Televiziunile vor trebui să informeze publicul în cazul prezentării unor producţii cinematografice româneşti realizate înainte de anul 1989, se arată într-o recomandare aprobată marţi de Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA).
Propunerea aparţine lui Răsvan Popescu, fost preşedinte al CNA, şi a fost discutată marţi de membrii Consiliului, după ce, luna trecută, Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul a cerut un aviz referitor la o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului.
‘Noi am avut pe masă un proiect al USR care îşi propunea să facă puţină lumină în domeniul filmelor făcute înainte de ’89, marcând cu un ‘C’, de la ‘cenzură’, pe ecran filmele respective. Am considerat formula fiind uşor excesivă şi am dat un aviz cu observaţii şi, mai departe, ne-am propus să venim şi noi cu o soluţie, după puterile noastre, ca să zic aşa. Am propus atunci o recomandare care să avertizeze publicul în legătură cu aceste producţii şi să încerce, într-un fel, să le pună în contextul epocii’, a explicat Popescu.
El a precizat că recomandarea este destinată ‘în special tinerilor de azi’.
‘Ei nu ştiu – nu au de unde – cum e să trăieşti într-o ţară fără libertate de exprimare, în care cenzura şi propaganda falsificau realitatea, astfel încât deposedarea ţăranilor de pământ, de exemplu, prin colectivizare era un fapt pozitiv; la fel, naţionalizarea fabricilor, iar rezistenţa din munţi era privită ca un act de trădare naţională. Au fost doar câteva exemple care se regăsesc în cinematografia epocii’, a arătat Răsvan Popescu.
În cadrul dezbaterilor asupra formei recomandării, Valentin Jucan, membru al CNA, a pledat pentru menţinerea în document a precizării ‘film realizat în perioada comunistă în care funcţiona cenzura şi propaganda de stat’, eliminându-se cea de-a doua formulare – ‘film realizat în perioada comunistă în care difuzarea era condiţionată de o viză a cenzurii’.
Ulterior, acesta a renunţat la propunere.
‘Tind, totuşi, să merg pe varianta propusă de Răsvan Popescu, să dăm posibilitatea radiodifuzorilor să aleagă. Dar haideţi să nu mai fugim cu atâta pudibonderie de cuvântul propagandă, fiindcă exact acesta este elementul reclamat în filmele care sunt, cu ghilimelele de rigoare, ‘reclamate’. Exact actul de propagandă de stat şi, prin ea, de mistificare a istoriei, de mistificare a modului în care România s-a raportat la ţările vecine, mistificare a rolului statului, a instituţiilor lor, a familiei, a credinţei ş.a.m.d. (…) Deci, haideţi să nu ne purtăm cu mănuşi în legătură cu o epocă care nu s-a purtat cu mănuşi’, a spus Jucan.
Membrii Consiliului au agreat ca ambele formulări să rămână în textul recomandării, alegerea uneia sau a alteia rămânând la latitudinea televiziunilor.
‘În varianta mea, eu zic că e o paletă mai largă, care poate încăpea sub această recomandare. Într-adevăr, sunt oameni care au făcut tot posibilul să treacă pe lângă cenzură şi care, la rândul lor, cred că îi dispreţuiau pe propagandişti. Erau un fel de corp, să spun aşa, nu neapărat dorit, mai degrabă tolerat în rândul realizatorilor de film la vremea respectivă’, a arătat Răsvan Popescu.
Potrivit recomandării CNA, în cazul prezentării unor producţii cinematografice româneşti realizate înainte de ’89, televiziunile au de ales fie difuzarea unor emisiuni în care pot fi puse în discuţie aceste pelicule prin participarea unor invitaţi care să cunoască contextul istoric şi cultural al realizării acestora, fie informarea publicului prin afişarea statică şi lizibilă a uneia dintre menţiunile: ‘film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiţionată de o viză a cenzurii’ sau ‘film realizat în perioada comunistă, în care funcţionau cenzura şi propaganda de stat’.
Analiza şi critica de specialitate în cazul acelor producţii cinematografice româneşti se pot realiza înainte sau după difuzarea lor, în cadrul serviciilor de programe, iar alegerea formulei potrivite rămâne la latitudinea postului, în funcţie de fiecare film în parte, se mai precizează în recomandarea CNA.
