Obiceiul ”Udatul nevestelor”, unic în ţară, sărbătorit anual în a doua zi de Rusalii la Podul Hodacului de pe Valea Gurghiului, care consfinţeşte intrarea oficială a tinerelor familii în rândul celor căsătoriţi, fiind şi un rit de fertilitate, a ajuns cunoscut în multe ţări din Europa, graţie Ansamblului folcloric tradiţional ‘Hodăceana’, iniţiat în urmă cu 20 de ani de soţii Eugen şi Cornelia Butilcă din comuna Hodac.
Înfiinţat în anul 2003 pentru a pune în valoare tradiţia folclorică a Văii Gurghiului, Ansamblul ‘Hodăceana’ a adunat sute de diplome, premii şi distincţii naţionale şi internaţionale, pentru autenticitate şi pentru frumuseţea porturilor populare, fiind invitat de onoare la numeroase manifestări din ţară şi de peste hotare.
Din repertoriul ansamblului fac parte numeroase suite de joc şi obiceiuri strămoşeşti: Suită din Hodac – Bătrânescu, Suită din Hodac – De-a Bota, Suită din Hodac – Banu Mărăcine, Suită din Maramureş, Suită din Codru, Fecioreasca fetelor – Fetele de la Căpâlna, Fecioreasca băieţilor – Bărbuncul.
Printre obiceiurile promovate de ‘Hodăceana’, cel mai popular şi unic este ‘Udatul nevestelor’, care pentru hodăceni este considerat ‘momentul culminant al desfăşurării obiceiurilor tradiţionale de peste an’.
‘Pe lângă caracterul de străvechi rit de fertilitate, obiceiul ‘Udatul nevestelor’ are şi un important rol social în viaţa satului, prin el se disting tinerele perechi, şi era consfinţită intrarea oficială a lor în rândul celor căsătoriţi – putea fi chiar un rit de trecere – intrarea tinerelor perechi în rândul însurăţeilor. Începe jocul lin după melodia duioasă a jocului ardelean ‘De-a lungul’ , după care începe ‘Bătuta’. În fruntea jocului se află nevestele tinere căsătorite de la Rusaliile trecute până la cele prezente, iar apoi perechile în joc se îndreaptă spre apa Gurghiului, unde va urma udatul. În acest timp, se cântă ‘Drag mi-i mie a juca,/Cu nevasta altuia./Să mă duc s-o bag în apă,/Scoate-o vere de ţi-i dragă’ ‘, ne descrie Cornelia Butilcă acest minunat obicei.
Întrucât Hodacul este o aşezare de oieri, ţapinari şi meşteri specializaţi în prelucrarea şi modelarea lemnului, Ansamblul ”Hodăceana” are un repertoriu extrem de bogat, spectaculos, între acestea regăsindu-se şi obiceiurile ‘Chiuitul la găină’, ‘Tocmeala tinerilor căsătoriţi’, ‘Întoarcerea ţapinarilor’, ‘Claca la cosit’, ‘Măsura oilor’, ‘Spălatul la vâltoare’, ‘La cules de sânziene’ şi ‘Carul cu zestrea miresei’.
‘Pe la sfârşitul lunii aprilie, oile se adună în turme şi după trei zile are loc ‘Măsura oilor’, când toţi proprietarii de oi se prezintă la stână, se mulg oile şi se măsoară laptele cu nişte măsuri speciale (cumpănă, găleată, fărtai, potoriţă şi kilogram). După cantitatea de lapte măsurat se stabileşte brânza ce urmează să o primească proprietarul oilor în timpul verii. La fel şi ‘Întoarcerea Ţapinarilor’. Din cele mai vechi timpuri, hodăcenii au avut diferite ocupaţii, între care creşterea animalelor, munca câmpului şi munca la pădure în exploatări forestiere. Toate acestea le aduceau un venit în familie, fiind conştienţi că numai munca le poate asigura un trai decent. Munca la pădure era deosebit de grea şi periculoasă. Astăzi se lucrează mecanizat, mult mai uşor, pe când în trecut se lucra cu toporul, ţapina şi fierăstrăul. Fireşte că existau şi cântece specifice: ‘Hodăceanu-n zori de zi/ Lasă nevastă, copii/ Şi pleca pe-o săptămână/ În pădurea cea bătrână. / În munţii Gurghiului/ Pe Valea Fâncelului./Acolo când ajungea/ O colibă îşi făcea/ Din cetină şi pământ/ Să fie ferit de vânt./ Şi muncea pe-o zi pe alta/ Până când se făcea plata./ Dar când plata se făcea/ Cinci creiţari el că primea’ ‘, ne povesteşte Cornelia Butilcă.
