Jurnalistul şi analistul politic Ion Cristoiu scrie, pe blogul personal, că Iohannis nu ar pregeta o clipă să arunce România în război, deoarece el nu ar avea de suferit cu nimic, dimpotrivă, ar fi sigur că obţine „de la stăpânii săi” un post extern călduţ, care să-i confere imunitate.
De asemenea, el consideră că este inadmisibil ca întreaga politică externă a României să fie lăsată în mâna unui singur om, aşa cum doar o singură dată s-a mai întâmplat în istorie cu efecte catastrofale, pe timpul lui Carol al II-lea, iar partidele, Parlamentul, Guvernul să nu aibă niciun cuvânt de spus, să facă doar figuraţie.
Iată textul:
„Miercuri, 1 martie 2023, sirenele de alarmă au răsunat în toată țara. Mai marii țării ne-au asigurat prin șeful IGSU că e vorba de un simplu exercițiu reluat după cei doi ani de Pandemie. Că la un moment dat s-a decis un exercițiu de alarmare a populației pentru a verifica dacă mai există instrumentele respective e de la sine înțeles.
Nicolae Ceaușescu n-a putut pleca de pe acoperișul CC, cu cinci elicoptere, ci doar cu două, pentru că restul n-au putut ateriza din cauza pădurii de antene. Ar fi fost normal ca din cînd în cînd să se facă un exercițiu de ceea ce se numește extragerea Conducătorului pe calea aerului în caz de necesitate. Nimeni nu s-a gîndit la un asemenea exercițiu deși intra în procedurile standard – pentru că nimeni nu s-a gîndit că va veni un moment cînd Tovarășul va trebui să fie extras din CC. Era normal să se verifice cum funcționează sirenele de alarmare pentru bombardament chiar dacă posibilitatea unui atac aerian era exclusă din simplul motiv că așa scrie la proceduri.
Ce se întîmplă acum nu de deloc normal.
Cum adică să faci să sune sirenele în fiecare lună, în prima miercuri, însoțită de sfaturi cum să te pui la adăpost, cum să-ți pui masca?
Astfel de exerciții au avut loc în prima parte a lui 1941, cînd Ion Antonescu știa că se apropie intrarea României în Război.
În aceste condiții ce rost are programarea în fiecare lună a unor exerciții menite a simula alarmele în caz de atac aerian?
Nu cumva de a ne pregăti de un Război care va izbucni nu peste multă vreme? O asemene întrebare risca să fie pusă sub semnul unei înspăimîntări inutile a populației. Noi însă o punem și facem asta pentru că o serie de fapte aparent disparate și aparent nesemnificative din ultima vreme se înscriu în scenariul posibil al unei antrenări a României în Războiul din Moldova. Un Război care pare pe zi ce trece tot mai inevitabil. Politica externă și militară a României a fost confiscată de un singur om: Klaus Iohannis.
Așa ceva s-a întîmplat o singură dată în istoria României:
În 1940, cînd toate deciziile militare și externe ale României au fost luate de un singur om, Carol al II-lea, fără a se consulta cu nimeni și mai ales fără a informa țara de ce făcea el în secret.
De la izbucnirea Războiului din Ucraina, toate deciziile luate de România țin de un singur om: Klaus Iohannis.
Ca și Carol al II-lea, Klaus Iohannis decide în secret ca urmare a unor înțelegeri secrete.
Abia acum s-a descoperit de exemplu că Klaus Iohannis a acceptat ca Ucraina să adîncească Bâstroe și Chilia pentru a-și face propriul braț al Dunării cu avantajul de a fi navigabil.
Nu e singura înțelegere luată în secret de Klaus Iohannis.
Din cînd în cînd ies la suprafață semnele unor Operațiuni strict secrete , ca urmare a unor înțelegeri secrete:
De la trimiterea de arme Ucrainei pînă la punerea la dispoziție a teritoriului României pentru transportul occidental de arme.
