Cristian Popescu-Piedone scrie, pe Facebook, într-o postare intitulată „Cronica unui verdict ştiut, şoptit”, despre situaţiile cu care s-a confruntat în justiţie, în procesul „Colectiv”, despre judecători deveniţi „slugi” ai sistemului, gata să împartă nedreptatea, nu dreptatea, pentru a obţine tot felul de favoruri, dar şi despre judecători drepţi, corecţi, profesionişti, care însă sunt obstrucţionaţi şi şicanaţi dacă îşi fac cinstit meseria, iar deciziile date nu convin sistemului.
„Să sperăm și să ne rugăm cu toții ca pe 22 martie Înalta Curte să facă dreptate și lumină, dacă nu, nu-i bai. Le voi zice ce le-a zis Ștefan cel Mare: „Că văzându-mă învins, mă voi ridica deasupra biruitorilor””, scrie Cristian Popescu-Piedone.
Iată textul:
„CRONICA UNUI VERDICT ȘTIUT, ȘOPTIT
„Jur să spun adevărul și numai adevărul, așa să-mi ajute DUMNEZEU”. Aflat în fața instanței de judecată, în ultimii ani am jurat în fața judecătorilor cu mâna pe Biblie spunând adevărul.
Dar se pare că băieții cu ochii albaștri i-au administrat lui DUMNEZEU somnifere. Constați că ajungi la pușcărie cu tot cu adevărul, că EL a adormit și nu a avut cum să te ajute. Iar când s-a trezit diavolul, și-a făcut deja treaba și îți dai seama că și bătrâna și totuși veșnica tânără justiție patinează pe culoarele și protocoalele din justiție, dându-te pe tine pe gheață. Fără patine. Degeaba. Îți strigi nevinovăția. Ea, justiția nu te aude, constați că săraca după ce că e oarbă, mai este și surdă. Da, dar doar de-o ureche la ce spui tu (adevărul) că altă ureche aude perfect ce se șoptește de pe culoarele unde patinează cu drag.
Se zice că orbul își dezvoltă auzul. Da, dar ea (justiția) tot vede scheleții din dulapul ei, steluțe ce strălucesc sub robele ei sau cum visează, cum i se dă un os pe sub nas stropit cu avansare pentru bună execuție.
Așa s-a întâmplat și în cazul meu, că na, „a trebuit să moară oameni” (ca să-și pună Guvernul lui). E, cum credeți că a sunat declarația asta din gura primului român? (dar o fi?) Ca un ordin de zi pe unitate, și s-au activat obedienții din serviciile de curățenie; avem două: unul de spălat și unul de curățat. Pe unii îi spală și pe unii îi curăță.
Ghinion”, în cazul meu, m-au curățat, că na, dă bine la Führer și au rezolvat-o și pe asta. Piedone vinovat, trofeu pentru justiție, Acarul Păun pentru populație, etc. Numai că v-a ieșit doar cea cu paradeala (curățat) în justiție unde sunteți stăpâni, pe cea cu poporul ați dat-o în gard.
Oamenii m-au judecat și după 5 ani m-au ales primar la Sector cu cei 8 ani și 6 luni dați de voi, fariseilor, sau mai bine spus dați de un judecător robot Bălănescu, detașat la Tribunalul Municipiului București, de pe culoarele unității UM… 5, cu ordin precis și cu 6 luni înainte de verdict că urma a doua campanie prezidențială. Că după ce „a trebuit să moară oameni” a trebuit să mai ia un mandat, declarând că până la sfârșitul primului mandat va rezolva problema Colectiv. Păi, să-l supere careva pe Șefu’ suprem? Nu, și gata.
Din doi în doi sar termene de judecată și gata verdictul: 140 de ani de pușcărie în dosarul Colectiv. Puteai și tu și avocații să-l aduci și pe Dumnezeu în apărarea ta și să-ți susții nevinovăția. Robotul era imun sau dezlega rebus și ce să vezi, după verdict, robotul Bălănescu, este avansat la Curtea de Apel Ploiești, bineînțeles cu solda la zi și cu scheleții șterși de praf, dar rămas tot în sistem că nu știi când mai ai nevoie de robot. Am întâlnit și judecători cu care România ar străluci pentru că dacă nu ai justiție dreaptă în țară, totu-i strâmb și așa se vede la tot pasul în România.
