„Românii urăsc orice din trecut, nimic din prezent. La momentul săvârșirii faptelor, susțin și aplaudă. Le trebuie minim vreo 30 ani să înțeleagă efectele faptelor pe care le-au susținut. Abia atunci se dezic total, critică și urăsc ce a fost cândva, în trecut și au susținut. Atunci când critică și urăsc trecutul, nu au capacitatea de a sesiza faptele similare din prezent”, scrie, pe Facebook, avocata Elena Radu.
„Culmea, în timp ce critică și urăsc trecutul, îi susțin pe cei care în prezent fac fapte similare.
Și cum vinovăția este greu de suportat, este mai ușor să urască vinovatul care li se indică.
Poporul își decide singur soarta și și-a decis-o prin propriul comportament și susținere a trecutului.
Prezentul este consecința propriilor decizii din trecut.
Viitorul s-ar putea să fie al naiba de nasol, consecință a deciziilor actuale de a accepta chiar tacit”, spune aceasta.
Ea mai scrie: „A murit Ion Iliescu, președintele României între 1990-1992, 1992-1996, 2000 – 2004.
Dumnezeu sa îl ierte si sa îl odihnească în pace!
Mulți se bucură de moartea lui, alții fac proteste.
„Pro-europenii” îl critică cu năduf, ei neavând habar că România a aderat la UE si NATO în urma negocierilor din mandatele lui Iliescu.
Cu toate acestea, comunist fiind, după caderea comunismului, Ion Iliescu a avut două mandate și jumătate de președinte. După 10 ani de „democrație” a obținut un nou mandat, poporul votandu-l, fără anulari abuzive de rezultate ale alegerilor.
La inceputul pandemiei, in mai 2020, când eram nemulțumiți de ceea ce făceau „conducatorii” cu noi, Ion Iliescu scria un mesaj pe blogul său, „20 mai 1990 – 30 ani de la primele alegeri libere în România” care conținea și
„Acum, când se manifestă tot mai fățiș o anumită tentație totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului,. Indiferent de crizele pe care le traversează, România trebuie să rămână, așa cum și-au dorit cei care au votat în 20 mai 1990, o democrație funcțională, în care drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate și apărate.
România s-a schimbat mult în bine, dar sunt și lucruri care ne dezamăgesc, și ne îngrijorează. Dacă în 1990 clasa politică, aflată în proces de structurare, se prezenta în fața societății, cu proiecte și programe, cu valori democrate, acum constatăm că ea, clasa politică, se rupe tot mai mult de societate, devenind, în anumite aspecte, un soi de frână socială. Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit. Ar fi o dovadă de înțelepciune, și de responsabilitate pentru clasa politică, dacă ar folosi oportunitatea oferită de criză și s-ar întoarce la agenda cetățeanului și la servirea interesului public.”
Când toți aplaudau si susțineau masurile dictatoriale, comunistul Ion Iliescu le critica public.
Am zis la momentul respectiv ca ne arată Iliescu că e mai democrat decât autoproclamatii democrați ai vremii.
Poate că vârsta, poate că trecerea anilor l-au făcut mai înțelept sau poate a înțeles adevăratul sens al democrației mult mai bine decât cei care azi folosesc termenul drept slogan și il aplică total invers.
Așa că, dincolo de bunele si relele lui Ion Iliescu, eu îmi aduc aminte de semnalul de alarmă tras atunci când clasa politica actiona in contra cetățenilor.
Și totuși, în anii președinției lui Iliescu, miniștrii si parlamentarii erau percepuți altfel de cetățeni. Încă exista respect față de ei, iar ei aparent respectau cetățeanul în discursul si întâlnirile publice, ceea ce nu se întâmplă în prezent.
Că au fost mai buni manipulatori la momentul respectiv sau că era efectul comportamentului lor public, nu știu să spun. Însă, asa cum zicea Iliescu în mai 2020, clasa politică s-a rupt de societate de tot, si nu mai are nicio treabă cu agenda cetățeanului si cu interesul public. De la un ciclu electoral la altul, calitatea clasei politice scade dezamăgitor, iar efectele se vad în starea financiara si diplomatică a României”.
Sursa: Ecopolitic.ro
