Unul dintre cei mai importanţi compozitori ai lumii din a doua jumătate a secolului XX, György Ligeti, cel care a câştigat Polar Music Prize în anul 2004, recunoscut ca Premiul Nobel pentru Muzică, s-a născut şi şi-a petrecut primii şase ani din viaţă într-o căsuţă din orăşelul Târnăveni, situată la câţiva metri de sinagoga de aici, care acum adăposteşte o făbricuţă de sărăţele.
Deşi recunoscut în rândul publicului larg mai ales pentru faptul că a compus muzica dintr-o serie de filme de mare succes cum sunt ‘2001: A Space Odyssey’, ‘Shutter Island’, ‘The Heat’ sau ‘Charlie and the Chocolate Factory’, György Ligeti a rămas oarecum în uitare în oraşul său natal, Târnăveni.
Abia după ce o serie de jurnalişti străini s-au interesat despre copilăria marelui compozitor în acest orăşel, autorităţile au început să caute documente pentru a se vedea istoria sa şi unde anume a locuit. Doar după acel moment, în Muzeul din Târnăveni au început să apară fotografii cu Ligeti şi să fie identificată casa în care a copilărit, situată chiar în centrul oraşului.
Primarul din Târnăveni, Sorin Megheşan, a precizat că a încercat să facă o ofertă actualilor proprietari pentru achiziţionarea de către municipalitate a casei lui György Ligeti, pentru înfiinţarea unui muzeu, dar că nu a avut succes, aşa că imobilul şi-a câştigat popularitatea pentru sărăţelele produse aici.
György Ligeti s-a născut în data de 28 mai 1923 la Târnăveni şi a murit la vârsta de 83 de ani, în 12 iunie 2006, la Viena. A avut o viaţă extrem de grea, însă a lăsat în urma sa o operă grandioasă, fiind recunoscut în rândul profesioniştilor pentru numeroase compoziţii monumentale, cum sunt ‘Apariţii’, ‘Atmosfere’, ‘Lux Aeterna’, ‘Volumina’, ‘Requiem’, ‘Lontano’, ‘Ramification’, ‘String Quartet no.2’, ‘Le Grand Macabre’, fiind câştigătorul a 26 de premii internaţionale.
După plecarea sa din Târnăveni, la vârsta de 6 ani, Ligeti a studiat la Cluj-Napoca, şi-a desăvârşit studiile la Budapesta, a fost trimis la muncă forţată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, şi-a pierdut fratele şi tatăl în lagărele de concentrare, iar în perioada Revoluţiei Ungare din 1959 a fost nevoit să fugă la Viena, unde a decedat în anul 2006.
Şi totuşi, faptul că Ligeti era fiu al municipiului Târnăveni nu a fost uitat cu totul, deoarece, în anul 2003, cu trei ani înainte de a se stinge, compozitorul a primit titlul de cetăţean de onoare. György Ligeti nu a mai reuşit să îşi ridice diploma şi, la 10 ani de la moartea sa, în anul 2016, Vera Ligeti, văduva lui, a primit, în cadrul unei ceremonii organizate la Târnăveni, titlul pe care municipiul l-a conferit compozitorului încă din anul 2003.
Cu acea ocazie, la Târnăveni s-au deplasat numeroase nume mari ale scenei, precum profesorul Manfred Stahnke din Hamburg, discipol al lui György Ligeti, Mike Searby de la Kingston University London, Marton Kerekfy, din partea Academiei de Ştiinţe a Ungariei, specialist în muzica lui Ligeti şi Kurtag, Julia Heimerdinger de la Universitatea de Muzică din Viena, Heidy Zimerman, responsabilă cu colecţia de manuscrise a lui Ligeti la Fundaţia ‘Paul Sacher’ din Basel, Wolfgang Marx de la Universitatea din Dublin, Louise Duchesneau (Hamburg), iar din partea României au participat Cornel Ţăranu, Adrian Pop, Pavel Puşcaş, Tatiana Oltean, Amalia Szűcs Blănaru.
György Ligeti a avut o prestigioasă carieră academică, fiind profesor de compoziţie la Academia de Muzică din Stockholm, la Stanford University California, la Conservatorul din Hamburg, prezenţa la Târnăveni a reprezentanţilor acestor universităţi nefiind întâmplătoare.