De asemenea, ‘Spălatul la Vâltoare’ este una dintre ‘moştenirile preţioase care ne-au rămas de la strămoşii noştri’, multe dintre vâltorile de pe Valea Gurghiului fiind perfect funcţionale şi acum. Vâltorile, aflate la marginea unor râuri care curg cu viteză mare, cum este Gurghiul, sunt instalaţii ţărăneşti construite de om pentru spălarea ţesăturilor grele, au o formă conică în care cade apa de la o anumită înălţime, formând un vârtej care centrifughează ţesăturile.
‘La Hodac încă se practică vâltoritul, de primăvara până toamna târziu, hodăcencele spală la vâltoare tot felul de ţesături, greu de curăţat manual, păstrând astfel o curăţenie deosebită în casele lor’, ne spune coordonatoarea Ansamblului ”Hodăceana”.
Un alt meşteşug vechi promovat de ”Hodăceana” este cel al confecţionării fluierelor şi naiurilor, ‘apărut din dorinţa hodăceanului de a cânta, de a doini în momentele când era singur cu oile sau vitele la păscut, ori serile petrecute în stâni şi colibe’, dar şi ‘Claca la cosit’, când femeile merg cu prânzul şi scutură ‘brezdăle’ (brazdele de iarbă cosită – n.r.).
‘Oamenii de pe Valea Gurghiului păstrează cu sfinţenie obiceiurile şi tradiţiile ancestrale, portul popular şi un folclor de o valoare inestimabilă. Din anul 2003, activitatea Ansamblului ‘Hodăceana’ s-a conturat în organizarea de activităţi culturale la nivel de comună, antrenând un număr mare de membri în cele trei grupe de dansatori (grupa de dansatori până la vârsta de 12 ani, grupa de dansatori de la 13 ani şi liceenii şi grupa seniorilor), grupul vocal şi colindătorii, grupul de obiceiuri şi tradiţii, care a reuşit să transpună în scenă un număr de nouă obiceiuri tradiţionale păstrate de-a lungul timpului. De asemenea, şi taraful ‘Dacii liberi’, format din vioara I, vioara a II-a, contrabas, acordeon şi fluieri. Numărul membrilor activi oscilează tot timpul între 50 şi 70. Din bătrâni până la noi, în circulaţia lor orală, creaţiile populare s-au transmis din generaţie în generaţie, şlefuindu-se şi schimbându-se odată cu evoluţia societăţii, cu schimbările istoriei şi ale individului. Obiceiurile şi tradiţiile s-au născut, au circulat, s-au transformat, există şi azi, sunt iubite, fiind crescute din sufletul şi pe aspiraţiile de veacuri ale creatorului lor – poporul. Sunt frumoase şi de neînlocuit pentru hrana sufletului, cu ele pe buze ţăranul îşi alină durerea sau tristeţea şi tot prin ele îşi exprimă dorul, entuziasmul sau exaltarea’, a declarat coordonatoarea Ansamblului ”Hodăceana”, Cornelia Butilcă.
Potrivit Corneliei Butilcă, originea unor obiceiuri păstrate de acest grup folcloric poate fi dedusă din practici apărute în procesul muncii, altele putând fi puse în legătură cu rituri bazate pe credinţe şi mituri străvechi, dar toate sunt forme ale spiritualităţii noastre.
‘Toate aceste obiceiuri sunt extrase dintr-o realitate a vieţii, fac legătura între generaţii păstrându-se în timp şi trec de la bătrâni până la noi, de la străbuni la nepoţi. Frumoasele obiceiuri şi tradiţii româneşti constituie o indiscutabilă carte a vieţii, un îndrumător pentru demnitate, cinste, omenie, care duc la dezvoltarea mândriei naţionale. Comoara aceasta nepreţuită, numită folclor, este zestrea fiecărui neam şi ansamblu artistic, fie că înseamnă literatură, muzică, joc, sculptură în lemn, olărit sau ţesut, este în cultura noastră. Noi reînviem tradiţia, promovăm obiceiurile, jocul şi cântul popular în rândul generaţiilor tinere. Portul nostru popular reprezintă pentru noi, hodăcenii de pe Valea Gurghiului, imaginea omului curat şi mândru de obârşia lui, tradiţia. Faima, frumuseţea costumelor populare autentice şi a suitelor de jocuri populare tradiţionale locale din Hodac au fost duse aproape în toate zonele ţării’, a arătat Cornelia Butilcă.
Pe parcursul celor 20 de ani de activitate culturală, Ansamblul ”Hodăceana” a participat la numeroase festivaluri folclorice peste hotare, în Bulgaria, Italia, Franţa de trei ori, Elveţia, Republica Moldova, Republica Serbia de două ori şi în Republica Macedonia de trei ori.
