O placă rece de marmură neagră amplasată pe o casă de pe strada Nicolae Bălcescu din municipiul Reghin este singura mărturie rămasă despre locul în care s-a născut şi a copilărit fizicianul Augustin Maior, recunoscut drept ‘părintele’ telefoniei multiple, după ce a reuşit, în anul 1906, într-un experiment susţinut la Budapesta, să transmită cinci convorbiri telefonice pe un singur circuit fără ca semnalele să interfereze.
Augustin Maior s-a născut în 22 august 1882 la Reghin, a fost fiul fostului director al Şcolii Primare Româneşti din oraş, Gheorghe Maior, fiind al doilea dintre cei cinci fraţi.
Fizicianul era un veritabil poliglot, vorbea fluent mai multe limbi, în care a învăţat în diferitele etape ale vieţii sale – grădiniţa, şcoala primară şi secundară le-a urmat în limba germană, la Reghin, liceul l-a făcut la Târgu Mureş şi la Budapesta în limba maghiară şi a absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta. Cursurile postuniversitare le-a făcut la Viena, Munchen şi Gottingen, în limba germană.
După un an de la angajarea sa la Staţia Experimentală a Poştelor din Budapesta, în anul 1906, Augustin Maior a reuşit să transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 kilometri, cinci convorbiri fără ca semnalele să interfereze prin folosirea de curenţi alternativi de înaltă frecvenţă, rezultatele experimentului unic fiind publicate în mai multe publicaţii de specialitate de la nivel mondial.
Pentru a descoperi omul din spatele ştiinţei, o angajată a Centrului de Informare şi Promovare Turistică Reghin, Simona-Loredana Bogdan, a demarat o cercetare pentru a afla cine a fost ‘acest reghinean genial’.
‘În demersul de a cunoaşte omul Augustin Maior am apelat în mod special la posibilităţile oferite de istoria orală, istoria trăită, punând accent pe amintirile de viaţă ale unor contemporani sau rude cu ilustrul fizician. Îmi asum gradul mare de subiectivism conţinut de un astfel de demers, dar resursa umană este mai supusă dispariţiei decât scrisul şi suporturile pe care este păstrat acesta. Încă mai avem oameni care ne pot dezvălui detalii despre oameni, locuri şi lucruri pe care arhivele scrise nu ni le pot oferi. Consider că aceste istorii împărtăşite, aceste povestiri, despre drumul lui Augustin Maior prin viaţă ne vor ajuta să îl cunoaştem mai bine, să îl înţelegem şi să ne formăm o imagine mai clară a omului, tatăl şi bunicul, care a stat în spatele marelui fizician Augustin Maior’, a declarat, pentru AGERPRES, Simona-Loredana Bogdan.
Cu o experienţă vastă în cercetare, după ce a lucrat mai mulţi ani la Muzeul Etnografic ‘Anton Badea’ din Reghin, Simona-Loredana Bogdan a realizat că, prin urmărirea raportului fizicianului cu societatea în care a trăit şi a mediului în care s-a format, a descoperit un personaj ‘perceput contradictoriu de medii diferite, înţeles şi sprijinit de către familia sa, un ciudat pentru oamenii satelor şi un prieten de nădejde pentru românii, saşii şi maghiarii din oraşul său natal’.
‘Mulţi reghineni cunosc prea puţin istoriile oraşului în care s-au născut şi în care trăiesc. Pe multe clădiri din oraş sunt amplasate plăcuţe memoriale, trecem zilnic pe lângă ele, dar câţi sunt aceia care ştiu mai mult decât este inscripţionat pe acea placă rece şi impersonală de marmură? Demersul meu a urmărit să ne apropie de acele mari personalităţi ale istoriei, locale în cazul de faţă, Augustin Maior, şi a vedea dincolo de biografiile oficiale, de a-i descoperi ca oameni. Tatăl fizicianului reghinean, George Maior, s-a născut la Huduc (azi Maioreşti), a urmat şcoala pentru pregătirea învăţătorilor (Preparandia) de la Blaj. După doi ani petrecuţi ca învăţător la şcoala din Veştem, din 1870 a devenit învăţător al Şcolii primare româneşti din Reghinul Săsesc, fiind în acelaşi timp cantor şi prim-curator al bisericii greco-catolice, ctitorită de Petru Maior. George Maior a fost un personaj care a avut o intensă activitate de înzestrare a şcolii româneşti cu cărţi. Într-o corespondenţă având ca subiect comenzi de manuale şcolare, apar menţionate lucrări precum: Fizica de Elia Chirilă, Aritmetica lui Solomon şi Munteanu şi astfel nu este greu să ni-l imaginăm pe Augustin Maior răsfoind cele două volume’, a precizat cercetătorul.
