Pelicanul creţ, specie încadrată ca vulnerabilă la nivel global pentru mult timp, a fost recent reclasificată ca aproape periclitată de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), ca urmare a eforturilor susţinute de conservare derulate în Europa.
Specia este înrudită cu pelicanul comun, dar numără mai puţine exemplare şi se deosebeşte de ruda sa prin penele ondulate de la ceafă care îi dau şi numele popular. În penaj nupţial, sacul gular devine roşu portocaliu intens, este evidenţiat de ciocul negru, iar penele de pe ceafă sunt mai mari.
‘Şi iarna pelicanii creţi pot fi văzuţi în Deltă. În ianuarie-februarie, ei sunt în penaj nupţial. Niciodată nu sunt mai frumoşi ca acum. Unii pasionaţi de fotografii de natură au pe listă să vadă pelicanii creţi şi îi ajutăm şi le oferim posibilitatea de a face fotografii cu ei în penaj maxim, fără a-i deranja’, a declarat pentru AGERPRES directorul unei agenţii de turism, Iliuţă Goean.
Cu o anvergură a aripilor de până la 3,4 metri şi o greutate de 10-13 kilograme, pelicanul creţ este una dintre cele mai mari păsări zburătoare din lume şi poate fi văzută în iernile blânde în Delta Dunării.
Potrivit Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), pelicanul creţ cuibăreşte în colonii mici sau perechi izolate în Rezervaţie.
Specia este strict protejată, fiind declarată ‘Monument al Naturii’ în anul 1933, dar este efectiv protejată din anul 1955.
‘Survolările aeriene realizate între anii 2006 şi 2009 au arătat că cea mai mare colonie din Delta Dunării, cea de pe lacul Lejai, este formată acum dintr-un număr mai mic de perechi cuibăritoare decât cele care au fost observate între 2001 şi 2003, populaţia cuibăritoare fiind estimată în prezent la circa 350 de perechi cuibăritoare în întreaga Rezervaţie’, potrivit informaţiilor transmise de INCDDD.
Coloniile de pelicani creţi sunt localizate pe insule aflate pe lacuri, în deltă şi zona lagunară, fiind preferate zonele înconjurate de stufărişuri. Conform datelor recente, în România există cinci colonii, cuiburile fiind amplasate pe suprafeţe compacte de plauri (insule de stuf plutitoare), plauri fixaţi sau insule.
‘În România, sezonul de cuibărit începe în februarie şi se încheie în iulie. Incubarea începe odată cu depunerea primului ou, care are loc de obicei în luna martie. Specia este deosebit de sensibilă la deranjul cauzat de activităţile umane în timpul formării perechilor şi al depunerii pontei, deranjul repetat în această perioadă putând duce la abandonarea coloniei’, arată INCDDD.
Pelicanii creţi consumă doar peşte şi pescuiesc în mod solitar sau în grupuri mici de doi, trei indivizi. Peştele este capturat în sacul gular care este folosit ca o cupă. Necesarul zilnic de hrană este estimat la unu, două kilograme pentru un adult.
Pelicanul creţ este o specie parţial migratoare. În afara perioadei de cuibărit, populaţia europeană înregistrează o dispersie a indivizilor în zonele umede, lacurile, lagunele şi cursurile râurilor din partea de est a Mediteranei şi vestul Mării Negre, inclusiv de-a lungul fostei lunci inundabile a Dunării. Păsările din România încep să părăsească teritoriile de cuibărit, în general, începând cu luna septembrie, dar uneori chiar şi de la jumătatea lui august. În urma monitorizărilor recente realizate de echipele de experţi ai INCDDD, s-a constatat că în anii cu ierni blânde, în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, iernează 200-300 de indivizi.
‘Deşi principalele teritorii de iernare se consideră a fi în Grecia şi în Turcia, unele păsări îşi petrec iarna pe ape continentale, în zone umede, de-a lungul marilor râuri (Dunărea), depinzând de existenţa unor lucii de apă neîngheţate, hrană disponibilă şi locuri de odihnă potrivite, lipsite de deranj. Monitorizările realizate în perioada 2006-2009 şi datele obţinute de la trei juvenili de pelicani creţi echipaţi cu transmiţătoare satelitare, în Delta Dunării, în 2006 şi în 2008, au arătat că zonele preferate inclusiv în lunile octombrie şi noiembrie sunt localizate de-a lungul fluviului, uneori cu concentrări mari de păsări. În zonele umede situate de-a lungul Dunării inferioare, au existat în trecut colonii de pelicani creţi, iar acestea sunt situri cheie pentru hrănirea pelicanilor creţi, după terminarea perioadei de cuibărit’, mai arată reprezentanţii INCDDD.