În anul 2016, cu ocazia înmânării titlului de cetăţean de onoare Verei Ligeti, compozitorul Manfred Stahnke, discipolul lui György Ligeti, declara, pentru AGERPRES, că mentorul său era un om extrem de inteligent, care avea o minte ageră şi o abordare extrem de personală a ceea ce ar trebui să fie piesa la care studenţii săi lucrau.
”Avea un talent deosebit în a comunica cu oamenii, de a le arăta rezultatul final la care dorea să se ajungă, dar şi la rezultatele la care îşi dorea ca şi studenţii lui să ajungă. Mintea sa procesa constant toate posibilităţile şi imposibilităţile, ceea ce îl făcea un profesor bun, dar şi exigent, care nu se ferea să ne spună ‘nu este OK să faci aşa, deja foarte mulţi înaintea ta au procedat exact la fel’. Eram întotdeauna foarte atenţi când compuneam, să nu greşim. (…) Prima amintire cu el o am de la examenul de admitere, când am purtat cu Ligeti o discuţie despre Richard Wagner şi modul clasic de a compune muzică. Întotdeauna îşi dorea să păstreze o punte de legătură cu acest clasicism, el neconsiderând avangardismul doar a face ceva ce nu s-a mai făcut până atunci, ci practic de a infuza vechiul, clasicul, într-o formă modernă”, spunea Manfred Stahnke.
Muzeograful Lucia Petru din Târnăveni este cea care a pornit pe urmele lui Ligeti pentru a-i documenta viaţa şi opera.
Începând din anul 2012, încet-încet s-a conturat faptul că acesta a locuit la doar câţiva metri de sinagoga din Târnăveni, că provenea dintr-o familie elitistă, cu tatăl de origine evreiască – născut Auer, dar nevoit să îşi ia un nume maghiar – şi, în plus, avea un unchi celebru, pe Leopold Auer, prieten bun cu Piotr Ilici Ceaikovski.
‘Întâmplarea face că într-un moment, pe care unii îl numesc banal, am întâlnit o persoană din Marea Britanie, aflată în trecere prin Târnăveni, a cărei pasiune părea a fi Ligeti. Cine este Ligeti? Nefiind un meloman, am încercat să refac într-un traseu ideatic o personalitate pe care nu o cunoşteam, să aflu care sunt cauzele pentru care un biet copil evreu, trecut prin Transilvania şi Ungaria, prin lagărele de muncă forţată, va acompania Holocaustul? Cine este copilul, tânărul, omul care îşi dorea să studieze ştiinţele exacte, pe când brutalitatea unui altfel de sistem îi va transforma viaţa brutal şi aleatoriu? Ligeti – cel născut dintr-o iubire pe care o presupunem, aşezat într-un statu-quo dat de condiţie şi condiţii, o repetare a tuturor celor aflaţi în condiţia sa’, a arătat muzeograful Lucia Petru.
Aceasta a afirmat că timpul lui Ligeti a fost măsurat între Holocaust şi o miraculoasă supravieţuire din acest infern.
”Timpul lui Ligeti începe în Târnăveni, la 28 mai 1923, fiu al părinţilor Alexander (născut Auer) şi Ilona (născută Somogyi), păşeşte în viaţă într-un mediu permisiv şi lipsit de constrângeri etice profesionale. Tatăl este cel care alege patronimul Ligeti, prin maghiarizarea numelui Auer. Tatăl studiază la Universitatea din Budapesta şi reprezintă interese financiare maghiare în Târnăveni, unde ocupa funcţia de director al Băncii Centrale şi Industriale din Valea Târnavei, între anii 1920-1929. Aici o întâlneşte pe Ilona, mama lui Gyorgy, care era medic oftalmolog. La Târnăveni se nasc cei doi copii, Gyorgy-Sandor şi Gabor. Unul dintre descendenţii paterni, originar din Veszprem (Ungaria), fratele bunicului, a fost mare violonist, Leopold Auer (în maghiară Auer Lipót, care a trăit în perioada 7 iunie 1845 – 15 iulie 1930), prieten apropiat al lui Piotr Ilici Ceaikovski, care îi dedică un concert pentru vioară. În anul 1929, familia părăseşte Târnăveniul şi se stabileşte la Cluj, unde Gyorgy urmează cursurile primare şi gimnaziale la şcoala care astăzi îi poartă numele lui Emil Racoviţă. Adolescentul Ligeti, în 1937, începe să studieze pianul, iar în anii 1938-1939 compune primele sale lucrări: Sonantina pentru un cvartet de coarde şi Mic canon pentru un cântec de Crăciun Românesc, o miniatură pentru pian, prelucrarea arhicunoscutului colind ‘O, ce veste minunată!”, a spus muzeograful.