Nepotul lui Augustin Maior, Emil, a relatat că fizicianul era preocupat de matematică încă de mic, din clasele gimnaziale, după aceea a început să fie preocupat de fizică, fiind îndrumat de o serie de profesori renumiţi în domeniu.
Unul dintre foştii colegi ai fizicianului, învăţătorul Florea Pop, a dezvăluit că Augustin Maior îşi invita colegii în atelierul lui aflat în incinta şcolii româneşti, unde tatăl său era director, şi îi punea să atingă cu mâna o sârmă care îi curenta sau că improviza convorbiri telefonice folosind tot felul de sârme şi tinichele.
Apoi Augustin Maior a beneficiat de o bursă pentru studii universitare la Secţia de Inginerie Generală a Universităţii Tehnice Regale Budapesta, pentru anul universitar 1900-1901, iar în 1906 a experimentat telefonia multiplă.
După Primul Război Mondial, el s-a reîntors în ţară, a devenit director general al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat şi profesor la Universitatea din Cluj şi director al Institutului de Fizică Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe.
Din cercetarea unor lucrări referitoare la viaţa şi activitatea ştiinţifică a lui Augustin Maior şi din relatărilor apropiaţilor acestuia, Simona-Loredana Bogdan a mai descoperit că acesta avea numeroase revelaţii noaptea, pe care i le dicta soţiei sale pentru a nu le uita până dimineaţa.
Nepotul lui Augustin Maior îşi mai amintea că mulţi oameni îl priveau ‘ca pe o ciudăţenie’ pentru că el tot timpul era preocupat de calcule matematice, că avea în permanenţă un carneţel la el şi ceva de scris ca să-şi poată nota ce-i venea în minte, iar când se plimba, tot timpul vorbea cu voce tare, scria şi mergea mai departe.
De asemenea, Emil Maior a relatat că era un prieten foarte bun şi devotat, că îşi vizita şi susţinea întotdeauna prietenii şi rudele şi că a suferit foarte mult în 1949 când i-a murit fiul, Gheorghe, şi în 1961 când a decedat soţia acestuia, Alexandrina.
‘Cum a fost tatăl şi bunicul Augustin Maior ne stau mărturie amintirile şi poveştile transmise oral în cadrul familiei, rememorate de nepotul acestuia, Mircea Neagoş. ‘Avea fixaţii privind locul, stătea într-un singur loc la masă şi în camera lui. În general era liniştit. Nu suporta regimul comunist. Nu se înţelegea cu cei care făceau parte din partid. El avea nişte idei pe care nu le puteai nicicum combate, îl iritai şi mai rău dacă căutai să îl combaţi. Nu era dezaxat, era un om ciudat, aşa trebuia să faci cum era materia lui. Era foarte sever şi cu studenţii, deşi la examene îi speria mai mult’. În acelaşi timp, era foarte atent cu nepoţii şi îi sfătuia să înveţe. Cât despre obiceiurile sale, aflăm că Augustin Maior fuma foarte mult’, a arătat Simona-Loredana Bogdan.
Ea spune că printre colegii săi fizicieni Augustin Maior era perceput ca fiind un om de caracter, cu o gândire liberă.
‘Imaginea unei mari personalităţi este rezultanta mai multor perspective, ea va fi cu atât mai convingătoare cu cât va fi mai complexă şi va prezenta aspecte multiple, atât ale tânărului reghinean plecat către un orizont nemărginit la Budapesta, omului de ştiinţă preocupat de legile fizicii care guvernează telecomunicaţiile, tatăl care şi-a pierdut fiul din cauza unui regim politic absurd, bunicul perceput ca un om extraordinar de către nepoţi, calităţile şi defectele sau viciile omului Augustin Maior – sunt câteva dintre reperele acestei mari personalităţi a ştiinţei româneşti. Desigur, rămân multe lucruri nespuse şi rânduri de aşezat pe hârtie despre inventatorul telefoniei multiple, reghineanul Augustin Maior’, a concluzionat Simona-Loredana Bogdan.
Un alt reper important în viaţa fizicianului este anul 1923, când Maior i-a permis lui Hermann Julius Oberth să-şi susţină lucrarea de licenţă, după ce Universitatea din Heidelberg i-o respinsese. Ulterior, Hermann Julius Oberth s-a dovedit a fi unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii mondiale, fiind inventatorul duzei conice, piesă care a permis pentru prima dată rachetelor să ajungă în cosmos, dar şi inventatorul rachetelor V1 şi V 2 folosite în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Augustin Maior a murit în 3 octombrie 1963, la Cluj-Napoca, iar casa din Reghin în care s-a născut a fost vândută şi demolată.
