Avocatul Dan Chitic cere la CAB anularea decretului prin care presedintele „ilegitim” Klaus Iohannis l-a reinvestit ca premier pe Marcel Ciolacu

Avocatul Dan Chitic cere la CAB anularea decretului prin care presedintele ilegitim Klaus Iohannis l-a reinvestit ca premier pe Marcel Ciolacu: „Mandatul lui Iohannis a incetat la 21.12.2024. Desemnarea primului-ministru de un presedinte caruia i-a incetat mandatul atrage nulitatea decretului de desemnare si a actelor guvernului… Extinderea mandatului se putea face numai prin modificarea Constitutiei”, scrie luju.ro.

„Avocatul Dan Chitic solicita Curtii de Apel Bucuresti anularea Decretului nr. 1670 din 23 decembrie 2024, prin care presedintele uzurpator Klaus Iohannis l-a numit pe liderul PSD Marcel Ciolacu in al doilea mandat de premier. De asemenea, maestrul Chitic cere instantei suspendarea decretului pana la finalizarea dosarului privind anularea aceluiasi act administrativ.

Avocatul atrage atentia ca mandatul prezidential al lui Werner se incheiase la 21 decembrie 2024 si, conform Constitutiei Romaniei, nu poate fi prelungit decat in caz de razboi sau catastrofa si numai prin lege organica – ceea ce nu este cazul. In extremis, extinderea mandatului ar fi fost posibila doar prin modificarea Constitutiei, adauga Chitic.

Totodata, Dan Chitic avertizeazca prelungirea acestei presedintii nelegitime nu face altceva decat sa arunce Romania intr-o dictatura de facto.

Incheiem, mentionand ca primul termen al dosarului nr. 8069/2/2024 a avut loc la Curtea de Apel Bucuresti miercuri, 8 ianuarie 2025. Judecatorul CAB Ionut Militaru a fixat urmatorul termen pentru data de 17 ianuarie.

Redam principalul pasaj din actiunea avocatului:

„Va solicit sa dispuneti anularea Decretului nr. 1670 din data 23.12.2024, publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr. 1307 din 23.12.2024 prin care a fost desemnat, in temeiul art. 85 alin 1, art. 100 alin 1 si art. Constitutia Romaniei, domnul Ion Marcel Ciolacu in calitate de Prim-ministru al Romaniei, urmand sa dispuneti judecarea cu precadere si celeritate a prezentei cauze.

Va solicitam totodata suspendarea executarii actului administrativ atacat, respectiv Decretului nr. 1670 din data 23.12.2024, publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr. 1307 din 23.12.2024, spana la solutionarea definitiva a cauzei in temeiul art. 15 din Legea 554/2024.

1. Calitatea procesuala activa a subsemnatului si interesul subsemnatului in formularea cererii

Subsemnatul sunt cetatean roman si sunt persoana vatamata in sensul art. 2 alin 1 lit a din Legea nr. 554/2004 prin decretul de numire a prim-ministrului Romaniei, deoarece, potrivit art. 2 alin 1 din Constitutia Romaniei, suveranitatea nationala apartine poporului roman care si-o exercita organele sale reprezentative constituite prin alegeri libere, periodice si corecte.

Potrivit art. 81 alin 1 din Constitutia Romaniei, presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, mandatul acestuia fiind de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului. Totodata, presedinte Romaniei, potrivit art 103 alin 1 din Constitutia Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru. Or, prim-ministrul Romaniei este cel care formeaza guvernul si care exercita puterea executiva in Romania, asigurand realizarea politicii interne si externe a tarii, si exercita puterea generala a administratiei publice.

Or, durata mandatului lui Klaus Iohannis in calitate de presedinte al Romaniei a incetat la data de 21.12.2024. In aceste conditii, desemnarea primului-ministru de catre un presedinte caruia i-a incetat mandatul atrage atat nulitatea decretului de desemnare, cat si nulitatea actelor guvernului condus de prim-ministrul desemnat de catre o persoana fara calitate in statul roman. In aceste conditii, subsemnatul, in calitate de cetatean roman, sunt afectat ca urmare a faptului ca in statul in care traiesc si al carui cetatean sunt, actele puterii executive care are in competente garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale sunt lovite de nulitate, ceaa ce creeaza o insecuritate juridica tuturor cetatenilor Romaniei, inclusiv subsemnatului.

