Stuful şi stufăriile acoperă circa 173.000 de hectare din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, asigură depoluarea apei şi constituie habitatele unor specii de păsări.
Plantă perenă compusă din două părţi distincte, una aeriană, tulpina, cu un ciclu de viaţă anual care constituie şi resursa valorificabilă, şi alta submersă, rizomul, fixată în solul umed sau acoperită complet cu apă, pătrunzând până la 1,5 metri adâncime, stuful este cea mai întâlnită plantă din Rezervaţie şi printre cele mai importante.
‘Stufărişurile reprezintă un important filtru natural pentru apa contaminată, constituind o barieră pentru intrarea poluanţilor în Marea Neagră. Stuful din lungul canalelor şi gârlelor reduce efectele de eroziune a malurilor provocate de curenţii de apă şi contribuie la reţinerea sedimentelor din apa de inundaţie. Stufărişurile au un rol important şi în depoluarea apelor de inundaţie prin proprietăţile fizico-chimice şi biologice care induc conversia chimică metabolică’, se arată într-o lucrare semnată de reprezentantul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), Jenică Hanganu.
Stufărişurile reprezintă habitatul principal pentru numeroase specii de păsări, ca de exemplu buhaiul de baltă, stârcul pitic, eretele de stuf, lişiţe, găinuşe şi cârstei de baltă. Alte păsări folosesc stuful pentru cuibărit, cum ar fi pelicanul, egreta mare şi stârcul roşu. Unele păsări, ca de exemplu lişiţa, cormoranul, chirighiţa şi stârcii, folosesc lacurile şi ochiurile de apă dintre stufărişuri.
Plaurii, formaţiuni din rizomi de stuf, cu o grosime de până la 1,5 metri, pot fi fixaţi de substrat sau pot fi plutitori, atunci când nivelul apei este ridicat. Zălogul, un arbust care poate să aibă o înălţime de până la cinci metri, însoţeşte adesea stuful pe formaţiunile de plaur.
‘Suprafeţele acoperite cu zălogi au tendinţa de extindere, ca urmare a reducerii activităţilor de recoltare a stufului şi de igienizare prin ardere, activităţi care au ca efect distrugerea parţială a arboretului de salcie şi de zălogi’, se specifică în lucrarea semnată de cercetătorul INCDDD.
Plaurii şi insulele de plaur plutitor din Deltă reprezintă un mediu valoros şi unic pentru nurcă, mistreţ şi alte specii, aceste formaţiuni oferindu-le protecţie prin asigurarea unui mediu dificil de accesat de prădătorii obişnuiţi. În aceleaşi zone se întâlnesc vidra, hermina mică, pisica sălbatică, vulpea, câinele enot şi bizamul.
‘Multe specii de peşti din Delta Dunării se reproduc sau se hrănesc uneori în stufării. Astfel, bibanul, albitura, caracuda, babuşca şi linul coabitează în stufării, iar tot aici crapul, ştiuca, somnul şi plătica se adăpostesc vara, în timpul căldurilor mari’, menţionează specialistul INCDDD.
Tradiţional, stuful este utilizat în gospodării ca material de construcţii, ca sursă de energie termică în timpul iernii şi ca furaj pentru animalele domestice. Din stuf, se confecţionează mărţişoare, pălării, poşete, dar şi obiecte de uz gospodăresc, carpete, obiecte de decoraţiuni interioare, pereţi despărţitori, garduri, rafturi sau umbrar. De asemenea, din stuf se fac fascine pentru protecţia malurilor şi digurilor la inundaţii.
‘Stuful este şi o importantă materie primă pentru celuloză şi hârtie. Această valenţă şi volumul mare de resursă din Delta Dunării au constituit motivaţia ca în perioada anilor 1960 să se declanşeze o acţiune de cunoaştere a biologiei şi ecologiei stufului, înfiinţându-se la Maliuc Staţiunea experimentală stuficolă în subordinea Ministerului Chimiei, să se procedeze la amenajarea de incinte stuficole cu regim hidrologic dirijat şi să se importe utilaje adecvate de recoltare din fosta Republică Democrată Germană’, se aminteşte în lucrarea citată.
Pentru valorificarea masei de stuf la producerea celulozei, la Chişcani, lângă Brăila, s-a înfiinţat Combinatul de celuloză şi hârtie, stuful din Deltă fiind transportat cu şlepuri pe Dunăre. Pentru recoltarea, împachetarea şi încărcarea stufului, în special în lunile de iarnă, când era pod de gheaţă, deţinuţii politici erau folosiţi ca forţă de muncă.
‘Am fost deţinut în 14 locuri, dar în Delta Dunării am fost la Periprava – centru, la Secţia Grindu şi pe bacuri plutitoare la recoltat stuf. Doi ani am fost aici (…). Eram lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Tortura şi bătăile erau la ordinea zilei, mai ales atunci când normele de muncă nu erau îndeplinite. Foamea era cumplită. Fiecare dintre noi avea cu minimum 10-20 de kilograme mai puţin decât ar fi trebuit să aibă’, povestea, pentru AGERPRES, în urmă cu câţiva ani, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza.
Potrivit INCDDD, folosirea utilajelor de recoltare inadecvate condiţiilor de mediu a avut drept consecinţă degenerarea stufărişurilor pe mari suprafeţe, fapt care a dus la reducerea treptată a masei de stuf recoltate până la abandonarea proiectului din anii 1960. Linia tehnologică de la Chişcani a fost reprofilată pe masă lemnoasă, iar recoltarea stufului se face în cantităţi tot mai mici. Astfel, dacă în anii 1962-1964, volumele stuficole recoltate erau de 240.000 de tone anual, în perioada 2003-2004 se recoltau doar câteva mii de tone.
