Conducerea Universităţii din Oradea a solicitat şi realizat, împreună cu un laborator atestat, o analiză a concentraţiei de radon în cele mai importante clădiri ale campusului, rezultatele arătând că în niciuna din clădirile expertizare nu au fost înregistrare depăşiri ale concentraţiei de particule cu potenţial cancerigen, a anunţat vineri, într-un comunicat, Biroul de presă al Universităţii.
‘Am realizat aceste analize pentru a ne convinge că studenţii noştri, cadrele didactice şi personalul Universităţii din Oradea îşi desfăşoară activitatea în condiţii sigure de muncă. Dorim să asigurăm un mediu sănătos şi plăcut pentru toţi cei care lucrează sau învaţă în universitatea noastră şi de aceea, alături de campania pentru izolarea termică a clădirilor, am realizat şi aceste măsurători ale concentraţiei de radon. Nu pot decât să spun că sunt mulţumit de rezultatul acestor analize’, a declara rectorul Constantin Bungău.
Potrivit comunicatului, studiul a fost realizat la finele anului 2021, la solicitarea rectorului, în dorinţa de a asigura cele mai bune condiţii de învăţătură studenţilor şi de muncă pentru toţi angajaţii ei, în procesul de implementare a strategiei de campus sustenabil.
Au fost amplasaţi zece detectori de radon în cele mai mari clădiri ale Universităţii din Oradea, aparţinând de mai multe facultăţi, precum şi în câteva imobile administrative.
Laboratorul de Încercări Radon ‘Constantin Cosma’, din Cluj-Napoca, care a efectuat măsurătorile, a transmis Universităţi din Oradea că ‘nu au fost identificate locaţii în care valoarea concentraţiei de activitate de radon anuală să depăşească nivelul naţional de referinţă, de 300 Bq/metru cub’.
Radonul este un gaz natural radioactiv care se găseşte în scoarţa terestră. El face parte dintr-un lanţ de descompunere radioactivă care începe cu uraniul, fiind prezent în roci şi în sol de când s-a format Pământul. Radonul nu poate fi perceput de oameni, întrucât este incolor şi inodor, dar poate fi măsurat datorită radioactivităţii sale. Gazul radon este absorbit în interiorul clădirilor din sol. În unele imobile se înregistrează concentraţii mari de radon, în special în zonele cu o cantitate mai mare de uraniu natural în sol şi în roci.
De asemenea, radonul poate fi prezent în materialele de construcţii şi în apa potabilă, dar, în majoritatea cazurilor, acestea determină o expunere la radiaţii mai mică decât radonul din sol. Deşi radonul ca atare este un gaz, produsele sale de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele ataşându-se de particule de praf din aer. Dacă sunt inhalate, produsele de descompunere, prin radiaţiile pe care acestea le emit, pot deteriora plămânii. Expunerea la radon creşte riscul de cancer pulmonar. Riscul suplimentar de expunere este proporţional cu concentraţia de radon din aerul respirat şi cu durata expunerii la radon.