2. Instanta competenta

Avand in vedere dispozitiile art 10 din Legea nr. 554/2004, precum si faptul ca subsemnatul am domiciliul In Bucuresti, sector 3, competenta general, material si teritorial sa solutioneze prezenta actiune este Curtea de Apel Bucuresti, sectia de contencios administrativ.

3. Admisibilitatea cererii

Presedintele Romaniei intra in categoria autoritatilor publice prevazute de Titlul III din Constitutia Romaniei si este autoritate publica in sensul art. 2 alin 1 lit b) din Legea nr. 554/2004.

Totodata, Decretul de desemnare a prim-ministrului este act administrativ in sensul art. 2 alin 1 lit c) din Legea nr. 554/2004 care a produs efecte juridice si a intrat in circuitul civil de la data publicarii acestuia in Monitorul Oficial.

Potrivit dispozitiilor art 7 alin 5 din Legea nr. 554/2004: In cazul …. actiunilor indreptate impotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice, ….nu este obligatorie plangerea prealabila.

Subsemnatul, in calitate de cetatean roman, am dreptul de a pretinde de la autoritatile publice din Romania a unei conduite in conformitate cu rolul constitutional pe care il au, acestea fiind obligate ca in cadrul democratiei constitutionale sa respecte ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, realizarea competentei autoritatilor publice.

Drept urmare, prezenta cerere este admisibila.

Potrivit ‘Raportului privind termenele – limita – presedinti – partea I’, adoptat de Comisia de la Venetia in 16-17 martie 2018 (CDL-AD (2108) 010, in democratiile moderne, suveranitatea unei natiuni rezida in popor. Toata autoritatea statului emana de la popor. Prin urmare, nimeni nu poate sustine ca are dreptul de a candida pentru realegere si, implicit, nici sa ramana in functie dupa expirarea mandatului, daca Constitutia prevede altfel.

Limitarea mandatului, interzicerea realegerii si, implicit, interzicerea prelungirii mandatului este expresia deciziei unui popor, in exercitarea autodeterminarii sale.

Limitarea mandatelor urmareste sa protejeze o democratie de a deveni o dictatura de facto. Limitarea mandatelor ‘este menita sa impiedice presedintii in exercitiu sa profite de pozitia lor pentru a ramane la putere’ si sa garanteze conditii de concurenta echitabile pentru ceilalfi candidafi.

Dreptul de a vota si de a fi ales sunt elemente-cheie ale drepturilor politice. Toate democratiile moderne au stabilit aceste drepturi politice in constitutii. Continutul precis al drepturilor politice sunt definite de constitutii sau de legile care le pun in aplicare.

Cauzeie de limitare a mandatului presedintiior se regasesc in capitolele constitutionale care se refera la institutia presedintiei, nu in declaratiile de drepturi. Este, prin urmare, important sa mentionam ca o Constitutie cuprinde nu numai drepturi, ci si dispozitii privind functionarea institutiilor democratice.

Drepturile omului pot fi intelese ca pretentii recunoscute: ‘a avea un drept inseamna a avea o pretentie la ceva si impotriva cuiva, a carei recunoastere este ceruta de norme juridice sau, in cazul drepturilor morale, de principiul constiintei luminate’. Drepturile necesita o recunoastere sociala ca atare. Intr-un stat democratic, aceasta recunoastere trebuie sa fie institutionalizata si recunoscuta de catre stat. Fara o astfel de recunoastere, drepturile omului pot fi justificate moral, dar nu pot fi puse in aplicare.

Democratia este de neconceput fara alegeri organizate in conformitate cu anumite principii care le confera statutul democratic. Aceste principii cuprind doua aspecte, primul, nucleul dur, fiind principiile constitutionale ale dreptului electoral (cum ar fi votul universal, egal, liber, secret si direct), iar al doilea fiind principiul conform caruia alegerile cu adevarat democratice pot avea loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii de baza ale unui stat democratic bazat pe statul de drept, cum ar fi drepturile fundamentale, stabilitatea dreptului electoral si garantii procedurale eficiente.

Prin eliminarea unei protectii importante impotriva concentrarilor distorsionate de putere, abolirea limitelor mandatului risca, de asemenea, sa submineze diverse aspecte ale dreptului omului de a participa la viata publica. Printre acestea se numara dreptul de a participa la alegeri periodice autentice, capacitatea de a se asigura ‘ca persoanele cu drept de vot au libertatea de a alege candidatii’, ca ‘reprezentantii sunt alesi in mod liber si responsabili si ca autoritatea guvernului continua sa se bazeze pe exprimarea libera a vointei alegatorilor’. In orice caz, daca poporul doreste cu adevarat sa realeaga presedintele in exercitiu impotriva deciziei sale anterioare privind limitarea mandatelor, trebuie solicitata o modificare constitutionala in conformitate cu normele constitutionale relevante. Pericolul manipularii opiniei publice de catre un regim autoritar nu trebuie subestimat.

