„Zilele trecute apărea informația că peste 1000 de membri ai USR și-au depus la partid CV-urile pentru a obține posturi și funcții în structurile statului român. În relatarea de presă, neconfirmată dar nici infirmată oficial, președintele partidului le garanta doritorilor că partidul se va bate pentru ei, chiar dacă majoritatea sinecurilor sunt ocupate de PSD-PNL. Ulterior tot presa a relatat că USR este de cuvânt și își plantează membrii de partid în consiliile de administrație ale companiilor publice. Ministrul USR al economiei (Radu Miruță) își plantează clienții cu carnet de partid în funcțiile călduțe și bine plătite ale companiilor din portofoliul propriu: Avioane Craiova, IOR sau IPROCHIM SA”, scrie, pe Facebook, avocatul Toni Neacşu.
„Cu siguranță, acțiunea de răsplătire a membrilor de partid e mult mai amplă decât vedem noi și va continua, pentru că 1000 de guri flămânde sunt greu de mulțumit.
Mai mult, aș pune pariu că cei 1000 de „specialiști” în supt bani publici pe baza de carnet de partid sunt doar vârful aisbergului ai celor din USR care își doresc să obțină și ei mici sau mari beneficii din poziția de putere câștigată de partid. La nivel local negocierile, tranzacțiile și stipendierea se fac descentralizat. Acolo șeful filialei e cel ce împarte promisiuni și distribuie beneficii.
Dezvăluirile sunt spectaculoase dar ele nu fac decât să confirme o realitate mult mai dură. România și bugetele ei sunt confiscate de ani de zile de partidele politice, care exercită de ani de zile o adevărată plutocrație politică. Partidocrația este forma reală de guvernare și administrare a statului. Ea poate fi definită simplu: forma de guvernare în care partidele dețin monopolul absolut al personalului și resurselor publice.
Mai simplu, statul român este practic privatizat în folosul liderilor și membrilor de partid. Partidocrație de tip parazitar și fanariot.
Unele evaluări, cam rezervate după mine, spun că există cam 100.000 de posturi în statul român care sunt ocupate exclusiv pe criterii politice și care reprezintă baza maximă de recompensă clientelară pe care un partid care câștigă alegerile o are la dispoziție. Aici intră nu numai posturile politice din guvern și structurile centrale, din diferitele instituții publice, ori din nenumăratele consilii de administrație sau supraveghere, dar de exemplu și funcțiile de conducere în miile de instituții publice și societăți locale. De la directorii de școli, la șefi institute culturale ori ai regiilor locale, totul este numit pe baza de carnet de partid.
Partidele politice au armate întregi de fanarioți însetați și flămânzi care trebuie răsplătiți.
Dacă nomenclatura partidului unic (PCR) a fost înlocuită de nomenclatura, înzecit mai numeroasă, a partidelor democratice, atunci și soluția e simplă: pct. 8 de la Timișoara. Măcar temporar o interdicție care să oprească persoana care în ultimii 5 ani a fost membru de partid să poată ocupa orice funcție care are de-a face cu banii publici. Cu excepția funcțiilor elective desigur (parlamentari, primari, consilieri sa).
O astfel de măsură, dură e adevărat, dar mai puțin dură decât situația de azi a României, ar limita enorm clientelismul politic și ar deschide calea spre o administrație publică profesionistă și independentă.
Fără o astfel de reformă structurată, România va rămâne captivă într-un sistem în care partidele devin unelte ale intereselor personale și de grup, iar banii publici – o sursă de îmbogățire pentru cei privilegiați politic”, scrie Neacşu.
Sursa: Ecopolitic.ro
