Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc, duminică, în condiţiile stării de alertă, Floriile, zi care aminteşte de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulţimi de oameni cu ramuri de finic.
Arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, spune că Sărbătoarea Intrării Mântuitorului Nostru Iisus Hristos în Ierusalim aduce o bucurie deosebită anul acesta tuturor creştinilor prin faptul că pot sărbători acest mare praznic ‘în libertate, în slujbe frumoase, cu prezenţă la biserică’.
‘Pentru aceasta trebuie să dăm slavă bunului Dumnezeu că am depăşit încercarea şi impasul prin care am trecut cu toţii, pandemia de coronavirus. Din această întâmplare a pandemiei trebuie să învăţăm cât de scumpă şi cât de mare este şi libertatea dată de Dumnezeu şi, mai mult decât atât, cât de mare este libertatea de a face ceea ce îşi doreşte fiecare în parte. Cât de grea a fost activitatea la domiciliu pentru noi toţi. Nu a fost uşor. Unii s-au acomodat mai uşor, alţii nu s-au acomodat deloc, alţii au suferit şi au rămas cu diferite urmări, dar anul acesta este unul mai deosebit, un an al binecuvântării, în care trebuie să ne bucurăm de libertate’, a declarat, pentru AGERPRES, arhim. Ciprian Grădinaru.
Ierarhul a atras atenţia că această libertate este însă ‘plină de responsabilităţi, pentru că pandemia încă nu a trecut, deşi este un privilegiu că bunul Dumnezeu a îngăduit să ne bucurăm de Sfintele Slujbe din Postul Mare, de praznicul Intrării Mântuitorului în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, de slujbele de Denii din Săptămâna Mare, de slujba din noaptea Sfintei Învieri în libertate, chiar dacă se va săvârşi în aer liber, dar este o bucurie a prezenţei la biserică, ce dă un suflu de bucurie’.
El a accentuat că ‘acest virus nu va trece fără un vaccin’.
‘Ca orice pandemie care a mai fost în istoria omenirii – şi ştim că toţi când am fost micuţi am făcut acele vaccinuri neobligatorii, dar necesare, de rujeolă, de gripă, de tifos, boli pe care ştiinţa le-a eradicat – şi acest virus nu va trece fără un vaccin, chiar dacă sunt îndoieli, chiar dacă sunt multe suspiciuni, chiar dacă sunt multe contraziceri, chiar dacă sunt multe reacţii adverse de la vaccinuri care sunt actualmente pe piaţă. Un vaccin va scoate din omenire acest virus greu, care a curmat atâtea vieţi, care a fost nemilos cu oameni valoroşi care nu mai sunt printre noi. Ca duhovnic am rămas uimit să constat acest lucru. Primeam telefon: ‘m-am internat în spital’, ‘sunt la terapie intensivă’. Apoi mă sunau apropiaţi: ‘l-au intubat’ şi, imediat, următorul telefon: ‘Părinte, a decedat’. Este un virus necruţător, căruia mulţi nu i-au putut face faţă. Ştim că este prezent printre noi şi bântuie ucigător, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, cu ajutorul oamenilor luminaţi ai lui Dumnezeu, care vor crea un vaccin adecvat, o să scăpăm de el’, a subliniat arhim. Grădinaru.
Preotul a mărturisit că ‘încă’ nu s-a vaccinat, dar a spus că o va face, pentru că vaccinarea este un act de responsabilitate faţă de sine şi faţă de cei apropiaţi nouă.
‘Dar trebuie să mă vaccinez pentru că sunt conştient că singurul lucru este vaccinul. Trebuie să fim conştienţi de realitatea asta. Nu putem să fim în extrema asta a indiferenţei că o să treacă aşa de la sine. Trebuie să avem o responsabilitate faţă de noi şi faţă de apropiaţii noştri. Şi creştinismul este o libertate plină de responsabilităţi, nu un sistem filosofic. Pentru că Mântuitorul spune ‘cel ce vrea să vină după mine’. Totul este la modul sugestiv, nu la modul imperativ: doar cel ce vrea’, a arătat Ciprian Grădinaru.
Preotul le-a urat tuturor sărbători cu bucurie, cu linişte şi pace.
‘Urăm tuturor celor care au ţinut postul, tuturor creştinilor, tuturor celor care aşteaptă cu bucurie Praznicul Intrării Mântuitorului în Ierusalim, tuturor celor care aşteaptă cu mare bucurie Sărbătoarea Sfintelor Paşti, a Învierii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, Bunul Dumnezeu să le răsplătească cu bucurie, cu linişte şi pace, cu mult har, pentru că acest virus a creat multă suferinţă, multă confuzie, multă frică, multă dezorientare, pe mulţi, săracii, i-a dezechilibrat. Dar, cum spune Mântuitorul, ‘Adevărul ne va face liberi!”, a transmis arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarh al Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.
Potrivit îndrumărilor Cancelariei Sfântului Sinod, slujbele din perioada Sărbătorilor Pascale pot fi oficiate, în funcţie de numărul credincioşilor, în interiorul şi/ sau în afara lăcaşurilor de cult, în condiţiile stării de alertă, cu respectarea regulilor de protecţie sanitară.
Întrucât ‘organizarea de procesiuni şi/ sau pelerinaje religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde se desfăşoară respectiva activitate’, se recomandă ca, acolo unde există această tradiţie, procesiunile de Florii să fie organizate în ajunul sărbătorii de către fiecare unitate de cult, cu propriii credincioşi, prin înconjurarea lăcaşului de cult.
Ramurile de salcie sau finic vor fi binecuvântate în Sâmbăta lui Lazăr, după Vecernie, dacă se organizează procesiune în jurul lăcaşului de cult, sau în Duminica Floriilor. Ramurile binecuvântate vor fi distribuite de către preoţi şi voluntari în exteriorul lăcaşului de cult, iar credincioşii vor fi îndemnaţi să aştepte pe locurile marcate până când vor primi ramurile.
Pe tot parcursul slujbei şi al procesiunii se va respecta distanţa fizică prevăzută de reglementările legale.
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului.
Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
