Cristoiu: Diana Şoşoacă a fost „executată”, nu a avut drept la Apel, la absolut nimic; doar Ceauşescu, când a fost împuşcat în 1989 la Târgovişte, a mai fost într-o astfel de situaţie

„Sâmbătă, 5 octombrie 2024,  CCR a decis că Diana Șoșoacă nu poate candida la Președinția României. Anterior, BEC îi validase candidatura. Decizia s-a bazat pe două contestații aproape identice în materie de argumente. Decizia CCR a stupefiat o întreagă națiune”, scrie, jurnalistul Ion Cristoiu, pe site-ul canal33.ro.

„Premieră în Istoria postdecembristă, decizia intră în conflict cu minimele condiții ale unui stat de drept:

a) Spre deosebire de alte decizii de pe plan național, cea a CCR e definitivă, deși teoretic aparține unei prime instanțe. Una din regulile de esență ale unui stat de drept constă în necesitatea de a exista, pentru orice judecată, posibilitatea Apelului. În Justiție,  decizia de la Fond poate fi contestată la Apel. O singură decizie în Istoria României Moderne n-a beneficiat de dreptul la Apel. Cea prin care la Tîrgoviște Nicolae Ceaușescu a fost condamnat la moarte. Condiția Apelului își trage rădăcinile din Teza fundamentală a Statului de drept, potrivit căreia cetățeanul trebuie protejat de abuzurile instituțiilor.  Deciziile CNA, ale CNCD, ale BEC chiar, pot fi contestate în Justiție. Decizia CCR nu poate fi contestată.

b) În întreaga istorie a omenirii, chiar și în regimurile autocrate, o decizie cu semnificații importante pentru destinul unui individ nu poate fi luată fără ca respectivului să-i fie ascultată apărarea. Diana Șoșoacă a fost executată fără a beneficia de dreptul de a se apăra.

c) Statul de drept cere transparență unde e vorba de deciziile de importanță publică. În cazul CCR, decizia a fost luată într-o secretomanie absolută.

d) Potrivit Legii, o decizie de gravitatea celei precum eliminarea candidaturii  la prezidențiale trebuie să se bazeze pe fapte verificabile, ca de exemplu, absența cetățeniei române, și nu pe păreri interpretabile, cum ar fi cea potrivit căreia Diana Șoșoacă are idei subversive.

e) O decizie de o asemenea importanță nu putea fi luată în absența unor judecători. De la ședință au lipsit exact judecătorii care puteau înclina balanța în favoarea Dianei Șoșoacă.

Într-un stat de drept nimic nu justifică încălcarea statului de drept. N-are importanță caracterul periculos al zicerilor Dianei Șoșoacă. Și dacă ar fi fost acuzată de terorism, tot ar fi beneficiat de un proces corect și echitabil.

Cel mai grav fapt îl constituie intervenția unei instituții a Statului în procesul electoral. Diana Șoșoacă beneficia de un procentaj electoral în sondajele de opinie. După decizia CCR se fac tot felul de calcule sub semnul chestiunii La cine merg voturile de care beneficia Diana Șoșoacă? A pune chestiunea în astfel de termeni înseamnă a reduce societatea la un dispozitiv mecanic. Societatea umană, inclusiv cea românească, e un organism viu. Prin urmare, efectele scoaterii din joc a Dianei Șoșoacă nu pot fi reduse la mutarea unor procentaje dintr-un loc într-altul. Principalul efect constă în modificarea artificială, printr-o Lovitură antidemocratică, a campaniei electorale.

E limpede că scoaterea din joc a unui competitor precum Diana Șoșoacă lasă liber un procentaj de voturi care prin redistribuire pot influența scorul unuia sau altuia dintre candidați. Marcel Ciolacu e deja ținta unei campanii violente pe motiv că a pus la cale decizia CCR pentru a-l ajuta pe George Simion să intre în turul al doilea. Printr-un efect neprevăzut, decizia îl afectează însă pe George Simion prin impresia că el a pus la cale scoaterea din joc a concurentei numite Diana Șoșoacă. Diana Șoșoacă are anumite puncte de vedere (după opinia mea exagerate) în două chestiuni importante pentru națiunea română dar deosebit de sensibile:

Chestiunea Războiului din Ucraina.

Chestiunea Războiului din Orientul Apropiat.