Judecătorilor drepți, profesioniști le e frică să mai ia hotărâri în litera și spiritul legii și aleg să se pensioneze, să se transfere la alte tribunale sau fug de dosare și trec în civil. Îmi permit să dau câteva exemple in cazul meu.
Primul judecător cu care am avut contact în cazul Colectiv, judecătorul Luchian Constantinescu de la Curtea de Apel București, care după pledoaria mea, studiind dosarul în detaliu, dă verdictul atunci la cald — fapta nu există — făcând o motivare pe 20 de pagini, biblia dreptății, și mă eliberează din arestul preventiv de 30 de zile fără nicio măsură. Ce credeți că a urmat? I s-a cerut Completului de Judecată să motiveze verdictul și a fost detașat (mutat) la Tribunalul Militar. DNA scoate fum pe nas, face recurs și-mi pune o cauțiune de 300 de mii de euro după ce mi se sechestrează tot. Contest decizia DNA si de data asta o judecătoare scrie cu verticalitate și profesionalism în motivarea respingerii cererii DNA, spunând negru pe alb „să se termine în România cu vânătoarea de vrăjitoare” și așa am scăpat de cauțiune și control judiciar fără nicio măsură până pe 12 mai 2022 când am fost condamnat la 4 ani.
Au urmat 7 ani de chin, stres, să-mi demonstrez nevinovăția. La Fond s-au recuzat 3 judecători din oficiu văzând ce dosar trebuiau să soluționeze; ei fiind drepți, nu puteau răspunde la oricine. Felicitări lor! La cât mai mulți ca ei în România! Justiția în România suferă de o boală grea, inamovibilitatea, care îi face pe unii judecători Dumnezei pe Pământ. Că judecă strâmb, că distrug destine, familii, sănătate. Nu răspund în fața nimănui, chiar dacă după ani adevărul iese la suprafață. Medicii au răspundere malpraxisul, ca și alte laturi profesionale. Ei nu.
Așa că pe 22 martie anticipez verdictul Înaltei Curți pus pe o motivare eminesciană, „se respinge ca nefondat”, sau doar norocul să am un Complet drept, fără frică și fără a primi ordine să vadă efectiv abuzul la care am fost supus. 7 ani m-am zbătut să-mi demonstrez nevinovăția pe capul de acuzare pe care l-am avut, abuz în serviciu, și să constat din motivarea Curții de Apel că am fost condamnat pe un articol din codul fiscal și o declarație de pe YouTube ce nu mi s-a adus la cunoștință în timpul procesului ca să mă pot apăra și multe altele. Dar nu-i bai, ce nu te omoară, te întărește și voi lupta până în ultima zi a vieții mele pentru nedreptatea comisă de voi.
Oameni și prieteni dragi alături, știind că voi cei mulți v-ați dat seama de nedreptatea la care am fost supus și m-ați îmbărbătat cu sutele de mii de mesaje de susținere pe Facebook și cu cele peste 3500 de scrisori primite de mine în cele 10 luni petrecute în închisoare, vă mulțumesc, vă iubesc și nu uitați: voi sunteți puterea mea. Să sperăm și să ne rugăm cu toții ca pe 22 martie Înalta Curte să facă dreptate și lumină, dacă nu, nu-i bai. Le voi zice ce le-a zis Ștefan cel Mare: „Că văzându-mă învins, mă voi ridica deasupra biruitorilor”. Cu voi, oameni buni și deștepți, voi merge până la moarte și nu am să vă dezamăgesc.
Piedone, nevinovat
20.03.2023
P.S. Pentru viitor vă voi pregăti surprize plăcute, oameni dragi!”.
Articolul Cristian Popescu-Piedone: Se pare că băieții cu „ochii albaștri” i-au administrat lui Dumnezeu somnifere; constați că ajungi la pușcărie cu tot cu adevărul, că El a adormit și nu a avut cum să te ajute, iar când s-a trezit diavolul, și-a făcut deja treaba și îți dai seama că și bătrâna și totuși veșnica tânără justiție patinează pe culoarele și protocoalele din justiție, dându-te pe tine pe gheață. Fără patine. Degeaba. Îți strigi nevinovăția. Ea, justiția nu te aude, constați că săraca după ce că e oarbă, mai este și surdă. Da, dar doar de-o ureche la ce spui tu (adevărul) că altă ureche aude perfect ce se șoptește de pe culoarele unde patinează cu drag apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
