Curtea Constituţională a României a amânat, miercuri, pentru 22 februarie, dezbaterile pe sesizarea USR şi Forţa Dreptei asupra legii care ar restrânge dreptul ONG-urilor de a se adresa Justiţiei, au precizat, pentru AGERPRES, oficiali ai CCR.
Actul normativ modifică şi completează Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
USR şi Forţa Dreptei au atacat la CCR iniţiativa legislativă pe motiv că limitează ‘drastic’ capacitatea ONG-urilor de a se adresa Justiţiei atunci când au suspiciuni că anumite construcţii ar fi ridicate cu încălcarea prevederilor legale.
Actul normativ ar favoriza ‘mafia imobiliară’, susţin reprezentanţii celor două partide.
‘Legea restrânge, în mod profund neconstituţional, accesul la Justiţie, prin reducerea radicală – de la 5 ani la 1 an – a termenului în care organizaţiile civice pot ataca în instanţă hotărârile prin care sunt aprobate documentaţiile construcţiilor. Totodată, legea scurtează termenul în care pot fi introduse cererile de anulare, de suspendare sau de intervenţie’, se arăta într-un comunicat al USR remis AGERPRES.
Potrivit USR, prin reducerea acestor termene doar pentru o categorie de persoane juridice, legea instituie un tratament defavorabil pentru reprezentanţii societăţii civile, contrar articolului 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
Senatorul USR Raoul Trifan, membru în Comisia parlamentară de administraţie publică, susţine că legea impune termene foarte scurte pentru contestarea avizelor de construcţie. Potrivit acestuia, prin actul normativ se elimină, totodată, elementele de transparenţă obligatorie din timpul etapelor construcţiei.
‘Scopul este de a debalansa complet echilibrul dintre comunitate şi dezvoltatori, în favoarea celor din urmă. Acest lucru nu poate rămâne aşa. Chiar dacă au 70% din Parlament, PSD, PNL şi UDMR nu pot face chiar orice vor în România’, a afirmat Raoul Trifan.
În sesizarea depusă la CCR se invocă şi lipsa fundamentării temeinice şi încălcarea unor convenţii internaţionale în materia drepturilor omului la care România este parte.
