Casa colecţiilor sau Casa Avramide, cum i se spune acum pe scurt, a fost construită în anul 1897 de armatorul grec Alexe Avramide şi a supravieţuit regimului comunist, datorită gradului avansat de degradare şi a unor oameni care au transformat-o în muzeu, fără să o deterioreze.
Directoarea Bibliotecii Judeţene ‘Panait Cerna’, dr. Ligia Dima, a documentat istoricul clădirii în calitate de membru al comisiei de organizare a expoziţiei din Casa Avramide, care a fost deschisă după reabilitarea imobilului de patrimoniu. Ea a declarat pentru AGERPRES că proprietarul acestuia, Alexe Avramide, s-a născut în anul 1857, după actul de căsătorie, în Ianina, Turcia în acea perioadă.
‘La vârsta de 15 ani, având câţiva bani în buzunar, se stabileşte la Tulcea, cu gândul să facă avere. S-a angajat la un han de pe actuala stradă Victoria, unde a lucrat până la 18-19 ani. Datorită seriozităţii şi hărniciei sale, Alexe Avramide ajunge proprietarul hanului şi începe să prospere în afaceri. Pe 28 iulie 1890, Alexe, comerciant de profesie, se căsătoreşte cu Elvira A. Şnaidt, de religie catolică, născută în 1868, în oraşul Karlovac, azi, în Croaţia. Izvoarele orale spun că ea era fata hangiului şi că această căsătorie explică rapida sa îmbogăţire’, se arată într-un articol semnat de Ligia Dima, apărut în publicaţia ‘Analele Dobrogei’, editată de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Pentru a construi casa pe care şi-o dorea un simbol al prosperităţii sale, Avramide a adus la Tulcea, prin anul 1897, constructori italieni. Mobilierul şi obiectele decorative au fost, în majoritate, cumpărate din Viena, iar casa a început să fie locuită imediat după finalizare.
‘În cele patru camere dinspre biserica ‘Sfântul Nicolae’ locuiau membrii familiei Avramide. Salonul avea rol de sufragerie. Holul mare era folosit tot ca un fel de sufragerie. Demisolul clădirii era format din pivniţă, spălătorie, bucătărie şi dormitoare pentru băieţi’, a descris organizarea iniţială a clădirii Ligia Dima.
Familia Avramide deţinea o moară, o fabrică de cherestea şi terenuri, iar în anul 1926 era cel mai important angajator din oraş, produsele realizate la Tulcea fiind exportate în Siria, Palestina, Egipt şi nordul Africii. În anul 1948, moara şi fabrica de cherestea sunt naţionalizate şi administrate de Întreprinderea economică ‘8 Mai’ din Tulcea, iar casa a fost evacuată de comunişti, după ce, în perioada 1944-1950, a fost sediul Comitetului Democratic Grec.
Copiii familiei Avramide au fost trimişi în închisoare de comunişti, iar cei care au supravieţuit detenţiei au locuit ulterior cu chirie în apropiere, pe strada Victoriei, nr. 32, într-o casă ce aparţinea unui grec.
‘În anul 1949, din iniţiativa consilierului cultural al Ministerului Culturii, Grigore Cuculis, ia fiinţă muzeul tulcean. Acesta este adăpostit, începând cu 1 mai 1950, în casa construită de Alexe Avramide şi moştenită apoi de fiul cel mare al acestuia, Albert, decedat pe data de 9 decembrie 1947. Casa rămâne până în zilele noastre muzeului din Tulcea, transformat, în anul 1993, în Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) care acum poartă numele primului director al muzeului, Gavrilă Simion’, menţionează Dima.
În regimul comunist, clădirea a fost Muzeul de Ştiinţele Naturii Delta Dunării, iar oamenii care au cunoscut povestea clădirii au salvat imobilul de patrimoniu. De exemplu, elementele decorative ale clădirii au fost date doar cu var, astfel că ele au putut fi restaurate printr-un proiect finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României în perioada 2010-2012.
Reabilitarea clădirii de patrimoniu s-a putut face în contextul în care, după Revoluţia din Decembrie 1989, imobilul a fost revendicat de urmaşii familiei Avramide, care ulterior l-au donat comunităţii locale.
Proiectul a avut un buget total de circa 46,1 milioane lei, iar în cadrul lui a fost reabilitat şi Muzeul de Artă. Cele două clădiri formează acum Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord Dobrogean, iar pe simezele lor au fost prezente lucrări de artă din toată lumea. În sălile lor au avut loc dezbateri şi proiecţii de filme ‘prietenoase cu mediul’, ateliere de pictură, cursuri de limbă şi cultură chineză, sesiuni de jazz şi folk, lansări de carte, dar şi proiecte sociale pentru comunitate.
În momentul de faţă, demisolul clădirii găzduieşte evenimente culturale, dar şi ateliere pentru copii. Doar parterul este mobilat cu piese din colecţia Muzeului de Artă şi reface printr-o expoziţie atmosfera de la finele secolului al XIX-lea.
‘Geamul de la intrare cu iniţialele stăpânului casei şi felinarul de deasupra intrării principale sunt singurele elemente care s-au păstrat de când s-a construit casa. La momentul decopertării pereţilor, atunci când clădirea a fost reabilitată, s-au găsit ornamentele şi picturile originale care au fost restaurate. Au rezistat regimului comunist, pentru că au fost acoperite de var, vopseluri şi materiale textile, ceea ce a ajutat la prezervarea lor până astăzi’, a precizat muzeografa ICEM, Liliana Cononov.
La acelaşi nivel, vizitatorii pot admira în camerele locuite cândva de armatorul grec tablouri semnate de Eugeniu Barău şi vase de foc din colecţia de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă.
La etajul clădirii, acum se află birourile administrative ale ICEM.
În anul 2012, atunci când cele două clădiri de patrimoniu au fost redate publicului, juriul Bienalei Naţionale de Arhitectură din Bucureşti a acordat Casei Avramide premiul secţiunii ‘Arhitectura patrimoniului cultural – proiecte de conservare, reabilitare, conversie şi restaurare a patrimoniului construit existent’. Premiul a fost împărţit de Aurel Eugen Botez şi Andrei Atanasiu, autorii proiectului de reabilitare a clădirii din Tulcea, şi Macalik Arnold, autorul proiectului ‘Reabilitare sanctuar şi cor la Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia’, aceasta fiind prima distincţie acordată de o organizaţie profesională specializată pentru un proiect de reabilitare derulat în judeţ.
