Cozmin Guşă: Vizitele consecutive ale lui Ciolacu la Paris și Londra ar putea anunța un viitor rol unghiular pentru România în Europa. Dar se poate și opusul, adică același rol de “slugă netrebnică”

„Mai ales după realegerea lui Donald Trump în SUA, mai multe state europene, în special cele de frontieră, vor fi obligate să-și modifice strategiile geopolitice, respectiv modul în care abordează parteneriatele cu America, unele strategice, sau coeziunea și fidelitatea în interiorul Uniunii Europene. S-a observat limpede acest moment complicat odată cu reuniunea liderilor UE de acum o săptămână, de la Budapesta, imediat după realegerea lui Trump, când cancelarul Scholz a absentat, iar președintele Macron a plecat fără declarații, respectiv declarația comună de la final a fost una ce intră în coliziune cu viitoarele acțiuni ale administrației Trump”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.

„Poziționarea României, prieteni goldiști, va fi, poate, cea mai complicată, alături de cea a Germaniei, spun eu, dar din motive diferite. Noi, România, avem statutul de dublă frontieră, a NATO și UE, iar viitorul haos din Ucraina, precum și lupta pentru dominația militaro-economică a Mării Negre sunt ingredientele ce ne vor complica soarta foarte mult. Nemaiavând de mulți ani o politică externă proprie, rămânând și fără armată, și, de facto, chiar fără facilități militare utile în războiul modern, România va deveni extrem de expusă și fragilă în orizontul anilor următori. În acest context pe care l-am descris, m-am uitat cu atenție sporită la vizitele lui Marcel Ciolacu în Franța și Marea Britanie, deoarece se pune deja problema, exprimată frust, cu cine anume va fi România: cu Washington-ul sau cu Bruxelles-ul? Franța se pregătește, pe fondul decăderii Germaniei, să preia un rol vectorizant în interiorul UE, cel de primus inter pares (adică primul între egali) și e clar că, în acest context, România devine foarte interesantă pentru francezi. Tot la fel, trecând la Marea Britanie, decuplată de fluxul economic al UE și cu mari probleme economice interne, aceasta se pregătește să joace un rol mult mai mare în Europa mare, dar mai ales militar și mai ales pe mână americană și din nou și de aici transpare interesul britanic sporit pentru aceeași Românie. Ciolacu și-a amenajat aceste două vizite într-o asemenea perioadă de mari modificări geopolitice asumate și exact în cele două țări ce își pregătesc ofensiva diplomatică, în funcție de ce am sintetizat mai sus. Desigur că șeful PSD beneficiază în urma acestor vizite și din punct de vedere electoral; e, totuși, singurul candidat ce arată că se ocupă de treburi serioase, treburi de stat, în timp ce competitorii se tăvălesc prin mocirla campaniei electorale românești. Iar legat de asta, vă rog să rețineți două aspecte: prim-ministrul francez Barnier a avut prima întâlnire din cariera lui de prim-ministru cu Marcel Ciolacu și într-o perioadă în care premierii Franței nu fac întâlniri, aceea de alcătuire a bugetului, iar, în ceea ce privește Marea Britanie, vă rog să notați textul oficial dat publicității aseară de către guvernul Marii Britanii, care vorbește despre o întâlnire istorică între România și Marea Britanie la nivel înalt, unica de acest tip în ultimii 17 ani. Iar legat de asta vreau să notați, totuși, ca să îmi trag și eu spuza pe turta mea, că v-am explicat, încă de acum trei luni, că sprijinul extern pe care se bazează Marcel Ciolacu, așa cum face orice candidat la prezidențiale, cum am făcut și eu cu Trump și scrisoarea pe care mi-a adresat-o, repet, sprijinul extern pe care se bazează Marcel Ciolacu este Marea Britanie, iar acest lucru s-a văzut cu precădere ieri.

Ei bine, suntem căutați, este limpede. Suntem de mare interes, dar din unghiuri diferite, și pentru Franța, și pentru Marea Britanie, așa cum a fost tot timpul în mandatul lui Iohannis pentru Germania. Dar suntem și pregătiți? Răspunsul este e clar că nu. Avem un mediu politico-diplomatic calamitat și o lipsă crasă de politică externă asumată în mandatele lui Traian Băsescu și ale lui Klaus Iohannis, dar, tocmai din acest motiv, pun problema că asta reprezintă o mare oportunitate pentru noul președinte al României, care găsește un context geopolitic extrem de tulburat, presant, un fel de menghină pentru țările ca România, dar, chiar așa, acest lucru este o oportunitate, pentru că toată lumea are nevoie de relaționări noi, iar potențialul geopolitic al României este unul deosebit. Ce să facă noul președinte? Ce a făcut în săptămânile astea Marcel Ciolacu, asemenea gen de întâlniri, dar care nu pot să ducă la vreun plan agregat decât dacă sunt asistate de către specialiști importanți de la nivelul României, atâția cât mai are România (din fericire, încă mai are); pentru că, dacă nu se va întâmpla acest lucru, riscăm, în această menghină geopolitică, s-o încurcăm rău de tot, așa cum am făcut-o pe timpul lui Iohannis, care a fost un președinte care a făcut față unei perioade cu multe oportunități, de care și-a bătut joc, tocmai pentru că n-a fost asistat de cine trebuie. Adică, care e alternativa unui succes și a unei poziții unghiulare în interiorul Europei? Aceea de a rămâne la statutul de slugă netrebnică, pe care mandatele lui Băsescu și Iohannis ni l-au adus”, scrie Guşă.

Articolul Cozmin Guşă: Vizitele consecutive ale lui Ciolacu la Paris și Londra ar putea anunța un viitor rol unghiular pentru România în Europa. Dar se poate și opusul, adică același rol de “slugă netrebnică” apare prima dată în Ecopolitic.