In democratiile constitutionale si reprezentative, puterile reprezentantilor sunt date de popor prin intermediul constitutiei. Reprezentantii nu isi pot afirma autoritatea fara o delegare explicita din partea Constitutiei.

Limitele mandatului constrang drepturile presedintelui. Cu toate acestea, dreptul presedintelui este dat de popor, care are putere suverana. Poporul are puterea de a decide termenul si posibilitatea de realegere a presedintelui. Aceasta decizie este consemnata in constitutie.

Prin urmare, este necesar un amendament constitutional pentru a modifica limitarea mandatelor. Numai poporul poate modifica sfera de delegare pe care a acordat-o presedintelui, urmand procedurile constitutionale aplicabile.

Limitarea duratei mandatului presedintelui reprezinta, prin urmare, o masura de protectie impotriva riscului de abuz de putere din partea ‘sefului puterii executive’. Ca atare, ele urmaresc obiectivele legitime de protectie ale drepturilor omului, ale democratiei si ale statului de drept.

Dreptul de a candida dupa un prim mandat nu poate fi garantat daca este prevazut altfel in Constitutie. Restrangerea dreptului de a fi ales al presedintilor in exercitiu deriva dintr-o alegere suverana a poporului in vederea urmaririi obiectivelor legitime de interes general mentionate anterior, care prevaleaza asupra dreptului presedintelui in exercitiu.

Or, in speta, mandatul acordat de poporul roman, ca putere suverana, lui Klaus Iohannis ca presedinte al Romaniei a fost de 5 ani, conform art. 83 alin. 1 din Constitutia Romaniei, cu incepere de la data depunerii juramantului de catre acesta (21.12.2019), mandatul acordat incetand la data de 21.12.2024.

Odata ajuns la termenul–limita mandatul acordat, limitele acestuia nu se puteau extinde decat in cazurile expres si limitativ prevazute de art. 83 alin. 3 din Constitutia Romaniei (numai prin lege organica adoptata de Parlament, in caz de razboi sau catastrofa), situatie in care NU ne aflam.

Drept urmare, suntem in situatia prevazuta de dispozitiile art 97 alin 1 din Constitutia Romaniei, potrivit carora vacantarea functiei de presedinte al Romaniei intervine in caz de imposibilitate definitiva de exercitare a atributiilor, adica in cazul ajungerii la termen al mandatului.

In aceste conditii, conform art. 85 din Constitutia Romaniei, titularul dreptului de a desemna un candidat pentru functia de prim-ministru si de a numi Guvernul este Presedintele Romaniei cu mandat valabil detinut, ceea ce nu este cazul in speta.

Ne aflam astfel in situatia in care o persoana fara calitate si cu mandatul expirat exercita functia de Presedinte al Romaniei si desemneaza prin decret, fara drept, un candidat pentru functia de prim-ministru al Romaniei.

Decretul atacat, fiind publicat in Monitorul Oficial, a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, nefiind necesara formularea in cauza a plangerii prealabile prin raportare la dispozitiile art. 7 alin (5) din Legea nr. 554/2004.

Totodata, Decretul 1670 din 23.12.2024 a fost emis si semnat de o persoana care nu mai indeplinea in mod legal si legitim functia de Presedinte al Romaniei, calitatea de Presedinte al Romaniei a domnului Klaus Werner Iohannis incetand de drept din data de 21.12.2024.

In demonstratia noastra plecam de la premiza ca la articolul 83 din Constitutia Romaniei, se prevede in mod lipsit de echivoc faptul ca:

‘Art. 83 – Durata mandatului

(1) Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului.

(2) Presedintele Romaniei isi exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales.

(3) Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa’.

Interpretarea sistematica a normelor Constitutionale (normele Constitutionale interpretandu-se unele prin altele si dandu-i-se fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul articolului), ne impun evidenta data de ordinea cronologica si inlantuirea logica a normei Constitutionale, si anume ca mandatul Presedintelui este de 5 ani, Presedintele exercitand-si mandatul pana la depunerea juramantului de catre Presedintele nou ales, in aceasta ordine si numai in limita prevazuta expres si, evident, limitativ de catre al. 1 al art. 83 C.R., si numai IN MOD EXCEPTIONAL Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit (SI DOAR) prin lege organica (SI NUMAI) in caz de razboi sau de catastrofa’.