‘Cu unele din aceste ţări am avut şi schimburi culturale. După ce am fost noi în Franţa, pe Coasta de Azur, la Saint Tropez, Grimaud, Saint Maximin Ramatuelle, au venit şi ei cu ansamblul lor folcloric la noi, la Hodac, la sărbătoarea noastră strămoşească ‘Udatul Nevestelor’. Cei din Bressuire – Franţa, localitate cu care suntem înfrăţiţi, au venit şi ei cu ansamblul lor folcloric la sărbătoarea Hodacului. Dacă Hodăceana a fost de două ori în Torac-Voivodina din Serbia, au venit şi ei cu ansamblul Asociaţiei pentru Artă şi Cultură Românească ‘Vichenţie Petrovici Bocăluţ’ din Torac. Constituirea unui schimb de experienţă între formaţiile artistice reprezintă întărirea relaţiilor de prietenie dintre acestea’, a afirmat coordonatoarea ansamblului.
La 20 de ani de la înfiinţarea Ansamblului ”Hodăceana”, Cornelia Butilcă este de părere că ţelul acestui grup folcloric este de a uni şi călăuzi spirite, de a deschide inimi şi de a insufla respectul faţă de valorile culturii naţionale româneşti.
‘Obiectivele Ansamblului ‘Hodăceana’ sunt promovarea culturii tradiţionale, organizarea de festivaluri folclorice, spectacole, participarea la festivaluri judeţene, interjudeţene, naţionale, internaţionale şi transpunerea în scenă a datinilor şi obiceiurilor moştenite de la bătrânii satului. Până acum am reuşit să punem în scenă nouă obiceiuri legate de momente importante din viaţa omului, dar şi cele legate de diferite ocupaţii tradiţionale. Obiceiurile sunt manifestări prin care se comunică şi se perpetuează valorile morale, ce s-au transmis din generaţie în generaţie’, a precizat Cornelia Butilcă.
La împlinirea a 20 de ani de la înfiinţare, soţii Eugen şi Cornelia Butilcă au venit cu ideea publicării unui album aniversar, în care au prezentat fotografii din toată activitatea Ansamblului tradiţional ”Hodăceana”, însă şi gândurile unor oameni care au intrat în contact cu tradiţiile promovate de acesta.
‘Când spun ‘Hodăceana’ gândul mă duce la acei oameni minunaţi, care au format o familie închegată, de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. O familie care a iubit valorile folclorului românesc, nobleţea costumelor, interpretarea cântecelor şi jocurilor populare tradiţionale locale ale Hodacului. Bogăţia tradiţiilor populare la hodăceni este precum un măr cu roade multe şi bune, de o frumuseţe rar întâlnită şi păstrată cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Costumul popular reprezintă identitatea hodăceanului şi dă o notă deosebită portului popular, remarcându-se mândria celor ce îl îmbracă. Frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor m-au făcut să particip la horele satului – cântece de nuntă, de dor, de joc, de jale, colinde şi să inspir tineretului din Hodac acest gust popular, gust care devine în orice moment emoţional datorită păstrării zestrei lăsate de străbunii noştri’, spune profesoara Roxana Mariela Dan, din Hodac.
Ea arată că ”Hodăceana” a fost şi va fi mesagerul spiritualităţii poporului român, a frumosului, a colaborării, ducând mai departe valorile satului românesc.
‘A dus frumuseţea cântecului şi jocului popular în toate zonele ţării şi colţurile Europei, lăsând spectatorilor amintiri de neuitat. Cuvintele frumoase şi laudele nu ar fi existat, dacă în fruntea ansamblului nu ar fi fost minunata familie Eugen şi Cornelia Butilcă’, a subliniat profesoara.
Ansamblul ”Hodăceana” colaborează şi cu alte ansambluri folclorice din zonă – ‘Toaca Văii Gurghiului’, ‘Ibăşteana’, ‘Doina Mureşului’ din Reghin, ‘Coroniţa’ din Solovăstru, ‘Dăscăliţele’ din Batoş, ‘Floricică de pe Tău’ din Fărăgău, ‘Mugurii Mintiului’ din Mintiu Gherlii, ‘Zestrea Săceleană’ din Săcele – Braşov, Grupul Folcloric din Sângeorgiu de Pădure, Ansamblul Folcloric Aromân ‘Dor’ din Sarighiol de Deal, judeţul Tulcea, şi cu multe altele.
De asemenea, ”Hodăceana” colaborează, printre alţii, cu soliştii Leontina Pop, Doru Pop, Ciprian şi Mihaela Istrate, Dorina Oprea, Elena Violeta Man, Mădălina Cofari, Florina Oprea, Andrei Romanică, Elisabeta Guzu, Nelu Şopterean, Ioan Florin Miler, Ana Elena Man, Simona Friciu.
