„Cei mai cumpliți profitori ai Securității comuniste, sorosiști, progresiști și lgbt-iști se întrec între ei în a acuza SRI-ul că nu a supravegheat activitatea lui Călin Georgescu, că n-a semnalat președintelui și guvernului și celorlalte partide și ong-uri de corvoadă activitatea pro-rusească a acestuia. Pro-rus este una, filo-rus este alta. La filo-rus este o chestiune de cultură și de orientare. Nu este interzis. La activitate pro-rusă ar mai trebui și niște probe. A primit fonduri? Mesaje? A transmis documente secrete? A sabotat? Ține legătura cu cine? Suntem ca în povestea cu George Simion. Au descărcat vagoane de mizerie și de bîrfă peste el pentru a-l îngropa ca agent rus, deși nici o țară nu a fost capabilă să prezinte o probă. Așa și cu Georgescu”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Dacă gonește pe cal cu brațele deschise ca niște aripi de zburător, dacă se trîntește la judo cu Florentin Marinescu (Georgescu fiind totuși în tinerețe vicecampion național), dacă înoată într-un lac aproape înghețat, gata, este agentul Rusiei. Dacă îl admiră pe Putin pentru devotamentul lui pentru țara sa, gata, săriți, omul are o atitudine criminală, total anti-europeană! De ce să se mai întrebe dacă este vorba de o gîndire contaminată sau de una subordonată? Mimetică sau ludică? Nu mai contează! Ambiguitatea imaginilor (după părerea mea, la limita ridicolului!) poate caracteriza personajul, dar departe de a avea valoarea de probe acuzatoare. Că scriu revistele rusești de bine? Ar fi mai măgulitor să scrie că este un imbecil? Parcă am fi în vremea acuzațiilor din anii cei mai cumpliți ai comunismului, cînd activiștii PCR erau mîndri dacă la Europa liberă erau taxați nominal ca fiind niște proști. Pentru asta așteptau promovări pe bază de merit.
De data aceasta, militanții și propagandiștii noștri euro-atlantici acuză SRI-ul și celelalte servicii că n-au funcționat ca poliție a gîndirii. Să le spună USR-iștilor, lui Drulă și Elenei Valerica și lui Tismăneanu și lui CTP și întregii grupării de isterici și semnatari de proteste că anonimul Călin Georgescu (pe care nu-l citeau și nu-l ascultau, deși el se zbate de vreo 15 ani să fie băgat înseamă) nu gîndește după canoanele de la Bruxelles și după modelul Kamalei Harris!
– Să demisioneze pentru că n-au semnalat metaforele (unele șchioape rău!) ale candidatului!
Surprinși ei că o parte din populația majoră a țării nu gîndește după scrîșnetele din măsele ale lui CT Popescu sau ale profesorilor de la SNSPA sau ale lui Tudor Chirilă, ei încearcă să stîrnească un val de proteste. Globul de sare al gîndirii neconforme cade pe scăfîriile lor și le amenință construcțiile închipuite.
Se muncește masiv la colectarea de fapte și declarații, la mobilizări de forțe pentru a bloca intrarea lui Călin Georgescu într-un liniștit tur doi pentru alegerea președintelui. Exact la fel cum oamenii lui Joe Biden și deep-state-ul american s-au străduit din răsputeri să blocheze întîlnirea lui Donald Trump cu electoratul din SUA. Incomodul viitor președinte al Americii nu trebuia lăsat să scape la întîlnirea cu electoratul din țara lui. Un astfel de blocaj ar fi contribuit ca goliciunea interioară și politică a Kamalei Harris să nu se vadă și să-i aducă un cîștig de cauză.
Și în cazul alegerilor din SUA a funcționat strategia de gonflare a unei persoane găunoase. Un „cartof fierbinte”, incomod pentru toți trebuia înlăturat sau pus în dificultate pentru a face loc unei nuci goale, vopsită și lustruită.
În țara noastră, după rezultatul spectaculos obținut în primul tur de un politician independent și ignorat, în loc ca media și lumea politică să purceadă la evaluarea asperităților sale de comportament și la cernerea exprimărilor „neconforme”, toate cetele dirijate au tăbărît de-a valma peste el, cerînd anihilarea și îngroparea lui politică, de parcă toate ideile sale ar fi fost împotriva României. Ceea ce nu-i adevărat.
Parcă s-ar pune de o crimă politică în văzul tuturor pe seama unui om cu multe idei și proiecte interesante, dar și cu excese, cu derapaje de exprimare și cu secvențe de discurs aproape mistic. Totul pentru a face loc uneia fără nici un bob de noutate.
Nu știu acuzatorii și propagandiștii că discursul de campanie electorală, de regulă, conține excese pentru atragerea de susținători și este mult diferit de prestația în exercițiul funcțiunii? Ce vor spune aceștia în cazul în care Călin Georgescu va cîștiga și își va nuanța pozițiile?
Execuția pripită are la bază doar niște formulări „neconforme”. Unora le sunt suficiente pentru a începe eliminarea. Asta se încearcă în cazul Călin Georgescu. După decizia stupidă a lui Marcel Ciolacu de a cere organizațiilor locale să contribuie cu cîte 10 voturi pentru George Simion (omul sinucigîndu-se electoral pe cont propriu !?), acum se lucrează intens la alarmarea populației pentru a acoperi o catastrofă politică produsă din prostie.
Toate se petrec în vreme ce în turul doi Călin Georgescu este concurat de Elena Valerica Lăsconi – un personaj aerian, ridicol și incoerent în limbaj și comportament, inutil și ca figurație, necum potrivită pentru funcția de președinte al României”, scrie Nistorescu.
Articolul Cornel Nistorescu: „Surprinși că o mare parte din populația majoră a țării nu gîndește după scrîșnetele din măsele ale lui CTP sau ale profesorilor de la SNSPA ori ale lui Tudor Chirilă, se încearcă să se stîrnească un val de proteste. Globul de sare al gîndirii neconforme cade pe scăfîriile lor și le amenință construcțiile închipuite” apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