Extinderea limitelor mandatului Presedintelui Romaniei peste limitele constitutionale se putea face numai ca urmare a vointei poporului roman, prin modificarea Constitutiei, ceea ce nu este cazul in speta.

Numai poporul poate modifica sfera de delegare pe care a acordat-o presedintelui urmand procedurile constitionale aplicabile, Constitutia Romaniei prevazand in mod expres la art. 2 alin. 2 ca nicio persoana si niciun grup de persoane nu poate exercita suveranitatea in numele poporului roman.

Numai din prisma acestor evidente Constitutionale va trebui interpretata dispozitia art. 22 din Hotararea CCR 32/06.12.2024, decizie adoptata in contextul extraordinar al evenimentelor din Noiembrie-Decembrie 2024, si care edicteaza:

‘Curtea, avand in vedere complexitatea si durata in timp a operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii, constata aplicabilitatea art. 83 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia Presedintele Romaniei in functie ‘exercita mandatul pana la depunerea juramantului de Presedintele nou-ales”.

Or, in mod evident, suntem obligati sa analizam dispozitiile deciziei mai sus mentionate plecand de la premiza conform careia Curtea Constitutionala nu a putut sa adauge la legea fundamentala a Romaniei, la insasi Constitutia Romaniei, ci a dat o interpretare normelor Constitutionale inlauntrul literei si spiritului Constitutiei, adaptate la o situatie exceptionala si lipsita de precedent in istoria Romaniei, dar si a tarilor democratice din a caror familie face parte si tara noastra.

Din acest motiv, esentiala in deslusirea intelesului, dar si a intinderii efectelor articolului 22 din Hotararea CCR 32/2024 este situatia avuta in vedere de Curte pentru prelungirea mandatului Presedintelui peste limita de 5 ani expres prevazuta de Constitutie, si anume: ‘avand in vedere complexitatea si durata in timp a operatiunilor electorale necesare ulterior pronuntarii prezentei decizii’.

Avand in vedere ca art 147 al. (4) C.R. prevede ca ‘Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor’, este evident ca evenimentul care ar fi declansat aplicabilitatea art. 83 alin.(2) din Constitutie si de la care dispozitiile art. 22 din Decizia 32/2024 ar fi capatat eficienta ar fi fost declansarea ‘operatiunilor electorale’, declansare ce ar fi trebuit sa fi avut loc in cel mai scurt timp – avand in vedere ca dispozitiile Deciziilor CCR sunt de imediata si generala obligativitate de la data publicarii acestora – si in interiorul celor 5 ani al mandatului de Presedinte al domnului Klaus Werner Iohannis, interval in care acesta si-a exercitat in mod legitim atributiunile functiei sale.

In interpretarea dispozitiilor anterior citate va trebui avut in vedere si contextul pronuntarii Deciziei CCR 32/2024, context care stabileste si limitele si aplicarea dispozitiilor art. 22 al acestei Decizii, si anume faptul ca la momentul pronuntarii Deciziei CCR 32/2024 Presedintele era inca in limitele Constitutionale ale exercitari functiunii sale, si Parlamentul era in ultimele 2 saptamani inaintea incheierii mandatului, situatie in care TREBUIAU DEMARATE DE INDATA ‘OPERATIUNILE ELECTORALE’.

Cu alte cuvinte, interpretarea si aplicarea Deciziei CCR 32/2024 se putea face in limitele Constitutiei si ipoteza de la art. 83 alin. 2 din Constitutia Romaniei este valabila numai in masura in care s-ar fi demarat procedura de alegere a noului presedinte inainte de expirarea mandatului presedintelui in functie! In orice alta interpretare, nu mai suntem in ipoteza tranzitorie de interferenta intre cele doua mandate si ar echivala cu exercitarea suveranitatii nationale de o persoana sau de un grup de persoane, cu incalcarea vointei poporului roman.

Asa cum am aratat, art. 83 alin. 2 C.R. ii permite Presedintelui in functie sa exercite mandatul pana la depunerea juramantului de catre noul Presedinte, aceasta presupunand ca fie noul presedinte a fost ales si nu a apucat sa depuna juramantul, fie, conform Deciziei CCR 32/2024, cel putin este demarata procedura de alegere si nu s-a finalizat! Aratam in acest sens ca juramantul nu este doar actul juridic prin care noul presedinte isi incepe mandatul, ci este si ultimul act procedural de finalizare a procesului electoral de alegere a presedintelui!

