Cornel Nistorescu: „Cu ce ar putea mobiliza Geoană un segment important din electorat care să-l ducă în turul 2? Deocamdată îmi scapă!”

„În sfîrșit, Mircea Geoană și-a anunțat candidatura. Gata cu ambiguitățile, cu programul la  NATO, gata  cu PSD-ul, gata cu PNL-ul. Mircea  Geoană  începe o campanie  politică  deschisă. Pînă aici a fost cum a fost. Ba că nu poate spune, ba că  intenționează, ba că se  gîndește serios la asta. Acum trebuie să o facă și să miște rapid și eficient. E obligat  direct și indirect să prezinte  măcar nucleul forței care îl susține. Deocamdată știm doar de o  grupare intitulată „România renaște”. Abia acum vom vedea  care este anvergura  acestui ong și ne vom da seama ce segment din societate reprezintă. Și, mai ales, dacă este vorba de un curent important din lumea  românească pe care Mircea Geoană este hotărît să-l reprezinte”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.

„Anunțul candidaturii sale a început cu o mică provocare la canoanele clasice și la contrafacerea politică. Renunță la morgă și încearcă un debut al modestiei, chiar al spășelii  fără tînguire. Adevărul este că  așteptînd momentul de lansare în campania pentru Cotroceni, Mircea  Geoană a  mai tras o chiflă. Cel puțin așa a fost perceput  de adversarii săi, de cei care  stau cu lupa pe dînsul, dar și de o parte din public. În zilele în care nu se  știa cum și  cu cine va merge, s-a grăbit să meargă  la ziua lui Marius Tucă  exact în mijlocul găștii de  aranjamente și de susținere a lui Ciolacu. Ca un nou venit într-ale politicii, a tras o conveniență cu   Marcel Ciolacu, cu Victor Viorel  Ponta și cu Radu Budeanu. Mai lipseau Mihai Tudose și Paul  Stănescu!  Participarea lui a picat prost și a fost percepută la fel. Ba, pentru a confirma că în momentele  mai grele emoția îl destabilizează, la  primul  său interviu din ziua anunțului a transmis  defunctului Rege Mihai I „o urare creștinească de  sănătate”.  Dincolo de gafă, asta probează o emotivitate  puternică, dar și o ușurință a vorbirii. Și, în această urșurință, uneori cuvintele o iau prea repede înaintea gîndului.

Mircea Geoană are  avantajul experienței și al vocației. Față de  Marcel Ciolacu, de Nicolae Ciucă, de George Simion sau de Elena Valerica Lasconi este departe. Toți la un loc nu pot  aduna atîtea ore și experiențe în diplomație și politică. În marea  politică și în marea  diplomație. Abia învață alfabetul. Geoană poate face gafe. Ceilalți au o predispoziție masivă spre amatorism și naivitate. Ceilalți au partide care să-i sprijine. Mircea Geoană, nu. Ceilalți au o libertate  totală. Se pot folosi de minciuni și exagerări pe seama unor  subiecte importante, cum ar fi  SUA, NATO, UE și războiul din  Ucraina. La toate acestea, Mircea  Geoană este blocat. Nu poate ieși din prestația sa din ultimii ani fără a risca  să fie ridicol. Și dacă nu poate spune nimic nou despre NATO, despre SUA, despre  Bruxelles sau despre războiul din Ucraina (subiecte la care ceilalți pot bate cîmpii cu grație numai pentru a cîștiga alegători) cu ce dosare poate acumula susținere și voturi? Cu anti-comunismul? Nu merge! Cu anticorupția? Nici asta nu ține.  Prietenia cu Vanghelie nu se uită. Unii nici nu o iartă. Pușcăriașul de Cristian Rizea o să încerce un decont public al relației lor.

Cu ce poate înflăcăra Mircea Geaonă un segment important din electorat care să-l ducă în turul doi?

Deocamdată, asta îmi scapă”, scrie Nistorescu.

Articolul Cornel Nistorescu: „Cu ce ar putea mobiliza Geoană un segment important din electorat care să-l ducă în turul 2? Deocamdată îmi scapă!” apare prima dată în Ecopolitic.