Cornel Nistorescu: „Ursula von der Leyen, un pericol pentru politica noastră externă introdusă „la oală”, dar și pentru transferul treptat al deciziilor interne către Bruxelles; este un pericol mai ales în procesul de pierdere lentă a identității noastre naționale”

„Mai rămîn europenii cu Ursula von der Leyen pe cap? Desemnarea ei ca președinte al Comisiei Europene (votată mai mult de politețe la congresul PPE București pentru nou mandat) începe să se poticnească. Țările europene încep să înțeleagă că unele probleme pe care le au ar putea avea o legătură cu politica cochetului personaj. De o bună bucată de vreme, Ursula von der Leyen face eforturi vizibile de a rămîne în cărți pentru un nou mandat, de a ține calde relații cu cancelarii, oameni și mecanisme implicate în realegerea sa”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.

„Procedura este clară: „Conform art. 17 (alin. 7) din TUE, ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun (majoritate absolută). În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea absolută, Consiliul European repetă procedura, propunând, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European parcurgând aceiaşi paşi”. (Agerpres)

În debutul negocierilor,Ursula von der Leyen ocupă o poziție favorită. În ciuda faptului că și-a pregătit minuțios realegerea, au apărut deja și semne de reținere. Încă nu știm care ar fi motivele, dar procesul se complică și implică poziția marilor jucători europeni.

La noi, abia s-a definitivat la BEC lista celor 33 de europarlamentari care vor reprezenta țara noastră în Parlamentul European. Greu de crezut că pînă la reunirea noului parlament ei se vor trezi și se vor lumina. Oricum, decizia membrilor Consiliului European s-a amînat pentru săptămîna viitoare, iar gălăgioasa noastră Coaliție nu zice nimic. Nici n-a promis. Toată campania pentru alegerea europarlamentarilor din țara noastră n-a pus nici o problemă pentru politica europeană (pe ici colo un cîte un „să ni se dea”) și n-a lansat nici măcar o propoziție mai clară despre orientarea Uniunii Europene. Or, vira politicii europene a devenit periculoasă, mai ales după instalarea la Comisie a Ursulei von der Leyen. În cea mai mare parte, noua direcție a țărilor membre este filtrată și orientată de gîndirea și pozițiile Ursulei von der Leyen. Este vorba de filosofie politică și de orientare politică. Nu mă refer la contracte și afaceri puse sub semnul întrebării chiar la Bruxelles. Contractele negociate și încheiate în numele Comisiei Europene pentru toate țările Uniunii de către Ursula von der Leyen păstrează încă doza lor de mister și de dubiu. Toate au rămas necunoscute. Celebrul „dosar Pfizer” este departe de finalizare. Ce se ascunde în spatele negocierilor care au premers înțelegerile și ce rămîne și pe unde vom afla poate cîndva. Sau niciodată! Nouă, europenilor, ni s-a comunicat doar că „Singurul cadru în care negociem este în 27. Facem asta împreună şi, pe acest fundament de obligativitate juridică, niciun stat membru nu are permisiunea de a negocia în paralel sau de a avea un contract în paralel”. (Ursula von der Leyen)

Parcă sună a „Eu hotărăsc și voi plătiți!”?

Dosarul penal deschis premierului Florin Cîțu, lui Vlad Voiculescu, Ioanei Mihăilă și lui Andrei Baciu (încă în toate fotografiile cu Nicolae Ciucă!) este pe drum și prin sertare și, deocamdată, nu depășește condiția unui „praf în ochi”.

Față de „dosarul Pfizer”, amendamentul adoptat de Parlamentul European (blam) care cerea revocarea unui emisar pentru IMM-uri numit într-un hocus-pocus bruxellez (eurodeputatul german Markus Pieper) la cîteva săptămîni după ce la Congresul PPE de la București (unde partidul acestuia a susținut candidatura Ursulei v. d. Leyen) a devenit doar o dovadă clară a disponibilităților Ursulei spre orice aranjament.

„Thierry Breton şi Josep Borrell au vorbit despre lipsa de colegialitate şi probleme flagrante în împărtăşirea informaţiilor din partea dnei von der Leyen” (Sursă citată de France Presse).

Ce-a fost numirea lui Markus Pieper? O simplă coterie! Un post cadorisit pentru un sprijin politic major.

Chiar și USR, un partid românesc cu ochelari bruxellezi, o acuză pe Madam de aproximarea democrației.

„Democrația se erodează în România, iar von der Leyen se face că nu vede”…. „Nu o vom vota. Este o încălcare fundamentală a misiunii și a mandatului unui șef de Comisie” (Cătălin Drulă înainte de demisie).

Un diplomat european declara pentru Financial Times că Ursula von der Leyen „Trebuie să-i facă pe cei 27 [lideri] să se simtă confortabil cu viziunea ei pentru următorii cinci ani, dar, la fel de important, să fie convinsă că are cifrele în parlament” (Henry Foy, Bruxelles, JUNE 10 2024)

Care este viziunea ei asupra politicii europene? Cum înțelege ea Uniunea? Ca o țară mai mare condusă exclusiv de la Bruxelles? Ca un amplificator american sau ca un instrument? Poziția sa feministă a răbufnit după incidentul din timpul vizitei la președintele turc Recep Erdogan.

„Sunt președintele Comisiei Europene și așa mă așteptam să fiu tratat atunci când am vizitat Turcia acum două săptămâni – ca un președinte al Comisiei. Dar nu am fost”(……..) „Nu găsesc nicio justificare pentru ceea ce am fost tratat în Tratatele europene. Deci, trebuie să trag concluzia că s-a întâmplat pentru că sunt femeie.”