Or, nu poate fi primita interpretarea conform careia poti sa faci referire la limita pana la care iti exerciti mandatul (depunerea juramintului de noul presedinte – ‘CE fac eu? (…) Eu raman in mandat pana la depunerea juramantului de catre noul presedinte’ – extras din discursul fostului Presedinte Klaus Werner Iohannis din 6.12.2024), atata timp cat nu a fost demarata procedura (procesul electoral) de determinare a acestei limite!

Fara determinarea acestei limite (a exercitarii mandatului dupa terminarea mandatului) inainte de terminarea mandatului presedintelui in functie (care nu se poate face decat prin demararea procesului electoral) nu mai putem fi in situatia tranzitorie a articolului 83 alin 2 din C.R., mandatul presedintelui fiind prelungit sine die, pentru o perioada nedeterminata de timp, in mod neconstitutional, fapt care este contrar regulilor fundamentale de functionare ale unui stat democratic.

O alta interpretare a deciziei CCR ar echivala cu faptul ca CCR a extins limitele mandatului presedintelui, incalcand democratia si transformand-o intr-o dictatura de facto in care presedintele cu mandatul expirat isi prelungeste la infinit mandatul expirat, contrar vointei poporului, cu concursul restului organelor de stat si al autoritatilor publice din Romania, procedand la desemnarea unui candidat la functia de prim-ministru fara drept si cu extinderea la nivelul tuturor autoritarilor publice din Romania a unei dictaturi de facto.

Or, in cauza se poate constata ca primul-ministru in functie la data pronuntarii Hotararii CCR nr. 32/06.12.2024, Marcel Ciolacu, si care avea in atributii si obligatii organizarea de urgenta a unui nou proces electoral prin emiterea unei hotarari de Guvern conform dispozitiilor Legii nr. 370/2004, nu si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau, dar este desemnat in continuare drept candidat pentru functia de prim-ministru, fiind beneficiar impreuna cu Klaus Iohannis al abuzului de putere si al excesului de drept pe care l-au exercitat impreuna pentru impunerea unei dictaturi de facto in Romania.

In concluzie, la aceasta data mandatul Presedintelui Klaus Werner Iohannis s-a terminat, ca urmare a faptului ca situatia tranzitorie care permitea exercitarea lui dupa finalizare, specificata de Decizia CCR 32/2024 (existenta unei proceduri nefinalizate inca la data expirarii mandatului lui Klaus Werner Iohannis), de alegere a unui nou presedinte (nici macar nu este demarata pana la data depunerii prezentei Cereri!!!!!), nu este indeplinita pana la aceasta data, motiv pentru care decretul atacat a fost emis de catre o persoana fara calitate si este lovit de nulitate. Totodata, toate numirile si actele subsecvente acestuia sunt lovite de nulitate.

Cu alte cuvinte, avand in vedere faptul ca pana la 21 decembrie 2024 (data finalizarii mandatului lui KW Johanis) nu s-a emis o noua Hotarare de Guvern pentru stabilirea calendarului electoral pentru alegerea Presedintelui Romaniei, Klaus Werner Johanis nu mai poate exercita mandatul de Presedinte dupa 21 decembrie.

Orice alta interpretare si aplicare a dispozitiei Deciziei CCR32/2024 ar fi o prelungire tacita sine die a mandatului presedintelui, care este contrara literei si spiritului Constitutiei, fiind o incalcare explicita a urmatoarelor texte constitutionale:

Art. 1 C.R. – Statul roman: ‘(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate’.

Art. 2 C.R. – Suveranitatea: ‘(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, PERIODICE si corecte, precum si prin referendum. (2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu’.

Art. 36 C.R. – Dreptul de vot: ‘(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale’.

Or, dupa incetarea functiei de Presedinte (adica la expirarea mandatului de 5 ani si, in cazul de fata, ca efect al neindeplinirii conditiilor impuse de Decizia CCR 32/2024), nu se mai aplica nici una dintre institutiile specifice detinerii functiei de Presedinte, inclusiv cele prevazute de la art. 100 C.R.:

DOAR ‘(1) In exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta decretului’ (Art. 100 alin. 1 C.R.), o persoana care a ocupat functia de Presedinte nemaiputand emite decrete, acest persoana nefiind in exercitarea atributiunilor de Presedinte, tot asa cum un fost judecator nu mai poate pronunta hotarari judecatoresti dupa data la care acesta s-a pensionat.

