Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al Securităţii comuniste în cazul medicului Alexandru Bucur, şef catedră în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ‘Carol Davila’ Bucureşti.
Profesorul universitar Alexandru Bucur este şeful Disciplinei de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, Anesteziologie şi Sedare în Medicină Dentară şi directorul Departamentului II la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF ‘Carol Davila’ Bucureşti.
Potrivit documentelor depuse în instanţă, Alexandru Bucur a fost recrutat de Securitate pe vremea când era student al Facultăţii de Stomatologie din Bucureşti, pentru încadrarea informativă a unui student străin.
În perioada 1980 – 1982, el a dat mai multe note informative ofiţerilor de Securitate cu privire la mai mulţi colegi români, dar şi străini aflaţi la studii în România, printre care libanezi şi palestinieni.
Alexandru Bucur este acuzat că a semnat olograf un angajament pe data de 28 noiembrie 1979 şi a informat Securitatea, sub acoperirea numelui conspirativ ‘MARIUS’, în mai multe rânduri, despre atitudini şi activităţi potrivnice regimului comunist.
Astfel, printr-o notă furnizată Securităţii la 23 septembrie 1980, semnată cu numele conspirativ ‘MARIUS’, Alexandru Bucur informa cu privire la discuţiile purtate cu mai mulţi colegi, expres nominalizaţi:
* Sursa vă informează că pe data de 18.09.1980 l-a contactat pe studentul libanez K.M.E.H., cu care ocazie am stabilit următoarele:
* şi-a petrecut vacanţa în Liban, vizitând şi părinţii la Saida şi fratele la Beirut. Tot în această perioadă s-a logodit cu L.B., studentă în anul III
Medicină generală, libaneză de origine palestiniană, cu care este prieten de la sosirea sa în ţară, iar la terminarea facultăţii intenţionează să deschidă cabinet. Menţionez că şi de această dată a amintit de posibilitatea procurării unui paşaport la terminarea studiilor;
* pe data de 21.09.1980 s-a deplasat împreună cu logodnica sa, L.B., la Giurgiu, cu maşina fratelui acestuia, Renault 12, nr. 685-Z 2492;
* referindu-se la desele atacuri israeliene în sudul Libanului a afirmat că în eventualitatea unui nou atac israelian cu luare de prizonieri, având în vedere că în actuala componenţă a anului sunt mulţi israelieni, palestinienii vor lua ostateci din rândul acestora, îi va duce la ambasada lor procedând în felul acesta la schimbul de prizonieri;
* despre I.V., studentă anul III Stomatologie, grupa 18, următorii colegi au afirmat că ar fi ‘omul Securităţii’;
* despre studentul R.Be., anul III Stomatologie, în cursul unor discuţii purtate cu colegul acestuia, N.M., anul III stoma (…) acesta din urmă a afirmat că pe R.B. nu l-ar fi făcut membru PCR deoarece este ‘adventist’.
Informaţia respectivă a generat imediat reacţia Securităţii. Ofiţerul de legătură al lui Alexandru Bucur şi superiorul acestuia au consemnat chiar la finalul notei informative primite de la ‘MARIUS’: ‘Informaţia a fost furnizată ca urmare a instructajului anterior făcut sursei, ca la sosirea în ţara noastră a lui ‘HAGIU’ (dosarul de urmărire informativă al studentului K.M.E.H.) să stabilească date despre situaţia din sudul Libanului, despre familia acestuia, despre felul cum şi-a petrecut vacanţa/Măsuri: Nota va fi exploatată în acţiunea ‘HAGIU’. Va fi verificată în evidenţele M.I. studenta I.V., după care vom propune’. Însemnare marginală, nesemnată: F.f. urgent să mi se raporteze rezultatul’.
Potrivit CNSAS, colegii denunţaţi de studentul Alexandru Bucur sunt expres nominalizaţi, iar din nota informativă se observă ostilitatea evidentă a celor denunţaţi faţă de Securitate, precum şi dezaprobarea acestora referitoare la permanenta supraveghere a cetăţenilor prin intermediul
informatorilor Securităţii.
Într-o altă notă informativă, din 22 iulie 1980, Alexandru Bucur vorbeşte despre discuţiile purtate cu o colegă, I.M.V. , de la care află că studenta P.M. este ‘omul Securităţii’, de la care primeşte şi bani.
Într-o altă situaţie, prin nota furnizată Securităţii la 4 martie 1981, Alexandru Bucur relata Securităţii despre nemulţumirile studentului A.B.:
* Sursa vă informează că în urmă cu două săptămâni am fost în vizită la căminul A3 Belvedere, dar nefiind studentul K.M. în cameră (era plecat în vacanţă în Liban), am purtat unele discuţii cu colegul său de cameră A.R. De faţă la aceste discuţii a fost şi A.B. din gr.16 stoma, III. Acesta din urmă, la un moment dat, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că pe piaţa noastră este penurie de carne şi că ‘la conducerea ţării este de fapt o dinastie’.
* studenta F.D., anul III stoma, îşi menţine în continuare legăturile cu studenţii străini (arabi) menţionaţi în notele furnizate anterior, iar pe data de 03.03.1981 a fost cu A.B. la căminul A3 Belvedere. Sursa a înţeles aceasta şi faptul că vizita s-a petrecut seara din discuţiile pe care cei doi le-au purtat în vestiarul clinicii.
* tot A.B., în cursul unor discuţii, a afirmat că studentul român R.B. anul III gr.24 stoma, domiciliat în căminul Splai ‘ar fi omul Securităţii’.
