Piedone nu este doar un nume al Capitalei, ci o lecție de supraviețuire politică care începe și se termină cu aceeași imagine: un om între oameni, contestat și iubit, dar niciodată învins. Niciun alt politician nu a cunoscut în trei decenii atâtea culmi și abisuri precum Piedone – și totuși astăzi își reia locul în fața națiunii, cu un partid nou și cu aceeași încăpățânare de a fi prezent, potrivit Ziarul de Investigatii.ro.
Introducere
Într-o Românie politică marcată de scandaluri, trădări și cariere efemere, Cristian Popescu Piedone se distinge printr-un traseu de o complexitate rar întâlnită. Puțini oameni politici au trecut prin încercări atât de dramatice și totuși au reușit să revină, iar, și iar mai puternici decât înainte. Piedone a cunoscut gloria electorală, cu procente amețitoare în sectoarele Capitalei. A fost implicat direct în cea mai mare tragedie urbană a ultimelor decenii, incendiul de la Colectiv, și a suportat stigmatul unei condamnări. A cunoscut zidurile închisorii, pentru ca apoi să fie achitat definitiv de Înalta Curte. A condus o autoritate națională, a fost demis și declarat „terminat”, doar pentru a reveni cu un proiect politic propriu, lansat la Sala Palatului pe data de 29 septembrie ”ora 12 fix”.
Astăzi, Piedone este considerat de mulți „cel mai încercat om politic după 1989”. Cariera lui este simultan o poveste despre reziliență, loialitate și reinventare, dar și o oglindă a felului în care societatea românească își alege și își reevaluează liderii.
Origini și începuturi
Cristian Victor Popescu s-a născut pe 15 februarie 1963 la București. O parte din copilărie și-a petrecut-o în Cairo, unde părinții săi lucrau la Ambasada României. Experiența aceasta, la intersecția dintre două culturi, i-a deschis orizonturile și l-a expus devreme la diversitate. Întors în țară, și-a continuat studiile și, după Revoluția din 1989, s-a lansat în comerț și industria ospitalității.
A condus restaurante, a învățat să gestioneze oameni și crize, a intrat zilnic în contact cu publicul. Această experiență l-a modelat ca politicianul de mai târziu: direct, vizibil, mereu printre oameni. Pentru mulți, imaginea de „om al muncii” a fost mai importantă decât orice diplomă sau afiliere ideologică.
Mandatele de primar – între popularitate și controverse
Sectorul 4 – ascensiunea spectaculoasă
În 2008, Piedone a câștigat Primăria Sectorului 4 cu 67,4% din voturi, conform datelor Autorității Electorale Permanente. Rezultatul era considerat o anomalie electorală: un candidat venit din partea unui partid mic, Partidul Conservator, reușea să obțină o victorie zdrobitoare. În 2012 a fost reales cu 81,1%, scor care l-a transformat într-unul dintre cei mai legitimați primari din România.
Stilul său de administrație era bazat pe proximitate. Piedone nu stătea în birou, ci mergea printre oameni. Organiza întâlniri în cartiere, asculta sugestii, explica bugete. Imaginea sa urcând pe schele pentru a verifica personal lucrările de anvelopare a blocurilor a devenit simbolică. Oamenii îl percepeau ca pe un primar implicat, care nu se teme să intre în detalii tehnice sau să confrunte muncitorii pe teren, ori să stea cu ei la masă.
În mandatul său, Sectorul 4 a cunoscut schimbări vizibile. Au fost refăcute zeci de hectare de spații verzi, au fost construite locuri de joacă, piețe și școli modernizate. Contractele de salubrizare au fost renegociate, iar firmele au fost obligate să respecte clauze stricte. Pentru cetățeni, rezultatele erau palpabile: curățenie, ordine și sentimentul că administrația „coboară în stradă”.
Criticii însă l-au acuzat de populism și gesturi teatrale. Unii au vorbit despre contracte acordate preferențial, alții despre o „dictatură a imaginii”. Cu toate acestea, scorurile electorale au demonstrat că majoritatea locuitorilor din Sectorul 4 îi apreciau stilul.
Sectorul 5 – revenirea surpriză
După demisia din 2015 și anii de stigmat, Piedone a revenit în forță la alegerile din 2020, candidând la Primăria Sectorului 5. A câștigat cu 27,7% din voturi, într-o competiție fragmentată. Victoria a arătat că, în ciuda scandalurilor, electoratul încă îl vedea ca pe un administrator capabil.
La Sectorul 5, Piedone a aplicat același tipar: curățenie, spații verzi, dialog direct. A inițiat proiecte de reabilitare a școlilor, modernizarea piețelor și refacerea infrastructurii rutiere. A insistat pe controale în teren, apărând deseori în mijlocul lucrărilor.
Nici aici criticile nu au lipsit. A fost acuzat de spectacol, de abuz de imagine și de implicarea rudelor în administrație. Însă pentru mulți cetățeni, diferența între Sectorul 5 „înainte și după Piedone” era evidentă.