In opinia noastra, in momentul de fata, data fiind consumarea mandatului de 5 ani al Presedintelui, dar si incalcarea dispozitiilor exprese si limitative ale Deciziei CCR 32/2024, functia de Presedinte este vacanta, fiind incidente dispozitiile art. 98 C.R., Presedintele Senatului trebuind, in opinia noastra, sa exercite atributiile prezidentiale, mai putin cele prevazute la articolele 88-90.

Pentru toate aceste motive, consideram ca Decretul 1670/23.12.2024 publicat in Monitorul Oficial nr. 1307/23.12.2024 emis de catre Klaus Werner Iohannis a fost emis de catre o persoana care NU mai putea emite decrete in exercitarea atributiilor Presedintelui (decretul fiind un Act dat in competenta exclusiva a Presedintelui), motiv pentru care va solicitam respectuos sa constatati nulitatea decretului atacat.

5. Intrunirea in cauza a conditiilor pentru suspendarea executarii decretului atacat

Potrivit dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004: ‘Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, in termen de maximum 60 de zile de la introducerea actiunii principale’.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004:

‘Articolul 14

Suspendarea executarii actului

In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile prevederilor art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare sau in termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunostinta a continutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anulare a actului in termen de maximum 60 de zile de la introducerea actiunii in suspendare si daca fondul cererii de suspendare nu a fost solutionat, instanta investita cu cererea de suspendare va constata aceasta imprejurare si va respinge cererea de suspendare ca lipsita de interes. Daca suspendarea s-a dispus, aceasta inceteaza de drept si fara nicio formalitate.

Instanta solutioneaza cererea de suspendare, de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. Procedura prevazuta la art. 200 si 201 din Codul de procedura civila nu este aplicabila. Intampinarea este obligatorie si se depune la dosarul cauzei cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata. Reclamantul va lua cunostinta de continutul intampinarii de la dosarul cauzei. Instanta poate acorda un nou termen de judecata in cazul in care reclamantul solicita amanarea pentru a lua cunostinta de continutul intampinarii.

Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

Hotararea prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

In ipoteza in care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plangerea prealabila.

Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive.

Suspendarea executarii actului administrativ are ca efect incetarea oricarei forme de executare, pana la expirarea duratei suspendarii.

Potrivit art. 2 alin 1 din Legea nr. 554/2004:

‘n) exces de putere – exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

p) interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;

r) interes legitim public – interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;

s) paguba iminenta – prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate – imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ’.

In cauza este indeplinita conditia cazului bine justificat, deoarece se poate constata ca ajungerea la termen a mandatului lui Klaus Iohannis, in calitate de presedinte al Romaniei, la data de 21 decembrie 2024, determina o indoiala serioasa cu privire la dreptul acestuia de a mai emite decrete ca presedinte al Romaniei.

In cauza este indeplinita conditia pagubei iminente, deoarece punerea in aplicare a decretului atacat si investirea de catre Parlamentul Romaniei a unui Guvern ca urmare a solicitarii formulate de catre un candidat la functia de prim-ministru desemnat in mod nelegal, de catre o persoana fara calitate, atrage nulitatea atat a decretului, cat si a tututor actelor guvernului investit in mod nelegal, cu consecinte dezastruoase pe plan intern si international pentru Romania, precum si cu incalcarea ordinii de drept si a democratiei constitutionale in Romania.

Potrivit art 1 alin 3 din Constitutia Romaniei, statul roman este un stat democratic, iar potrivit art 1 alin 3 din Constitutia Romaniei, statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale. Or, in situatia in care puterea executiva este organizata in mod nelegal, printr-un exces de putere si un abuz de drept exercitat de catre o persoana fara calitate care se erijeaza in presedinte al Statului Roman, echilibrul puterilor in stat este afectat iremediabil, iar democratia constitutionala abolita in Romania.

In probatiune, inteleg sa ma folosesc de proba cu inscrisuri.

Atasez, la prezenta, Monitorul Oficial in care a fost publicat decretul atacat””.

Articolul Avocatul Dan Chitic cere la CAB anularea decretului prin care presedintele „ilegitim” Klaus Iohannis l-a reinvestit ca premier pe Marcel Ciolacu apare prima dată în Ecopolitic.