„Dacă Moise a scos poporul ales din Egipt, Gabriel Liiceanu ne asigură că Ilie Bolojan este alesul care ne scoate din sclavia deficitului. Nu cu toiagul, ci cu tăierile de personal și majorarea TVA. Cu impozitarea mamelor și a veteranilor. În această liturghie a reformei, în Pământul Făgăduinței nu mai curge lapte cu miere, ci un potop de ordonanțe de urgență. Iar Marea Roșie pe care o desparte Bolojan nu e formată din apă, ci din procente în PIB: două ziduri de cheltuieli se dau la o parte când ridică asumarea răspunderii spre cer și invocă apocalipsa bugetară. Pe mal, noi, triburile plătitoare de taxe și impozite, privim uluiți. Incantăm: „Să fie bine, ca să nu fie rău. Să fie rău, ca să nu fie bine…””, scrie, pe evz.ro, jurnalistul Dan Andronic.
„Dar Moise nu era de ajuns pentru un asemenea fenomen politic! Așa că Liiceanu îl așază pe Ilie Bolojan lângă Kogălniceanu, Brătianu (n.a. n-am aflat care din ei, că au fost mulți), Carol I, Regina Maria, Maniu, Coposu. Greu raft, plin de istorie, dar nu avea altă rimă la îndemână… Pentru că nici o comparație nu este prea mică pentru un om atât de mare!
Capacitatea de stimulare intelectuală este pusă la încercare, dar nu pentru cel care a conceput această odă, ci pentru cei care nu au avut aceeași epifanie. Deși citind rândurile inspirate ale lui Gabriel Liiceanu cred că în realitate a avut o “teofanie”. Rămâne în sarcina generațiilor viitoare să lămurească acest aspect.
Da, din păcate, sunt oameni care nu înțeleg măreția momentului și tăria de stâncă a comparației. Care, mă conving din ce în ce mai tare, ar trebui să-i onoreze pe cei invocați, de la Kogălniceanu la Coposu.
Primul dintre ei, Stelian Tănase nu este de acord, transformându-l pe Gabriel Liiceanu într-un simplu activist de partid: „Asta se numește simplu: a da cu mucii în fasole. Nu e prima dată. Îmi amintesc bine ditirambii dedicați lui Petrov alias Băsescu”. Nici Theodor Paleologu nu înțelege dimensiunea teologică și abordarea filosofică a lui Gabriel Liiceanu, așa care îl trece în rândul menestrelilor autohtoni.
Dar pentru că intuiesc că lucrurile nu se vor opri aici vreau să ajut! Așa că adaug și eu câteva cărămizi la mausoleumul Geniului de la Palatul Victoria ce se înalță văzând cu ochii. O să vă mărturisesc că am înțeles că sub cârmuirea înțeleaptă mărețului conducător Ilie Bolojan, românii vor parcurge un drum plin de glorie și împliniri mărețe, nu lipsit însă de greutăți și suferințe, sacrificii și jertfe. Ele însă vor fi transformate de Geniul Carpaților Apuseni în tot atîtea victorii și izbânzi, însuflețite de încrederea nestrămutată în cauza nobilă pe care o slujește.
Ilie Bolojan este și el om. Apăsat de griji, încovoiat de nevoi, seară de seară, la TV sau pe Capital, Tatuca Ilie ne lămurește. Sacadat, precis, cu pauze filosofice între cuvinte, vorbind fără virgule. Da, el face economie la virgule, pentru că știe că exemplul personal îi mobilizează pe români când citesc factura la curent.
Stați! N-am vrut să spun, prin toate acestea, că poetul din el nu mai știe să și viseze, că inima lui a devenit un sloi de gheață, că sufletul lui nu mai plânge, gândurile lui nu zboară prin cosmos…
Pentru că el este Părintele, Cârmaciul, Vizionarul!
Ilie Bolojan este OMUL!
P.S. Gabriele, ți-am dat pasă, vreau să văd dacă poți mai bine!”, scrie Andronic.
Sursa: Ecopolitic.ro
