„Decizia CCR s-a amînat. De ce? Nu știe ce să facă! Să formuleze în favoarea bugetului public, adică al interesului general sau în favoarea privilegiaților? Comitetul politico-juridic (alcătuit tot din privilegiați) al celor patru partide și al președintelui României, denumit și Curtea Constituțională a României, este cel care a trîntit alegerile din decembrie 2024 și reprezintă ultima instanță la care se decide felul în care se dezleagă marile interese și cele mai grele jocuri politice ale țării”, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
De data aceasta, de o bună bucată de vreme, în joc se află majorarea vîrstei de pensionare a magistraților și reducerea salariilor și pensiilor disproporționate ale acestora. (Nu mă refer la salariile substanțiale acordate magistraților prin lege, ci la creșterile obținute de aceștia prin diverse jonglerii de instanță prin care ei înșiși și-au umflat salariile).
Ce se va hotărî? O decizie care păgubește tagma judecătorilor sau una care o descalifică? Ajută guvernul în încercarea sa chinuită de a drege deficitul bugetar sau îl împinge pe Ilie Bolojan pe tobogan?
Le taie judecătorilor din leafă și hotărăsc să meargă la slujbă pînă la 65 de ani sau mai fac un hei-rup de tupeu și ies în fața poporului român și-i mai trag una în plină figură?
Nu știu ce vor decide și nici care din componența de forțe intrate în joc va avea cîștig de cauză!
Și stau și aștept o decizie așa cum stă tot omul într-o gară și așteaptă un tren care întîrzie.
Pînă la apariția/sosirea prea moșitei decizii, trebuie să spun că, în trei decenii și jumătate, foarte multe categorii profesionale au avut grijă să se aranjeze în materie de salarii, drepturi, pensii și facilități (adică ștranduri, vile, case de vacanță etc). Adică venituri și bucurii pe tot felul de căi, conturînd o veritabilă castă de privilegiați. Și care își apără puterea cu orice preț prin legi, ordonanțe și instituții.
Operațiunea de bunăstare pe seama bugetului a început cu parlamentarii (ca să gîndească și să legifereze numai pentru țară și popor), a continuat cu magistrații ( care și-au aranjat veniturile ca să aibă banii suficienți, încît să nu fie ispitiți să judece strîmb), cu ofițerii de armată (ca să apere țara cu spirit de sacrificiu), cu ofițerii de servicii secrete (să tragă cu urechea și să transmită mai repede informațiile care trebuie), cu scriitori și ziariști (ca să scrie ce trebuie, pentru care muncă primesc și ei un supliment de 50% din pensie drept recompensă pentru activitatea de creație), pentru pictori, actori și cîntăreți (căci au cîntat și au recitat bine și sunt și ei ai poporului), chiar și pentru instrumentiști și dansatori. La urmă, s-au lipit și primarii care suferă de sărăcie, dar la averea cărora, cu fiecare mandat, se adaugă un magazin, o turmă de oi, o crescătorie de ceva, o moară, o pensiune, ceva pentru o mai solidă legătură cu țara și cu poporul.
Pe listă nu figurează miniștri, foști și actuali membri ai guvernului, pentru că ei își fac plinul în timpul mandatului, și nici polițiștii pentru că fiecare își adaugă la leafă cam cît este în stare să obțină peste.
Și toți aceștia stau cu ochii holbați spre super-grupul politico-juridic numit CCR și așteaptă să afle ce hotărîre are curajul să anunțe”, scrie Nistorescu.
Sursa: Ecopolitic.ro