Ținerea în secret a înțelegerilor făcute de Klaus Iohannis e justificată de presa prezidențială prin condițiile de Război. Asemănător e argumentată și confiscarea politicii externe și militare a țării de Klaus Iohannis. Numai că Klaus Iohannis are o problemă:
El se dă de ceasul morții ca după terminarea mandatului să pună mîna pe un post la NATO sau la UE, suficient de înalt pentru a-i asigura lui și nevestei imunitate.
Un om obsedat de acest aranjament reprezintă un veritabil pericol pentru România.
Deciziile sale, în cazul Războiului din Ucraina, dau curs nu interesului național, ci interesului personal.
În ultima vreme, în declarațiile lui Klaus Iohannis s-a ivit o nouă sintagmă:
Datoria României de a ajuta Republica Moldova în cazul unui război cu Federația Rusă.
Datoria României de a ajuta Republica Moldova a fost invocată de multe ori pînă acum.
Era vorba însă de datoria de a ajuta economic Republica Moldova.
Datoria de a sări în ajutorul Moldovei în cazul unui conflict militar cu Federația Rusă a apărut ca sintagmă în ultima vreme.
Sintagma s-a ivit după ce Volodîmîr Zelenski a declarat pe 9 februarie 2023 în fața liderilor UE că Serviciile Secrete ale Ucrainei au interceptat un plan al Rusei de a distruge Republica Moldova:
„Am interceptat un plan al serviciilor secrete ruse pentru distrugerea Republicii Moldova. Documentul arată cine, când și cum va distruge democrația Republicii Moldova și va prelua controlul asupra Republicii Moldova. Când am primit documentul și am înțeles de unde vine am avertizat imediat Republica Moldova. Nu știm însă dacă Moscova a dat într-adevăr ordin să fie urmat acest plan, dar noi l-am interceptat, l-am recunoscut și ne-am dat seama că au încercat să implementeze un plan asemănător Ucrainei”
Nu e o dezvăluire. E o acuzație. Și nu una obișnuită, ci una ieșită din comun, menită a provoca un război între Moldova și Rusia.
Nici în 9 februarie 2023, nici după aceea, partea ucraineană n-a venit cu amănunte despre Document. În mod normal, fiind vorba de o dezvăluire la un asemenea nivel, în stare să provoace un război între două state, autorului i se cer dovezi. N-a făcut nimeni asta. Președinta Maia Sandu s-a grăbit să răspundă că, da, a primit documentul, că l-a verificat și că e adevărat. A făcut asta într-un Mesaj către națiune, urmat de măsuri de securitate excepționale. Imediat americanii au vorbit și ei de destabilizarea Republicii Moldova.
Și dacă au vorbit americanii, cum să nu vorbească despre asta și Klaus Iohannis?
Cine știe cît de cît politică internațională sesizează neobișnuitul.
Mai întîi pentru că așa cum ne arată Lovitura de stat din decembrie 1989 serviciile secrete nu întocmesc planuri transcrise într-un document. Compartimentarea e una dintre condițiile oricărei Operațiuni. Dacă ar fi existat un asemenea Document el nu era făcut public. Fie și pentru că Ucraina avea interesul să nu-și deconspire sursele din interiorul Puterii de la Kremlin. Apoi rolul spionajului e să obțină informații de la adversar fără ca adversarul să știe asta. Se presupune că adversarul, neștiind că i-a fost spartă protecția informativă, va merge mai departe cu planul secret. În cazul Planului loviturii de stat era obligatoriu ca rușii să nu știe c-a fost aflat. Profitînd de asta Chișinăul întindea capcane autorilor. Publicitatea făcută Documentului nu se deosebește cu nimic de expulzarea diplomaților pe motiv că sînt spioni. În mod normal, cînd un diplomat străin e prins cu mîța-n sac, expulzarea sa se face discret. Dacă vrei să tensionezi relația cu un stat, alegi dintre diplomații spioni pe care-i știi unul sau cîțiva și-i expulzezi public. Țara respectivă face la fel. Și relațiile dintre cele două state se deteriorează. La fel și cu Documentul. El a avut menirea de a crește brusc tensiunea dintre Chișinău și Moscova. O creștere a tensiunii care să facă posibile orice provocări. Rapid, pe acest fond, spațiul public a fost suprasaturat de informații despre pregătirile Rusiei de a invada Moldova. Nu întîmplător aceste informații au fost lansate de conducerea Ucrainei, de Volodîmîr Zelenski în special. Evident, în România, nici un lider politic n-a pus la îndoială Documentul, n-a tras semnalul de alarmă că o creștere de asemenea proporții a tensiunii înseamnă praful de pușcă în așteptarea scînteii.