În plin război, în toamna anului 1941, Ligeti începe să studieze compoziţia la Conservatorul Cluj la clasa profesorului Ferenc Farkas, directorul acestei instituţii, şi, paradoxal, în 1941, Gyorgy Ligeti îşi dorea să obţină o diplomă de…fizician.
‘A fost respins în baza unui numerus clausus aşa încât Conservatorul a părut o soluţie alternativă, de conjunctură şi nu neapărat pe vocaţie. Vacanţele anilor ’42-’43 le petrece la Budapesta, unde studiază în particular cu profesorul Pal Kadosa (1903-1983). În noul an universitar, sistemul distructiv al puterii îl trimite pe Ligeti la muncă forţată în folosul Armatei ungare, după care regimul horthyist maghiar va acţiona în conformitate cu directivele germane pe întreg teritoriul ţării, timp în care evreii din Ungaria şi teritoriile cedate din Transilvania vor fi transferaţi, încet, dar sigur, către lagărele morţii. Din familia Ligeti, adusă în pragul exterminării, doar mama va supravieţui’, a arătat cercetătorul.
Fratele lui György, Gabor, care atunci avea doar 16 ani, a fost trimis într-o tabără de muncă forţată la Mauthausen-Gusen şi nu s-a mai întors, la fel şi tatăl său, care fusese deportat la Auschwitz.
Muzeograful a mai descoperit că, după această perioadă neagră a vieţii sale, când familia i-a fost decimată în lagărele morţii, György Ligeti obţine licenţa la Academia de Muzică ”Franz Liszt” din Budapesta, în 1949, apoi a avut două căsnicii. Un alt punct de cotitură în viaţa sa a fost Revoluţia din 1956 din Ungaria.
”În urma represaliilor, familia Ligeti alege să se refugieze, trecând fraudulos graniţa cu Austria, înghesuiţi în sacii cu corespondenţă ai unei companii feroviare. Au cerut şi au primit azil politic şi s-au stabilit la Viena, iar în 1967 au obţinut cetăţenia austriacă. Aici se naşte fiul său, Lukas, astăzi apreciat compozitor şi percuţionist”, povesteşte Lucia Petru.
‘Lucrările sale de început sunt tributare lui Bela Bartok pe care îl admiră şi îl caută într-un loc comun, muzica tradiţională din Transilvania, în întregul ei mozaic etnic. Reprezentative pentru această perioadă sunt ‘Concertul românesc pentru orchestră’ din 1951, ‘Şase bagatele’ şi ‘Metamorfoze Nocturne’ în 1952-1953. Cu timpul, limbajul său muzical devine distinct, într-un stil personal, compune creaţii fantastice, bijuterii muzicale complexe şi fascinante: ‘Apariţii’ în 1959 şi ‘Atmosfere’ în 1961 îi aduc reputaţia europeană. Originalitatea sa, fiind un muzician educat într-o şcoală tradiţională, însă predispus spre experiment, este descrisă plastic într-un interviu acordat de compozitor pentru New York Times în 1993: ‘Mă aflu într-o închisoare, în perete este trecutul şi în celălalt, avangarda. Vreau să evadez!’ (…) În lucrarea ‘Reflecţii despre muzică’, Ştefan Niculescu spunea că ‘Ligeti este un inventator de structuri ingenios colorate, iar forma desăvârşită rezultă din alăturarea structurilor în mod imprevizibil, asemenea evenimentelor dintr-un vis’ ”, a mai arătat muzeograful.
Aceasta a prezentat în studiul său şi un ultim interviu acordat de Ligeti presei străine, în care acesta recunoştea că este complet însingurat, lipsit de patrie şi că îi este dor de obârşia natală, de vechii prieteni.
Poate din acest motiv György Ligeti este caracterizat ca fiind ‘omul durerii şi al exilului’, care a purtat cu el ‘conştiinţa de sine a evreului veşnic ameninţat’ şi care a transpus în compoziţiile sale ‘conceptul general uman al evreimii’.
La 10 ani de la moartea marelui compozitor, pe casa acestuia, de lângă sinagogă, municipalitatea şi Academia de Muzică ‘Gheorghe Dima’ din Cluj-Napoca au dezvelit o plachetă comemorativă.