Se înțelege clar că Ursula von der Leyen este extrem de sensibilă la poziția femeii în societate. Minunat! Și, mai departe, este preocupată de minorități, de reglementări privind acestea, de lunga listă de re-scrieri și re-gîndiri ce frămîntă acum societatea americană. Ai zice că președinta Comisiei Europene este o recent absolventă de universitate americană care se străduie să aplice ce a învățat peste Ocean. Ca și politica americană, ea este la fel de categorică și față de ruși.

„Ei vor să o distrugă, vor să distrugă Europa și de aceea este atât de important ca oamenii să ajute să se asigure că Europa lor este păstrată”.

Se referă la adversarii democrației și, mai ales, la Vladimir Putin.

„Pandemia a fost urmată de o creștere a migrației neregulate, invazia Ucrainei de către Rusia, întreruperea aprovizionării cu energie, o inflație record și o încetinire generală a economiei. Dar, în loc să cedeze în fața circumstanțelor externe, președintele a reușit să valorifice acele crize pentru a consolida și aprofunda integrarea europeană.

Împotriva virusului, von der Leyen a condus un fond de recuperare de 750 de miliarde de euro, care a făcut istorie, pentru a zgudui economia blocului după luni paralizante de paralizie. Luni mai târziu, ea a supravegheat o achiziție comună fără precedent de vaccinuri pentru a se asigura că toate statele membre au acces la tratamentul salvator în condiții egale” (EuroNews)

Este bilanțul lui Von der Leyen benefic pentru statele europene? Economia lor nu se află în cea mai fericită situație. Dimpotrivă! Energetic, în primul rînd. Green Deal o poate submina în loc să o relanseze. PNRR-ul prezentat ca marea soluție post-pandemie lansat de la Bruxelles se clatină. Viteza cu care a fost alcătuit, improvizațiile de tip funcționăresc și rigiditatea în aplicarera lui îl transformă într-o improvizație cu final de îndatorări. Din ce în ce mai mult, el se depărtează de un adevărat plan de recuperare și relansare europeană și devine un instrument de control.

Un sprijin pentru un nou mandat al Ursulei este și cel american. Politica europeană sub bagheta Ursulei von der Leyen arată pe alocuri ca un copy-paste aplicat la Bruxelles. Ea singură a spus într-un discurs ținut peste Ocean:

„Sunt în politică acum de aproximativ 20 de ani …..Niciodată nu am experimentat o cooperare atât de intensă, de încredere și detaliată cu Casa Albă.”

Ca să nu fiu bănuit de un subiectivism pronunțat, reproduc un pasaj dintr-un articol publicat în revista Politico (6 oct. 2022), semnat de Suzanne Lynch și Ilya Gridneff, intitulat  „Președintele american al Europei”:

„Potrivit mai multor oficiali de la Bruxelles și Washington, ele reflectă modul în care președintele Comisiei a devenit persoana care trebuie să sune atunci când oficialii americani vor să sune Europa – în special când vine vorba de războiul din Ucraina.

Ei vorbesc, de asemenea, despre murmurele crescânde de nemulțumire acasă – mormăieli din partea oficialilor din propria instituție și dintre reprezentanții țărilor UE cu privire la abordarea ei de sus în jos. Înclinația lui Von der Leyen pentru secret și dependența ei de un mic grup de consilieri, se plâng detractorii ei, contravin culturii UE de luare a deciziilor bazate pe consens.

„Nu are încredere în nimeni; ea locuiește într-un turn”, a spus un membru al Cabinetului unui comisar, vorbind sub rezerva anonimatului pentru a vorbi liber despre înaltul oficial al instituției. „Ea nu construiește alianțe. Uneori, asta poate duce la greșeli, deoarece ea nu sună suficient de oameni.”

Autorii articolului izbutesc o caracterizare concisă a președintei Comisiei:

„Punctele forte ale lui Von der Leyen – discreția ei, luarea rapidă a deciziilor – ar fi putut-o fi îndrăgit de omologii ei de pe cealaltă parte a Atlanticului. Dar aceleași atribute au înstrăinat-o și de unii dintre colegii ei din Bruxelles și din alte capitale europene”

Este orientarea europeană dominată de un fost ginecolog intrat în politică, trecut prin experiența de ministru al Apărării în Germania și ajuns să conducă din ce în ce mai ferm țările Europei? Cu siguranță că începe să fie. Dacă luăm în calcul experiența sa la Apărare în Germania, în contextul războiului din Ucraina devine un argument.

Dar dacă evaluăm parfumul dominant american și progresist al orientărilor sale, realegerea ei ar trebui să ne îngrijoreze.

Din punctul de vedere al României, Ursula von der Leyen este un pericol pentru politica noastră externă introdusă „la oală”, dar și pentru transferul treptat al deciziilor interne către Bruxelles. Fără a folosi vorbe mari, aș spune că ea este un pericol evident mai ales în procesul de pierdere lentă a identității noastre naționale.

După ce în primul mandat contribuția lui Klaus Iohannis s-a redus la zîmbete și la „yes!”, a venit vremea ca grupul de parlamentari români să schimbe poziția. Interesele noastre îi obligă să se poziționeze diferit și tranșant:

-În nici un caz cu Ursula von der Leyen în fruntea Comisiei Europene!”, scrie Nistorescu.

Articolul Cornel Nistorescu: „Ursula von der Leyen, un pericol pentru politica noastră externă introdusă „la oală”, dar și pentru transferul treptat al deciziilor interne către Bruxelles; este un pericol mai ales în procesul de pierdere lentă a identității noastre naționale” apare prima dată în Ecopolitic.