Pînă la declarația lui Zelenski, susținută de Administrația Biden, Republica Moldova nu fusese invocată în nici o clipă, cînd venea vorba de planurile Moscovei de a reface imperiul sovietic cotropind fostele republici.
Din URSS au făcut parte și țările baltice. În legătură cu destabilizarea lor nu s-a lansat pînă acum nici un document precum cel invocat de Zelenski.
De ce a devenit peste noapte Republica Moldova actor în scenariul unei extinderi a Războiului din Ucraina?
Foarte simplu.
Republica Moldova nu e membră NATO, dar e în legătură ombilicală cu o țară membră NATO, România.
Să ne imaginăm că în România apar informații că Republica Moldova e victima provocărilor rusești.
Ce isterie se va stîrni în România! Ce îndemnuri prin Antena 3 și Digi Tv de a pune mîna pe arme și a trece Prutul pentru a sări în ajutorul fraților moldoveni.
E cineva interesat în lărgirea conflictului din Ucraina?
Firește că da.
Volodîmîr Zelenski și protectori săi americani.
Războiul din Ucraina merge prost pentru americani. Ucraina n-a început contraofensiva, cu toate armele și cu toți banii Occidentului. Rusia e în schimb în ofensivă. Ar fi fost normal ca azi să primim de pe front știri despre Armata ucraineană care recucerește metru cu metru teritoriul pierdut și Armata Rusă care apără fiecare metru.
În locul acestor știri aflăm despre Armata ucraineană care se apără eroic în fața ofensivei rusești.
În plan occidental asistăm la o oboseală a opiniei publice în chestiunea solidarității cu Ucraina.
Mai întîi pentru că Ucraina nu mai apare ca o victimă. Narațiunea s-a schimbat. Ucraina se bate de la egal la egal cu Federația Rusă. O țară care provoacă atîtea pagube Rusiei, care atacă cu drone teritoriul rusesc, provoacă entuziasm, nu însă milă. Banii cetățenilor occidentali au dispărut în gaura neagră care e Ucraina. Americanii simt nevoia unei reînsuflețiri spectaculoase a opiniei publice occidentale. Și cum deocamdată pe frontul ucrainean nu se întîmplă nimic spectaculos se pune la cale deschiderea unui alt front: Cel din Republica Moldova.
Are toate datele pentru a reînvia Războiul:
-
E vorba de o țară mică, fragilă, condusă de o femeie (și ea fragilă). O țară care nu are armată de talia celei a Ucrainei și prin urmare poate fi prezentată ca Ileana Cosînzeana intrată în ghearele zmeului.
-
O țară condusă de o femeie nu poate stîrni decît milă, iar în cazul atacatorului, ură.
-
S-ar confirma sloganul potrivit căruia Rusia lui Putin vrea să-și refacă Imperiul sovietic.
-
E în strînsă legătură cu o țară membră NATO, România.
Ce alt mijloc ar fi mai bun ca acesta decît implicarea NATO în Război?
Indiscutabil, tîrîrea României în Războiul din Moldova înseamnă pagube uriașe materiale și umane pentru Poporul Român.
Doar pentru Poporul Român.
Pentru Klaus Iohannis n-ar fi nici o pagubă.
Ar fi chiar un cîștig. Chiar că ar fi răsplătit cu o funcție în stare să-i confere imunitate”.
Articolul Cristoiu: Iohannis este în stare să arunce România în război; pentru el n-ar fi nici o pagubă, ar fi chiar un câștig, ar fi răsplătit cu o funcție în stare să-i confere imunitate apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro