Monumentul Holocaustului din Târgu Mureş, un monument din bronz, inaugurat în data de 4 mai 2003, care înfăţişează o familie de evrei – adulţi şi copii -, fiecare dintre personajele sculptate transmiţând frică şi disperare, a fost realizat de sculptorul Márton Izsák (1913-2004), cel care şi-a pierdut mama şi alte 24 de rude apropiate în lagărele morţii de la Auschwitz, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Márton Izsák s-a născut în data de 12 aprilie 1913, în Gălăuţaş, judeţul Harghita, şi a decedat în 1 februarie 2004, la Târgu Mureş, fiind primul evreu întors acasă după de-Al Doilea Război Mondial, după ce a făcut parte, timp de doi ani, dintr-un detaşament de muncă inclusiv în Siberia.
Datorită muncii sale de artist, dar mai ales pentru faptul că a contribuit decisiv la înfiinţarea Liceului de Artă la Târgu Mureş, în timpul reformei învăţământului din 1948, în condiţiile în care au fost aprobate doar cinci astfel de instituţii la nivel naţional, în anul 2001, Márton Izsák a fost declarat Cetăţean de Onoare al municipiului.
Sculptorul a relatat într-un amplu interviu acordat Fundaţiei Centropa, în anul 2002, cum a reuşit să convingă Ministerul Artelor să înfiinţeze Şcoala de artă la Târgu Mureş, alături de cele de la Bucureşti, Iaşi, Baia Mare şi Cluj-Napoca.
Drama lui a fost că în această Şcoală de artă, al cărei director a fost în perioada 1949-1974, nu a fost niciun copil evreu, după cum relata, deoarece, ‘după Al Doilea Război Mondial, aproape că nu au existat copii evrei. Aproape sută la sută dintre copiii evrei au fost ucişi la Auschwitz’.
Şi aceasta pentru că, în 1944, în lunile mai-iunie, 7.700 de evrei din Târgu Mureş şi împrejurimi au fost deportaţi, din care 5.993 nu s-au mai întors.
‘Majoritatea au fost copii, din care 343 copii, care neîmplinind 15 ani ca să le permită să fie trimişi în lagărele de muncă, au fost trimişi la gazare’, a explicat pentru AGERPRES liderul comunităţii evreieşti din Târgu Mureş, Vasile Dub.
Când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, sculptorul spune că a venit acasă de la Bucureşti, la Târgu Mureş, iar în 1942, era deja în detaşamentele de muncă, unde a activat doi ani.
În acelaşi timp, pe frontul din Ucraina, fratele său mai mic a fost prins şi luat prizonier. Evreii au fost dezbrăcaţi de uniforme şi au fost duşi la muncă, iar Márton Izsák a ajuns în Siberia, unde a prestat tot felul de activităţi – defrişări, reparaţii de drumuri, poduri şi a tăiat lemne timp de doi ani, apoi a reuşit să fugă acasă, întâmpinând multe dificultăţi.
Márton Izsák a fost primul evreu care a venit la Târgu Mureş şi nu a mai găsit nicio rudă, deşi primise asigurări că cei ce au slujit armata în prima linie vor fi scutiţi de deportare, la fel şi rudele lor.
‘În ciuda tuturor acestor lucruri, mi-au deportat mama şi sora mea mai mică şi întreaga familie. Douăzeci şi cinci dintre rudele apropiate au murit. Mama mea avea 54 de ani. I-au adunat pe evrei, i-au dus la fabrica de cărămidă şi i-au deportat de acolo. (…) În deportare, toţi din familia soţiei mele (Rozália Sidler – n.r.) au pierit, doar fratele ei a supravieţuit. Ea a scăpat din întâmplare. (…) Nu eram căsătoriţi atunci, doar o curtam. Era la Auschwitz, apoi nu ştiu în ce oraş a ajuns, unde lucra într-o fabrică de avioane împreună cu sora mea. Când germanii au văzut că sunt probleme, că ruşii sunt aproape, au fugit înapoi în Germania, iar ei, muncitorii deportaţi, au fost şi ei alungaţi. Au rămas pe proprietatea unui latifundiar german şi au lucrat aproximativ cincisprezece dintre ei. (…) Apoi deportaţii care lucrau pe moşie au venit acasă, inclusiv soţia mea. Dar soţia mea nu mi-a spus prea multe despre acestea, iar eu nu am întrebat mare lucru. Dar le spunea mereu poveşti elevilor săi”, a arătat Márton Izsák în interviul din anul 2002.
Márton Izsák a spus că, după cel de-Al Doilea Război Mondial, atmosfera publică în Târgu Mureş era la fel ca înainte de război, doar că nu existau evrei. Şi asta pentru că foarte puţini s-au mai întors acasă după deportare, iar o parte a celor care au supravieţuit au preferat să plece în Israel.