Nota informativă a fost exploatată în dosarul de urmărire ‘HAGIUL’ (numele conspirativ al dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate pe numele studentului libanez K.M.E.H.).
Într-un alt caz, în nota furnizată Securităţii la 14 iunie 1982, sursa ‘MARIUS’ informa despre comentariile studentului palestinian A.H.:
* Sursa vă informează că mergând în vizită la colegul de serie M.S., din gr. 24, anul IV, stomatologie, se afla la acesta A.H., student palestinian din aceeaşi grupă cu M.S., am angajat o discuţie cu privire la situaţia din Liban. Din discuţie a reieşit că el este nemulţumit de modul cum a acţionat statul român pentru plecarea studenţilor palestinieni la luptă, arătând că această plecare s-a făcut cu întârziere, pe de o parte datorită obligaţiei de a plăti în dolari transportul şi pe de altă parte tracasarea de la Aeroportul Otopeni datorită defecţiunilor survenite la avionul de transport. A mai afirmat că ‘reprezentantul OEP la Bucureşti nu s-a ocupat efectiv de soarta studenţilor şi familiilor acestora din Liban, preocupându-l mai mult atât pe el, cât şi pe consul băutura şi femeile de moravuri’.
Această informare a generat reacţia Securităţii, iar ofiţerul consemnează la sfârşitul notei: ‘Materialul a fost obţinut ca urmare a instructajului din 08.06 a.c. Va fi identificat şi verificat în evidenţe M.I.A.H., după care vom propune. Nota se va exploata la mapa sursei’.
În altă notă furnizată Securităţii, la 19 noiembrie 1982, Alexandru Bucur informa, din nou, despre studentul A.B.:
* Sursa vă informează că în cadrul unor discuţii pe care le-am purtat cu studentul A.B. (…) s-a manifestat foarte contrariat de decretul apărut cu privire la stabilirea unor cetăţeni români în străinătate. Acesta a afirmat, fiind de faţă şi K.M. (RDG), că ‘România a ajuns să-şi vândă şi oamenii pe valută’. Despre A.B., sursa a stabilit că locuieşte împreună cu studenta F.D. la o gazdă a acesteia.
Nota în discuţie a fost utilă Securităţii, având în vedere reacţia ofiţerului de legătură, care face următoarele observaţii: ‘A.B. va fi verificat în evid M.I. (Ministerul de Interne, n.r.), F.D. – aspectul va fi semnalat în copie la indicativ 32/ D.A. Nota se va exploata la mapa sursei şi în copie la ind- 32/D.A’.
În opinia CNSAS, informarea Securităţii cu privire la astfel de situaţii este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită de prevederile art.2 lit. b) din OUG nr.24/2008.
Astfel, este îndeplinită atât prima condiţie de fond, cu privire la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (cea de a doua condiţie fiind chiar depăşită).
‘Denunţarea unor persoane care aveau legături neoficiale cu cetăţeni străini constituia, fără doar şi poate, denunţarea unor atitudini potrivnice regimului. Acest lucru este dovedit, în primul rând, de interesul manifestat de ofiţerii Securităţii pentru astfel de informaţii. Adevărul cunoscut îndeobşte este că statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini întrucât, pe de o parte, cetăţenii români puteau veni în contact cu idei care circulau în lumea liberă şi care nu puteau fi cunoscute prea uşor în ţară ori puteau să cunoască adevărul despre nivelul de trai din străinătate şi diferenţa dintre acesta şi cel din ţară’, spune CNSAS în acţiunea depusă în instanţă.
Pe de altă parte, cetăţenii străini puteau cunoaşte adevărata situaţie cu privire la nivelul de trai din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în ţară, situaţii care, evident, difereau profund faţă de datele prezentate de propaganda oficială a regimului.
‘De altfel şi cetăţenii străini puteau fi victimele încălcărilor unor drepturi fundamentale, cum ar fi interceptarea corespondenţei, filajul, urmărirea cu ajutorul informatorilor (cum este cazul în speţă), cu posibila consecinţă a încălcării dreptului la viaţă privată. De asemenea, însuşi legiuitorul recunoaşte faptul că şi cetăţenii străini puteau fi victimele acţiunilor de urmărire din partea securităţii. Pentru acest motiv, art.1 din OUG nr. 24/2008 cum modificările şi completările ulterioare, recunoaşte în mod expres şi cetăţenilor străini dreptul de acces la dosarul întocmit de Securitate’, consideră cercetătorii de la CNSAS.
Mai mult, cu privire la nota furnizată Securităţii la 23 septembrie 1980, în care Alexandru Bucur face cunoscut faptul că studentul R.B. nu a fost făcut membru PCR deoarece este ‘adventist’, reprezintă o activitate potrivnică regimului comunist. Denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate de regimul comunist nu poate fi calificată altfel.
Persoanele care, înainte de 1990, aderau la grupări religioase neagreate de regimul comunist îşi asumau riscuri importante. Pe lângă permanenta supraveghere din partea autorităţilor represive şi dincolo de piedicile puse în calea practicării religiei, aderenţilor acestor grupări le era
îngrădit accesul la anumite funcţii sau nu li se permitea exercitarea anumitor profesii. Persoanele despre care autorităţile aflau (sau în legătură cu care existau indicii) că fac parte din aceste grupări erau marginalizate în societate.
Conform CNSAS, informaţiile furnizate de Alexandru Bucur au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art.17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art.12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; a dreptului la libera exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art.19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; a dreptului la libertatea conştiinţei şi a religiei (art.30 din Constituţia României din 1965, art.18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi politice).
