În Oradea – oraşul Art Nouveau al României, vitraliile ocupă un loc aparte, iar clădirile de patrimoniu din centrul istoric deţin, în mare parte, asemenea comori – spectacol de forme, lumină şi culoare -, fiind elementele care definesc cel mai bine specificul acestui stil.
O artistă plastică din Oradea, Czirjak Eniko, redă, cu migală şi pasiune, motive ale stilului arhitectural Art Nouveau în lucrări de mici dimensiuni. Sau mai mari, la comandă. Din anul 2004, de când a absolvit Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, ea a creat mii de produse suvenir, realizate cu diferite tehnici: vitralii Tiffany, fuzionarea sticlei, gravură cu laser, combinaţii de materiale. În pragul sărbătorilor de iarnă, lucrările ei pot fi un cadou special de Crăciun.
‘În fiecare an, încerc să creez câte o colecţie nouă. Într-un an am început să fac îngeraşi din vitraliu. Apoi am încercat şi din sticlă fuzionată şi am văzut că e ok. Tot din vitralii, am creat şi brăduleţi de diferite culori, în unghi drept ca să stea ‘în picioare’, suporturi de lumânări din sticlă Tiffany, decoraţiuni, gen tablouri, cu sticlă fuzionată sau rame Tiffany pentru fotografii sau oglinzi. Îmi place foarte mult să le confecţionez. Dacă nu iubeşti ceea ce faci, nu se poate să creezi’, a spus artista.
‘Vârful de gamă’ în domeniu sunt veiozele sau lămpile cu abajururi Tiffany. Aceste ‘minuni’ de migală şi atenţie la detaliu se execută din bucăţi mici de sticlă ordonate pe un anumit număr de planuri care transferă lumina şi căldura lor cu stil şi eleganţă.
Profesoară de desen la Liceul Teoretic ‘Ady Endre’ din Oradea, artista Czirjak Eniko explică, pe înţelesul tuturor, tehnica pe care o foloseşte.
Prima dată, povesteşte ea, se desenează modelul pe hârtie. Se decupează fiecare porţiune din şablon şi se aplică pe sticlă, marcând conturul. Se taie cu un dispozitiv diamantat, după care fiecare bucată se şlefuieşte pe margini la o maşină de şlefuire. Urmează aplicarea unei benzi de cupru în jurul fiecărei bucăţi, banda având o parte adezivă şi fiind de grosimi diferite în funcţie de dimensiunea lucrării.
După ce fiecare bucată a fost înfoliată, se asamblează, pe rând, fragmentele componente, conform şablonului, prin cositorire. Această operaţiune se efectuează pe ambele părţi ale vitraliului. Se curăţă şi, eventual, se patinează.
Pune foarte multă dragoste, dar şi timp şi bani. Sticla colorată de calitate nu e ieftină, se găseşte destul de greu, ea o aduce din Ungaria şi este o investiţie care nu ştii când aduce şi profit.
‘Nu e ca atunci când faci ceva şi vinzi pe loc. De obicei, potenţialii clienţi văd pe site ce lucrări am făcut de curând sau care sunt expuse de mai demult şi dau telefon dacă vor să cumpere sau să comande ceva. Ideal ar fi să am eu un magazin propriu, pe strada principală şi să poată fi luate în mână, văzute şi apreciate. Cadourile de artă, chiar dacă sunt mai mici, nu se vând ca pâinea, pe care o cumperi zilnic. Iar în alte magazine, se pune adaos comercial, dar eu nu vreau să coste foarte mult, pentru ca iubitorii de artă să şi le poată permite’, a afirmat artista.
Povestea ei cu vitraliile s-a născut în ultimul an de facultate, când a început să lucreze, ca designer, la o firmă cu specific din oraş. A stat la ei vreo cinci ani. Acolo a învăţat tehnica Tiffany, pe care a îndrăgit-o foarte mult.
‘La facultate am lucrat mai mult în lut, linogravură, xilogravură, vopsea în ulei, dar nu ne-am ocupat practic de sticlă, de prelucrarea şi folosirea ei. Ştiam că se lucrează, că se pot face diverse decoraţiuni, dar nu erau condiţiile necesare. Trebuia cuptor pentru sticlă, care este foarte diferit de cel pentru lut. Dar la firmă, unde se făceau vitralii pentru uşi şi ferestre, am început să mă joc cu formele, să imaginez şi să creez tot felul de obiecte decorative mici. M-am gândit că sunt bune pentru cadouri, fiind interesante şi unicate, hand-made. Aşa am început’, îşi aminteşte Eniko.
În timp, lucrările ei au atras atenţia şi a devenit cunoscută, prin târgurile la care a fost invitată şi mai ales prin site-ul ei. Pe lângă vitralii, mai realizează, exclusiv manual, ceramică pictată din argilă arsă, bijuterii din sticlă, cadrane pentru ceasuri, decoraţiuni de perete.
Suvenirurile Casei Darvas-La Roche, de exemplu, realizate de ea, transmit povestea casei într-un mod creativ. Aşa a fost invitată să realizeze amintiri sau cadouri despre şi pentru Sinagoga Sion, pentru Cetatea orădeană, Muzeul Ady Endre, dar şi pentru unele palate din oraş.
‘Mai nou, am descoperit că îmi place foarte mult să combin elemente, cum ar fi fierul forjat cu sticlă. De exemplu, în balustradele scărilor interioare, în spaţiile superioare sau de mijloc unde nu se pot sparge, din greşeală, dacă sunt atinse cu piciorul. Este foarte deosebit, ceva extraordinar de frumos. Şi mai lucrez într-un atelier de tâmplarie din lemn masiv, unde se combină lemnul cu vitralii. De mare efect!’, a subliniat artista.
Czirjak Eniko este de părere că sunt tot mai mulţi cei care apreciază vitraliile, nu doar pentru că sunt elemente decorative, ci au şi funcţionalitate. Un geam de baie poate decora foarte frumos interiorul, lăsând lumina să intre, dar asigură şi protecţie vizuală.
Vitraliile nu sunt folosite doar la ferestre, se pot face paravane, cutii luminoase gen tablou sau orice alte obiecte decorative. Oferă distincţie, armonie, o notă personală şi căldură ambientului. Îşi găsesc loc în orice parte a încăperii. Vitraliul poate împodobi o oglindă sau, pur şi simplu, poate sta agăţat la fereastră sau în bradul de Crăciun sub formă de îngeraşi.
