Dispoziţiile Legii pentru modificarea OUG privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) care prevăd numirea preşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a noului act normativ sunt ‘imprecise’, ‘lipsite de sens juridic’ şi creează ‘confuzie’, conducând la imposibilitatea aplicării, a explicat CCR în motivarea deciziei prin care a admis o sesizare transmisă de preşedintele Klaus Iohannis. Pe 16 decembrie 2020, Curtea Constituţională a admis sesizarea şefului statului asupra Legii pentru modificarea şi completarea OUG 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii în ceea ce priveşte procedura numirii preşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi. ‘Curtea constată că, în ceea ce priveşte preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ANCOM, dispoziţiile criticate care prevăd numirea acestora în termen de 30 de zile de la data intrării legii noi în vigoare sunt imprecise, lipsite de sens juridic şi creează confuzie, conducând la imposibilitatea lor de aplicare. Astfel, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii criticate, nu se pot numi preşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi ai ANCOM, din moment ce aceste funcţii nu sunt vacante (mandatul persoanelor în funcţie expirând în anul 2023), nu a intervenit vreo cauză de încetare a acestora şi nici nu se poate considera că temeiul juridic al încetării mandatului îl constituie legea nouă, din moment ce aceasta nu modifică sub niciun aspect regimul juridic al acestor mandate. În aceste condiţii, dispoziţiile art. II determină apariţia unei situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, fiind imposibil de aplicat în ceea ce priveşte preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ANCOM, ale căror mandate expiră în anul 2023’, a arătat CCR. În concluzie, au menţionat judecătorii constituţionali, dispoziţiile articolului II, nefiind ‘suficient de clare şi precise’ pentru a putea fi aplicate în ceea ce priveşte preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ANCOM, contravin dispoziţiilor articolului 1 alineatul 5 din Constituţie. Potrivit CCR, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa prin Decizia 139 din 13 martie 2019 sau prin Decizia 155 din 6 mai 2020, principiul legalităţii, prevăzut de dispoziţiile articolului 1 alineatul 5 din Constituţie, interpretat în coroborare cu celelalte principii subsumate statului de drept, reglementat de articolul 1 alineatul 3 din legea fundamentală, impune ca atât exigenţele de ordin procedural, cât şi cele de ordin substanţial să fie respectate în cadrul legiferării. ‘Regulile referitoare la fondul reglementărilor, procedurile de urmat, (…) nu sunt însă scopuri în sine, ci mijloace, instrumente pentru asigurarea dezideratului calităţii legii, o lege care să slujească cetăţenilor, iar nu să creeze insecuritate juridică’, a statuat Curtea Constituţională. ‘Prin urmare, dispoziţiile criticate care prevăd numirea inclusiv a preşedintelui şi a celor doi vicepreşedinţi ai ANCOM sunt neconstituţionale, întrucât contravin atât dispoziţiilor art.1 alin. (5) din Constituţie privind principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, cât şi dispoziţiilor art.1 alin. (3) privind statul de drept’, a indicat instanţa constituţională.