a fost tăiată sau rărită excesiv şi sigur că mult mai uşor furtuna a putut să intre în masiv şi să provoace doborâturi de vânt’, a explicat Zotta.
Acesta a explicat că plantatul puieţilor a început în urmă cu o săptămână, dar din cauza condiţiilor de vreme s-a întrerupt activitatea.
‘Noi am început plantatul marţi. Deoarece vremea nu a ţinut cu noi, am retras o parte din oameni, dar începând de luni reluăm activitatea cu 30 de oameni. În toate şantierele de reîmpădurire o să lucreze vara aceasta peste 60 de oameni. Fereastra propice de plantare în zonele de munte este tot mai îngustă’, a spus directorul de conservare.
El a explicat că puieţii sunt aduşi din pepiniere şi până ajung să fie plantaţi sunt păstraţi în zone numite ‘gheţari’.
‘Puieţii care sunt scoşi din pepiniere au fost în zone mai joase şi noi îi depozităm în nişte zone, numite de noi gheţari, zone în care la finalul lui februarie – începutul lui martie am săpat nişte găuri, am pus câte două straturi de pământ şi de zăpadă, şi după aceea am depozitat acolo puieţii. Dacă stau în aceste gheţării două săptămâni este bine, dacă stau o lună încep să fie probleme, dar dacă stau din martie până în mai când îi plantăm, deja procentul de prindere a puieţilor scade foarte mult. În curând o să începem achiziţionarea de puieţi cu pământ la rădăcină, nu din cei cu rădăcină lungă, pentru că aceia poţi să-i plantezi şi după ce dau în vegetaţie’, a mai spus Zotta.
Inginerul silvic Ţoanţă Ionuţ Claudiu a explicat că la Dobroneagu este în desfăşurare un şantier de reconstrucţie ecologică în cadrul căruia se încearcă ‘readucerea pădurii în zone în care din diferite cauze nu mai există’.
‘Aici, la 1.400 de metri altitudine, este un adevărat proces întreaga activitate de plantare, de la pregătirea şantierelor, aducerea puieţilor în şantierul de plantat şi până la munca efectivă. Aici, la Dobroneagu, în urmă cu trei ani de zile, a fost o doborâtură de vânt puternică, pădurea bătrână de molid a căzut, a fost scoasă şi noi am cumpărat şi venim cu plantarea’, a precizat inginerul, pentru AGERPRES.
El a explicat că acţiunea presupune un adevărat proces, de la aducerea puieţilor în şantierele de plantat până la munca efectivă.
‘Ce înseamnă munca în şantierele de reconstrucţie ecologică? Totul începe de la găsirea zilierilor în comunităţile locale, până la îngrijirea şi înlocuirea, dacă este nevoie, a puieţilor care nu s-au prins. Pentru plantarea unui puiet este nevoie de săparea unei vetre – vatra este locul unei urmează să se planteze puietul – care are dimensiuni standard, 60 pe 80, ori 40 pe 60. Zilierii plantează undeva la 250 de puieţi într-o zi. Interesul este să avem rezultate cât mai bune şi atunci trebuie acordată o atenţie deosebită întregului proces’, a spus inginerul.
Acesta a precizat că puieţii provin în special din pepinierele şi solarele proprii, iar dacă este nevoie de un număr suplimentar de puieţi, atunci sunt procuraţi de la ocoalele silvice din ţară.
‘Noi, ca şi entitate Carpathia, folosim doar puieţi ecologici, produşi fără substanţe chimice, doar pe cale biologică şi atunci au un preţ destul de ridicat. Din ce ştiu de la colegii care se ocupă de pepiniere, preţul pentru 1.000 de bucăţi se situează în jurul sumei de 2.000-2.200 de lei. Puietul trebuie să stea cel puţin un an în solar şi doi ani în pepinieră. După trei ani de zile îl aducem în şantierele de plantat, unde va forma viitoarea pădure. Dacă este nevoie să cumpărăm de la ocoale silvice din ţară, acolo costurile sunt ceva mai mici, în jur de 1.000 de lei sau 1.200 de lei maxim, dar probabil că la ei nu sunt produse chiar ecologice’, a explicat Ţoanţă Ionuţ Claudiu. AGERPRES (A / AS – Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)