Rămînerea în cursă a Dianei Șoșoacă ar fi influențat substanțial dezbaterea electorală. Ceilalți candidați, acum vizibil paralizați de gîndul c-ar trebui să spună și altceva decît clișee, ar fi fost obligați să exprime un punct de vedere propriu. Acum își pot permite să nu se pronunțe. Da, dar din dezbatere vor lipsi două teme de o importanță crucială pentru România.

Indiscutabil, CCR, PSD-izată în chip primejdios,  condusă de o fosilă iliescistă, a făcut jocurile lui Marcel Ciolacu. Candidatul PSD știe că destinul său politic depinde de prezența în turul al doilea a lui George Simion, pentru a repeta trucul lui Ion Iliescu din 2000. Orice alt candidat, sigur dinspre Dreapta, îl bate la scor.

Totuși, eu nu cred că decizia CCR a fost determinată exclusiv de interesele lui Marcel Ciolacu. S-a observat mai puțin un amănunt ciudat:

De la o asemenea ședință de importanță crucială pentru CCR, au lipsit două persoane cu o autoritate în instituție:

Livia Stanciu și Simona Tănăsescu.

Întîmplător sau nu, cele două țin de gașca lui Klaus Iohannis. Prin urmare, votul lor ar fi fost văzut ca punctul de vedere al lui Klaus Iohannis. Dacă ar fi fost prezente, ar fi trebuit să voteze în favoarea Dianei Șoșoacă. Nu de alta toate forțele de Dreapta din România atacă decizia ca fiind antidemocratică. Ele au lipsit tocmai pentru ca decizia să poată fi luată fără riscul de a fi implicat Klaus Iohannis.

Acestui amănunt trebuie să-i adăugăm un adevăr:

Decizia CCR se anunța din start devastatoare pentru CCR. Cine să creadă că judecătorii, în frunte cu Marian Enache, își puteau permite riscurile deja evidente de dragul unui lider politic?

Iată de ce noi credem că fundamentală a fost influența Serviciilor secrete și nu a lui Marcel Ciolacu.

Aceeași Curte a respins contestația la Ordonanța de Urgență prin care se comasau localele cu europarlamentarele. Așa cum s-a văzut comasarea a avut drept scop (reușit) eliminarea din dezbaterea electorală a temelor privind relațiile României cu U.E. Cum dezbaterea s-a limitat la Locale, în România nu s-a suflat un cuvînd despre relațiile slugarnice ale Bucureștiului cu UE, despre Birocrația nocivă de la Bruxelles. România a fost una dintre puținele țări din UE în care campania pentru europarlamentare n-a existat din punct de vedere practic. O țară ai cărei cetățeni n-au putut să se pronunțe asupra UE ai cărei cetățeni sînt.

Conducătorii țării s-au putut făli la Bruxelles că România e cea mai cuminte țară din UE. Că în România nu e nici un partid, nici o forță care să pună la îndoială autoritatea Comisiei UE.

Prezența Dianei Șoșoacă în cursă n-ar fi adus victoria SOS în alegerile prezidențiale.

De ce s-a temut atunci Sistemul instituțiilor de forță?

De prezența în dezbaterea electorală a temelor dragi Dianei Șoșoacă.

În maniera sa exagerată, Diana Șoșoacă ar fi promovat în spațiul public, de astădată cu autoritatea de candidat la prezidențiale, opiniile sale aparte în chestiunea Războiului din Ucraina și a Războiului din Gaza.

Sistemului, care consideră rațiune  de stat imaginea României de cea mai cuminte, de cea mai supusă, de cea mai la locul ei țară din NATO și UE, i s-a părut prezența Dianei Șoșoacă o punere la îndoială a acestei imagini a României.

Cu această imagine se mîndrește însă Klaus Iohannis.

La NATO, la UE, Klaus Iohannis s-a fălit cu o țară care sub influența celor 10 ani de mandat a devenit țara visată de conducerea NATO și a UE:

Țară care nu îndrăznește să-și ridice privirile din pămînt nici măcar după ce s-a prosternat.

Decizia CCR e opera Sistemului, în numele rațiunii de stat.

Cu aprobarea lui Klaus Iohannis, evident”, scrie Cristoiu.

Articolul Cristoiu: Diana Şoşoacă a fost „executată”, nu a avut drept la Apel, la absolut nimic; doar Ceauşescu, când a fost împuşcat în 1989 la Târgovişte, a mai fost într-o astfel de situaţie apare prima dată în Ecopolitic.