După ce a revenit la Târgu Mureş în noiembrie 1944, a plecat la Bucureşti, nemaigăsind pe nimeni dintre cei dragi, şi a locuit acolo până când soţia sa a venit acasă, în 1945. Ulterior, soţia sa s-a înscris la Facultatea de Filologie la Cluj şi a absolvit la specializarea engleză-franceză-rusă, predând apoi la Colegiul Reformat, la Facultatea de Medicină şi la Colegiul de Actorie din Târgu Mureş.
În propunerea formulată de Comunitatea Evreiască pentru acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al municipiului Târgu Mureş, din 2001, se arată că una dintre principalele sale opere, Monumentul Holocaustului, ‘este o vibrantă evocare a sorţii tragice a părinţilor şi copiilor noştri, cât şi a tragediei tuturor evreilor din Holocaust’.
‘Macheta statuii, capodoperă creată de maestrul Izsák Márton în 1955 din ghips, se află la loc de cinste în Muzeul de Artă, iar o copie, de asemenea din ghips, veghează asupra sălii mortuare a cimitirului evreiesc din strada Verii (din Târgu Mureş – n.r.). (…) A început studiile în comuna natală Gălăuţaş, apoi la Târgu Mureş şi Budapesta, unde a învăţat sculptura la Institutul de artă. Începând din 1933, îşi prezintă lucrările în diferite expoziţii. A avut expoziţii cu succes la Bucureşti, Târgu Mureş, Ciuc, Sfântu Gheorghe şi în alte oraşe, sculpturile lui puteau fi văzute la New York, Budapesta, Veneţia, Viena, St. Petersburg (Ermitage), Praga, Helsinki, Atena, Berlin, Ankara, Sofia, Tel Aviv, Varşovia, Belgrad şi Moscova. Lucrările lui sunt păstrate la Muzeul de Artă din Bucureşti, Târgu Mureş, Arad, Constanţa, Oradea, Craiova, Tulcea, Cluj, Sfântu Gheorghe şi în alte muzee judeţene’, se preciza în propunerea Comunităţii Evreieşti.
Sculpturile şi lucrările lui Márton Izsák decorează o serie de oraşe, precum Budapesta, Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe, iar statuia sa denumită ‘Deportaţii’, amplasată în oraşul Dej în 1947, este primul monument al evreilor deportaţi din ţară şi cel mai vechi din Europa.
Cât despre Monumentul Holocaustului din Târgu Mureş, acesta a stârnit o serie de controverse după moartea artistului. Soclul monumentului de la Târgu Mureş a fost restaurat în anul 2013, ocazie cu care a fost amplasată o placă de marmură neagră pe care se regăseşte inscripţia ‘Aminteşte-ţi de Holocaust’ în limbile engleză şi idiş, renunţându-se, la cererea comunităţii evreieşti, la inscripţia referitoare la faptul că atrocităţile au fost comise de ‘guvernul fascist maghiar’ care conducea Ardealul de Nord în 1944.
Márton Izsák este, de asemenea, coautorul, alături de István Csorvássy, a două dintre cele mai reprezentative statui din Târgu Mureş – Monumentul celor doi Bolyai, amplasat în Piaţa Bolyai, şi Soldatul Necunoscut, situat în Piaţa Victoriei, dar şi statuia lui Stalin îi poartă amprenta, realizată în 1955, care decora cândva oraşul, dar care a dispărut fără urmă în 1962.
Márton Izsák a început să facă artă încă din copilărie, împreună cu un prieten, prima sa lucrare fiind un cap sculptat din ipsos, după care a modelat capul bunicului său, apoi un baston pentru tatăl său.
În acea perioadă, un artist din Pesta, Géza Rózsa, a fost invitat la fabrica de mobilă ‘Székely és Réti’ din Târgu Mureş şi a fost angajat ca maestru pentru a-i învăţa pe copii să sculpteze mobilă. Géza Rózsa a rămas în jur de doi ani în Târgu Mureş şi a predat sculptura unor copii, printre care se afla şi Márton Izsák, pe care l-a remarcat şi a recomandat familiei să îl lase să studieze această artă.
Astfel, Márton Izsák, după cum el însuşi a relatat, a studiat la Târgu Mureş, apoi la Budapesta, unde s-a înscris la Şcoala de Arte Aplicate. A terminat liceul la Budapesta şi şi-a continuat studiile universitare tot acolo, unde a studiat cu artişti renumiţi, precum Imre Simay – sculptor, pictor, grafician – cu Lajos Mátrai şi cu Géza Rózsa.
‘Prima mea lucrare adevărată, pe care am făcut-o când eram încă student la Budapesta, a fost teza de diplomă, care a fost expusă în parcul Colegiului de Educaţie Fizică de acolo. Înfăţişează un atlet care se odihneşte, o figură în mărime naturală’, a menţionat Márton Izsák, în interviul acordat Fundaţiei Centropa.
După ce a absolvit facultatea, s-a întors la Târgu Mureş la sfârşitul anilor 1930, unde a organizat o expoziţie, în 1938, la magazinul de mobilă din oraş.
După acea primă expoziţie, viaţa sa artistică s-a manifestat constant între Târgu Mureş şi Bucureşti, excepţie făcând perioada petrecută în detaşamentul de muncă.
