Revoluţia anticomunistă din Ungaria, de la izbucnirea căreia se împlinesc luna aceasta 65 de ani şi care a avut reverberaţii şi în ţara noastră, va fi comemorată sâmbătă la Sfântu Gheorghe de Asociaţia Deţinuţilor Politici din judeţul Covasna.
Participanţii la eveniment, care va fi mai restrâns decât în alţi ani din cauza situaţiei epidemiologice, vor depune coroane de flori la monumentele şi însemnele comemorative dedicate martirilor din 1956.
Revoluţia anticomunistă din Ungaria va fi comemorată sâmbătă şi în municipiul Târgu Secuiesc, prin depuneri de coroane de flori la pietrele funerare şi monumentul eroilor, organizatorii fiind nevoiţi să renunţe la o parte din manifestările incluse în program din cauza situaţiei epidemiologice şi restricţiilor impuse pentru limitarea răspândirii noului coronavirus.
Revoluţia a început în 23 octombrie 1956 la Budapesta printr-un protest studenţesc paşnic, iar apoi s-a transformat într-o amplă revoltă populară, fiind cea mai importantă dintre mişcările anticomuniste izbucnite în Europa de Est după moartea lui Stalin.
Demonstraţiile au fost reprimate violent şi s-au încheiat la jumătatea lunii noiembrie. Potrivit estimărilor, în timpul revoltelor au murit peste 2.500 de oameni, iar ulterior aproape 200.000 de maghiari au părăsit Ungaria de teama represaliilor, refugiindu-se în Occident.
Revoluţia a avut ecouri şi în România, unde au existat manifestări de simpatie şi solidaritate, mărturii în acest sens existând şi în muzeul victimelor dictaturii comuniste de la Sfântu Gheorghe, înfiinţat cu sprijinul autorităţilor locale în anul 2014.
În acest muzeu sunt expuse documente, fotografii şi diverse obiecte ce au aparţinut unor localnici condamnaţi la închisoare, la muncă silnică ori la moarte pentru că s-au opus regimului comunist, iar în subsolul clădirii au fost reconstituite, printre altele, o ‘cameră neagră’ de aproximativ un metru lungime şi jumătate de metru lăţime unde erau izolaţi deţinuţii, o celulă cu două paturi de fier suprapuse şi o cameră de interogatoriu.
De asemenea, sunt expuse câteva uniforme autentice, purtate în penitenciare de foşti deţinuţi politici.
Conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din judeţul Covasna a declarat că muzeul reprezintă nu doar un omagiu adus victimelor dictaturii comuniste, ci şi ‘un loc de învăţătură pentru urmaşi’.
‘În România represaliile împotriva acelora care îşi manifestau solidaritatea cu Revoluţia maghiară au demarat încă din primele zile ale evenimentelor, luând proporţii după înfrângerea revoluţiei: arestările au început deja în luna noiembrie 1956, în decembrie având loc şi primele procese politice (…) În prima perioadă, sentinţele date de Tribunalele Militare au fost relativ ‘blânde’: în primele patru luni de după reprimarea Revoluţiei (până la sfârşitul lunii februarie 1957), la Bucureşti, Cluj şi Timişoara, adică în cele mai importante centre universitare, au fost condamnaţi 90 de tineri însumând 178 ani şi 8 luni de închisoare corecţională (în medie nici 2 ani)’, se arată pe pagina de internet a muzeului.
Din toamna anului 1957, când au avut loc procesele mari ale perioadei de represalii, sentinţele au fost incomparabil mai severe: cei doi inculpaţi principali ai lotului Sandor Veress primesc la data de 9 septembrie 1956 câte 20 de ani pentru faptul că au scris şi au răspândit scrisori în care s-a dezminţit propaganda oficială; cei doi acuzaţi principali ai lotului Dobai au fost condamnaţi pe viaţă pentru intenţia lor de a trimite un memorandum la ONU, fapt calificat ca înaltă trădare; locotenentul Teodor Mărgineanu dintr-o unitate militară din Prundul Bărgăului a fost condamnat la moarte pentru că a plănuit eliberarea cu arme a deţinuţilor politici de la penitenciarul Gherla, copărtaşul său a primit temniţă pe viaţă; în procesul Szoboszlai au fost date 10 condamnări la moarte, şapte pe viaţă, patru de câte 25 de ani; de asemenea, în procesul Kalmam Sass (acuzaţia – tot înaltă trădare) trei condamnări la moarte şi 12 pe viaţă.
Şirul proceselor politice legate de evenimentele din 1956 s-au extins până în anul 1965, deşi în 1964, sub influenţa presiunilor internaţionale, toţi condamnaţii politici au fost graţiaţi şi eliberaţi. AGERPRES / (AS – autor: Oana Mălina Negrea, editor: Marius Frăţilă)