Dosarul Colectiv – prăbușire și reabilitare
30 octombrie 2015 rămâne o dată neagră în istoria României. Incendiul din clubul Colectiv a ucis 64 de oameni și a rănit sute. Clubul funcționa cu autorizație emisă de Primăria Sectorului 4, iar primarul Piedone a fost acuzat direct de opinia publică.
Pe 4 noiembrie 2015 și-a dat demisia, în contextul protestelor de stradă. „Corupția ucide” era sloganul manifestanților, iar Piedone era pus în aceeași oală cu întreg sistemul politic.
Procesul a durat ani întregi. În 2016 a fost trimis în judecată. În 2019, Tribunalul București l-a condamnat la 8 ani și jumătate de închisoare. În mai 2022, Curtea de Apel i-a redus pedeapsa la 4 ani. Piedone a fost încarcerat, iar pentru mulți cariera lui părea încheiată.
În iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație și l-a achitat definitiv. Motivarea arăta că primarul nu avea responsabilitatea legală directă de a verifica autorizațiile PSI.
Declarațiile sale au rămas în memoria publică. La încarcerare: „Mă duc cu capul sus. Nu fug de responsabilitate, dar știu că nu am ucis pe nimeni.” La eliberare: „Am stat un an pe nedrept. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să rezist.”
Reacțiile au fost împărțite. Familiile victimelor au considerat achitarea o insultă. Susținătorii au văzut-o ca pe o reparație și o confirmare a verticalității. Pentru Piedone, achitarea a fost renașterea politică, iar Justiția și-a spus adevăratul cuvânt.
ANPC – mandat scurt, dar intens
În februarie 2025, Piedone a fost numit președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. În doar câteva luni a atras atenția prin controale ferme.
Lanțuri internaționale de fast-food au fost sancționate pentru nereguli. Retaileri mari au primit amenzi record. Piedone a declarat public: „Nu există firme prea mari pentru a nu fi controlate.”
A încercat să inițieze o lege care ar fi permis ANPC-ului să reglementeze dealerii de energie. Presa a relatat că lobby-ul din domeniu a blocat inițiativa, proiectul neajungând nici măcar în Parlament.
Pe 23 iulie 2025, a fost demis. Mulți comentatori au spus că Piedone este „terminat”. Realitatea avea să-i contrazică rapid.
Lansarea partidului naționalist-moderat
Pe 29 septembrie 2025, ora 12:00, la Sala Palatului, Cristian Popescu Piedone își lansează propriul partid. Este o mișcare cu impact puternic: de la un politician considerat „terminat”, la lider al unei noi formațiuni politice.
Partidul are un profil naționalist-moderat. Mesajele sunt centrate pe tradiție, demnitate națională și pragmatism economic, ordine și respect, educație și cultură, familie și credință iar mesajul internațional e clar – partener, nu vasal! Spre deosebire de formațiunile radicale, discursul său este pragmatic și fără excese. Spre deosebire de actualele partide mari, propune o politică de proximitate: „țara începe din scara blocului”.
Analiștii politici au comparat lansarea cu începuturile PRM în anii ’90 sau cu ascensiunea partidelor suveraniste recente. Diferența este tonul moderat și accentul pe administrație locală.
Susținătorii îl văd ca pe o alternativă la partidele erodate. Criticii avertizează că noul partid riscă să fie construit exclusiv pe imaginea lui Piedone.
Omul din spatele politicianului
Dincolo de funcții și scandaluri, Piedone s-a prezentat mereu ca un familist convins. Este căsătorit de peste trei decenii, are copii implicați în afaceri și politică, și a mărturisit că familia i-a fost sprijin în cele mai grele momente.
Credința în Dumnezeu este o altă constantă. „Dumnezeu mi-a dat puterea să rezist”, spunea după eliberarea din închisoare. A frecventat biserica și nu a ascuns faptul că deciziile importante le ia rugându-se.
Cercul său de prieteni este restrâns. „Nu am mulți prieteni, dar cei pe care îi am sunt de peste 20 de ani”, declara într-un interviu. Această statornicie este interpretată ca dovadă de loialitate și respect pentru cuvântul dat, valori pe care susținătorii le asociază cu modul său de a face politică.
Concluzie
Cristian Popescu Piedone rămâne o figură aparte în politica românească. A fost primar ales cu scoruri uriașe, a trecut prin cea mai mare tragedie urbană, a fost condamnat și achitat, a condus o autoritate națională și acum își lansează propriul partid. Este simultan iubit și contestat, dar mereu prezent și vizibil.
Eticheta de „cel mai încercat om politic după 1989” îi aparține pe deplin. Pentru unii, este un administrator eficient și un politician de cuvânt. Pentru alții, rămâne un personaj controversat, privit prin prisma problemelor sistemice ale administrației românești.
Cristian Popescu Piedone nu este doar un supraviețuitor al tranziției, ci un politician care a arătat că loviturile cele mai grele nu îngenunchează un om cu credință, familie și loialitate de partea sa. A demonstrat-o în stradă, în sala de judecată și acum, din nou, pe scena politică.
Sursa: Ecopolitic.ro
