Universitatea din Oradea a informat, joi, că are un student atipic, sexagenar, artist plastic de-o viaţă, dar care abia acum urmează cursurile Facultăţii de Arte Vizuale.
Potrivit unui comunicat de presă al universităţii orădene, Emeric Siszer, la cei 69 de ani, este student în anul II la Arte Vizuale.
‘Îmi pare foarte bine că sunt student. Vreau să aplic, în viaţa mea de artist, tot ce am învăţat aici, la Universitatea din Oradea. Vă daţi seama că, practic, nu-mi mai foloseşte la nimic. Nu o să primesc o pensie mai mare, când voi avea diplomă. Dar am învăţat atât de mult! De pildă, filosofia artei. Am învăţat să privesc, dintr-un alt punct de vedere, arta. Mă bucur foarte mult că sunt student’, afirmă el.
Emeric Siszer spune că Artele sunt pentru el un vis împlinit, un vis din copilărie. Arta i-a plăcut de când se ştie. Îşi aminteşte precis că desena, cu pasiune, încă din grădiniţă. Mai târziu, pentru a putea să urmeze cursurile Şcolii Populare de Arte din Târgu Mureş, în paralel cu anii de liceu, s-a angajat la un tâmplar.
‘Făceam sicrie şi lăzi pentru portocale. Primeam 50 de lei pe săptămână’, spune artistul. În ciuda tatălui, care îl voia inginer de mine, el s-a visat dintotdeauna student la Arte Plastice. ‘În anii ’70 erau foarte puţine locuri în facultăţile de profil, se intra greu…’. Aşa se face că, până de curând, artistul, originar din Borşa, a lucrat ca proiectant la o întreprindere minieră.
Emeric Siszer povesteşte că, după ce termina lucrul la planşetă, dădea fuga în atelierul pe care şi-l amenajase într-o anexă, la locul de muncă. Acolo făcea de toate. I-a uimit pe ortaci cu un Moş Gerilă robotizat, care se mişca autonom prin sala de mese unde colegii sărbătoreau trecerea dintre ani.
‘L-am făcut dintr-o baterie de camion, un cadru metalic, roţi dinţate, un magnetofon… O doamnă a leşinat de spaimă, când l-a văzut. Maşinăria spunea: La mulţi ani! şi avea în mână un clopoţel’, povesteşte studentul. Pentru isprava sa, probabil primul robot din România, se menţionează în comunicat, a primit un premiu aproape cât salariul directorului.
Emeric povesteşte că a ajuns student la Oradea dintr-o întâmplare. Fiind în concediu, a vizitat Galeria de Artă din Oradea. Deoarece, spune el, când merge undeva, prima dată se duce la muzee, în biserici şi galerii. ‘Vreau să văd cât mai mult din tot ceea ce înseamnă artă plastică’, spune el. La Galerie, Emeric Siszer a întâlnit-o pe Vioara Bara, preşedinta filialei bihorene a Uniunii Artiştilor Plastici şi ea l-a convins să se înscrie la facultate. ‘Din pictură şi sculptură mi-am câştigat şi până acum o existenţă mai bună. De aici înainte voi pune în practică ceea ce învăţ la Oradea’, spune el.
Până să devină student, Emeric Siszer a făcut de toate, în artă: a început cu afişe pentru protecţia muncii, apoi a urmat statuia unui miner, cea a Sfântului Francisc de Assisi – în faţa bisericii romano-catolice din oraşul său, bustul lui Gavrilă Mihali, fost primar în Borşa, opozant al regimului comunist. ‘Am pictat şi o biserică. În total vreo 48-50 de scene biblice. Proprietarul unui sat de vacanţă a ţinut să aibă şi o biserică de lemn. M-a întrebat dacă nu vreau să i-o pictez. De ce nu? Fac tot ce mi se cere. Aşa îmi mai completez pensia, destul de mică’, spune studentul pensionar.
Tot ‘pe comandă’ a făcut o statuie, de 9 metri înălţime, reprezentându-l pe Bogdan Descălecătorul. Lucrarea se află în faţa pensiunii ‘Popasul lui Vodă’.
Emeric Siszer nu e numai artist, e şi un tip foarte ingenios. Recent a gândit un sistem care uşurează foarte mult realizarea urzelii pentru ţesături. ‘Aparatul’, o veritabilă inovaţie, e folosit de colegii şi profesorii de la Arte Plastice. ‘Face cinci – şase urzeli, în acelaşi timp în care manual poţi face doar una’, explică autorul.
Studentul, aproape septuagenar, e plin de viaţă şi are multe planuri pentru viitor. Ar vrea să se mute la Oradea. Spune că e fericit că, sfidând vârsta şi ideile preconcepute ale altora, a decis să urmeze studiile universitare. ‘Vreau să aplic, în viaţa mea de artist, tot ce am învăţat aici, la Universitatea din Oradea. Tot ceea ce învăţ aici e super. Datorită acestor studii câştig experienţă şi respect. De la aceşti profesori minunaţi, care m-au primit cu braţele deschise, pot să învăţ lucruri noi care îmi folosesc’. Acum, Emeric Siszer e încântat că urmează să îşi facă practica de semestru la Teatrul de Stat. ‘Am să fac scenografie’, spune bărbatul care, în ciuda anilor, are mintea cât de poate de deschisă şi e dornic să înveţe ‘totul, dacă se poate’.
În timp ce alţi studenţi, mult, mult mai tineri, abandonează facultatea, Emeric Siszer spune că descoperă, în fiecare zi, ceva nou, ceva ce vrea să pună în operă. ‘Studentul de aproape 70 de ani al Universităţii din Oradea, poate fi, oricând, un model pentru oricine, indiferent de vârstă’, se mai spune în comunicatul Universităţii din Oradea. AGERPRES / (AS – autor: Eugenia Paşca, editor: Marius Frăţilă)
