Politologul Cristian Preda a apreciat joi seară că volumul ‘Provence, ţinutul secret’, de Ioan T. Morar, lansat la Cărtureşti Verona, e o carte greu de prezentat, pentru că e foarte bogată, arătând în primul rând ce este un diplomat cultural.
‘E o carte greu de prezentat, pentru că e foarte bogată. Adică are extrem de multe lucruri. E densă şi, în fine, am fost obligat să aleg câteva lucruri pe care să le spun despre autor, fiindcă alternativa e să citeşti cartea de la cap la coadă. E greu să faci o selecţie care să spună totul despre ea. Şi sunt trei-patru lucruri pe care am ales să le spun. În primul rând, cartea ne arată ce e un diplomat cultural. Asta este prima prima impresie, oriunde deschizi cartea. De altfel, în fine, nu întâmplător aş zice, pentru că Ioan T. Morar a fost între altele, între multiplele identităţi, şi diplomat cultural şi eu le-aş da să o citească tuturor celor care au de gând să fie într-o zi diplomaţi culturali. Să vadă ce înseamnă să intri într-un mediu cultural care nu e al ţării de baştină, ce înseamnă să legi legături cu artişti, cu cineaşti, cu oamenii locului şi ce înseamnă – cum se spune în jargonul ăsta oribil – să ‘promovezi cultura”, a spus Preda.
Potrivit acestuia, cartea este ‘realmente un document despre biografia unui diplomat cultural la sfârşitul secolului XX, începând secolul XXI’ care ‘nu poate să scape de români’, dar, în acelaşi timp, e şi ‘o carte foarte bine scrisă’, ‘neiertătoare’.
‘E o carte foarte bine scrisă din perspectiva prezentării unor informaţii. Sunt capitole, foarte multe teme legate de cultură, de religie, de viaţă socială şi, de fiecare dată, avem o mică poveste. Textul nu e o cronică rapidă, nu e un impuls. E construită, se vede, a căutat informaţii. (…) Sunt multe asemenea poveşti în acest jurnal. (…) E o carte neiertătoare. De pildă, la pagina 152 aflăm ce înseamnă respectul pentru tradiţii, pornind de la montarea unei piese despre Naşterea lui Iisus. Şi Biju Morar notează – după ce ne spune cât de frumos e făcut spectacolul, ce sens are – că tocmai în acea zi deputaţii francezi au decis ca în locul numelui mamă şi tată să se folosească ‘părinte unu’, ‘părinte doi’ şi trage o concluzie dură, severă: ‘Sper că în viitor nu ni se va interzice să folosim pentru Maria numele mama lui Iisus’. Ne spune foarte multe poveşti frumoase, informaţii bogate, dar afişează nişte opţiuni foarte clare. Şi e remarcabil acest lucru, într-o lume care relativizează’, a mai spus Cristian Preda.
Antropologul Teodor Baconschi a recomandat volumul caracterizându-l drept ‘un foarte bun dozaj de informaţie cultural-istorică, de anecdotă semnificativă şi povestită cu umorul specific autorului’.
‘Cu acest mod de a nu se lua în serios atunci când vorbeşte, pentru a şi deghiza până la urmă melancolia, sobrietatea. De fapt se jenează cu dimensiunile astea solemne, tragice şi atunci reuşeşte de multă vreme să păcălească pe toată lumea cu aceste tactici umoristice dizolvante, sarcastice, dar care sigur că ascund, ca în cazul altor poeţi mari, sensibilităţi uşor de rănit’, a afirmat Baconschi.
La eveniment, moderat de Nona Rapotan, Ioan T. Morar, a mărturisit că în prezent, privind în urmă, vede lucrurile ‘mai clar’.
‘Cred că toate lucrurile care mi se întâmplă acum, având o vârstă… mă uit în spate şi văd că desenul e mai clar decât când îl vedeam din faţă. Macazurile sunt… Până şi – cum am mai spus o de vreo două ori – până şi faptul că tovarăşa Elena Ceauşescu a închis oraşele mari în 1981 şi m-a obligat să îmi iau post la Lugoj a fost în favoarea mea, că acolo mi-am cunoscut soţia. (…) Trebuie să interpretăm cu un pic de umor toate lucrurile astea’, a spus scriitorul.
Cartea ‘Provence, ţinutul secret’ de Ioan T. Morar a văzut lumina tiparului la Polirom, după ce, în urmă cu cinci ani, la aceeaşi editură a apărut volumul ‘Şapte ani în Provence’, care a primit Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, ediţia 2019.
Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Şeitin, judeţul Arad) a absolvit în 1981, ca şef de promoţie, Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia română-franceză.
Din 1987 a fost redactor la ‘Viaţa studenţească’ şi ‘Amfiteatru’, iar după 1989 a lucrat la ‘Cuvântul’ şi ‘Alianţa Civică’, a fost redactor-şef la TVR (‘Varietăţi’) şi senior editor (între 2004 şi 2009) la ‘Cotidianul’. A realizat emisiuni de televiziune, activând, până în 1996, în grupul Divertis.
În perioada 2010-2012 a fost consul general la Marsilia.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ioan T. Morar a publicat volumele de versuri ‘Vară indiană’ (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), ‘Fumul şi spada’ (1989), ‘Şovăiala’ (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), ‘Neruşinarea’ (2003), ‘Paloarea’ (2010) şi ‘Când plouă mă numesc altfel’ (2021; nominalizat la Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor).
Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă, catalană şi maghiară, în antologii şi reviste culturale.
La Editura Polirom a mai publicat ‘Lindenfeld’ (2005, 2006, 2013; Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi), ‘Negru şi Roşu’ (2013; nominalizat la Premiul ‘Cartea anului 2013’ al României literare), ‘Cartea de la capătul lumii’ (2007, 2015), ‘Sărbătoarea Corturilor’ (2016, 2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România), ‘Şapte ani în Provence’ (2018; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România) şi ‘Fake news în Epoca de Aur. Amintiri şi povestiri despre cenzura comunistă’ (2020; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor).
S-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat.
