”Laura Scîntei, unul dintre judecătorii Curții Constituționale a României, care a participat și la luarea hotărîrii privind anularea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2025, a explicat cu ocazia unui eveniment public: „Îmi pare rău că CCR nu a găsit prilejul de a cere scuze alegătorilor”. Ea a spus că nu votul oamenilor a fost sancționat, ci faptele unui competitor ) că nu a existat fraudă electorală în ziua alegerilor”, se arată într-o analiză a avocatei Silvia Uscov, pe blogul propriu, scrie inpolitics.ro.
”Cu toate acestea, citind rapoartele serviciilor secrete prezentate în CSAT, au decis pentru prima dată în istorie să interpreteze că procesul electoral începe de la data stabilirii de către Guvern prin hotărîre a datei alegerilor prezidențiale și de atunci trebuie evaluat dacă alegerile au fost: libere, periodice și corecte.
Concluzia lor (de fapt, premisa de la care au plecat ca să găsească un raționament juridic care să servească premisei) a fost că alegerile nu au fost corecte, prin urmare trebuie anulat întregul proces electoral.
Aici avem 2 probleme și o să vă ofer două scenarii ca să înțelegi absurditatea ”raționamentului lor logico-juridic” și faptul că au deschis o Cutie a Pandorei care a înghițit democrația noastră și așa nu extrem de consolidată:
Scenariul I: Judecătorul care are doar rolul de a valida premisa procurorului
Să ne imaginăm un judecător care primește un dosar penal în care procurorul susține că inculpatul este vinovat de o anumită faptă. În loc să examineze obiectiv toate probele pentru a ajunge la o concluzie, judecătorul decide dinainte că procurorul are dreptate și începe să administreze probe exclusiv în sensul confirmării acestei convingeri prealabile. Astfel, judecătorul va admite doar martorii care depun mărturie în sensul acuzării, va respinge expertizele care ar putea disculpa inculpatul invocînd motive formale discutabile, va interpreta orice dubiu în defavoarea acestuia și va căuta activ noi mijloace de probă care să întărească poziția procurorului. În esență, rolul judecătorului de arbitru imparțial se transformă într-unul de colaborator al acuzării.
Eroarea fundamentală de logică constă în inversarea procesului de gîndire juridică. În loc să pornească de la analizarea probelor pentru a ajunge la o concluzie, judecătorul pornește de la concluzia dorită și apoi caută să o justifice prin selectarea și interpretarea tendențioasă a probelor.
În cazul CCR nu era vorba despre o interpretare tendențioasă a probelor, ci doar despre găsirea justificării potrivite plecînd de la considerentul că acele rapoarte ar putea fi considerate „probe”.
Scenariul II: Un președinte democratic devine un dictator pe viață
Să ne gîndim la un președinte în exercițiu care se confruntă cu un competitor electoral puternic în alegerile viitoare. Realizînd că cel mai probabil va pierde, președintele decide să folosească pîrghiile puterii pentru a elimina această amenințare. Președintele îi instruiește pe șefii serviciilor secrete să producă rapoarte care să demonstreze că adversarul său politic a beneficiat de interferențe externe ilegale sau finanțare neautorizată în procesul electoral.
Serviciile produc rapoartele solicitate, conținînd acuzații grave împotriva competitorului electoral. Președintele numise și sefii serviciilor, și cîțiva judecători constituționali. Pe baza acestor rapoarte, instanța constituțională decide anularea întregului proces electoral, permițînd președintelui să își continue mandatul prin eliminarea competiției. După care decide și anularea candidaturii adversarului pentru un viitor proces electoral. Iar acest ciclu continuă la nesfîrșit.
Mecanismul relevă o eroare de logică fundamentală prin crearea unui circuit închis de putere, exact lucrul de care judecătorii constituționali ar fi trebuit să fie conștienți. Pentru că hotărîrile lor devin jurisprudență, în principiu obligatorie (în principiu, pentru că, iată, aceștia au încălcat jurisprudența anterioară a CCR). Odată acceptat principiul că instituțiile pot fi folosite pentru a valida decizii luate din motive politice, sub pretextul unor interpretări juridice creative, orice rezultat electoral viitor poate fi contestat și anulat pe baze similare.
Concluzie
Acceptarea unor astfel de practici deschide calea către erodarea sistemică a democrației. Cînd regulile jocului democratic pot fi modificate retroactiv pentru a produce rezultatul dorit de cei aflați la putere, încrederea cetățenilor în sistem se prăbușește. Exact asta s-a întîmplat cu jumătate din România, iar acest joc extrem de periculos poate să conducă la regimuri similare vremurilor de acum un secol (pentru cine știe istorie). Democrația nu poate funcționa fără predictibilitatea regulilor și fără garanția că toți vor fi tratați conform acelorași standarde” mai scrie cunoscuta avocată”, scrie inpolitics.ro.
Sursa: Ecopolitic.ro
