Un sculptor extrem de talentat, căzut oarecum în uitare, care a trăit la fel de discret precum cum s-a stins, la vârsta de 74 de ani, în propriul său atelier, István Csorvássy, este coautorul, alături de Márton Izsák, a două dintre cele mai reprezentative statui din Târgu Mureş – Monumentul celor doi Bolyai, amplasat în Piaţa Bolyai, şi Soldatul Necunoscut, situat în Piaţa Victoriei.
Deşi locuitorii din Târgu Mureş trec zilnic pe lângă cele două sculpturi, cea a intelectualilor Bolyai, tatăl şi fiul, care este realizată în piatră, şi cea a Soldatului Necunoscut, făcută în bronz, unii susţin că au auzit cândva despre autor, dar că nu-şi mai amintesc, unii avansează o serie de nume, alţii cunosc doar parţial povestea sculpturilor, iar alţii nu ştiu absolut nimic despre cine se află în spatele celor două lucrări extraordinare. În momentul în care cei chestionaţi aud numele sculptorilor, István Csorvássy (1912-1986) şi Márton Izsák (1913-2004), acestea nu par neapărat să aibă o mare rezonanţă pentru ei.
Despre Izsák Márton s-a scris mult mai mult, prin grija comunităţii evreieşti din oraş, mai ales că între anii 1942 – 1944 acesta a fost trimis într-un detaşament de muncă forţată, apoi, după eliberarea sa, până în 1974, a fost directorul Şcolii de Artă din Târgu Mureş, între anii 1953 – 1974 fiind şi preşedintele Asociaţiei Artiştilor, iar în anul 2001 a devenit cetăţean de onoare al oraşului. Însă despre István Csorvássy nu se cunosc prea multe, poate şi din cauza faptului că acesta a murit în anii ’80, într-un oarecare anonimat. Despre valoarea lui István Csorvássy se vorbeşte însă în rândul colecţionarilor de artă, întrucât lucrările sale, în special sculpturile în lemn, sunt vândute la preţuri destul de mari.
Sculptorul István Csorvássy a trăit în majoritatea timpului la Târgu Mureş, unde a fost profesor de liceu, perioadă în care a realizat o serie de lucrări care i-au adus premii importante din partea Guvernului român, la începutul anilor ’50. În 1951, împreună cu alţi doi sculptori – Istvan Barabas şi Bela Szabo – a primit Premiul de Stat al Republicii Populare Române, iar în 1952 a fost distins cu Marele Premiu al Consiliului Mondial al Păcii pentru grupul statuar al partizanilor coreeni, o lucrare sculptată în lemn.
István Csorvássy s-a născut la Reghin în 2 aprilie 1912, iar tatăl său, care era maistru cizmar, l-a îndemnat şi sprijinit să înveţe arta sculpturii în lemn. Mai întâi, a fost ucenicul şi elevul celebrului pictor şi sculptor Samuel Keresztesi, specializat pe catapetesme, la Tăşnad, apoi a studiat la Şcoala de Arte Plastice din Cluj, avându-i ca profesori pe renumitul pictor Aurel Ciupe şi pe sculptorul Romulus Ladea.
După finalizarea studiilor, sculptorul s-a stabilit la Târgu Mureş, unde a început să îşi expună lucrările din lemn, sculpturi inspirate din folclor, devenind foarte cunoscut pentru aceste realizări, nu doar în Transilvania, ci şi internaţional. Astfel, talentul său l-a recomandat pentru a participa la proiectul de restaurare a Castelului Corvinilor din Hunedoara, în anii ’40, în acelaşi timp fiind solicitat să realizeze mici statuete din lemn pentru conducerea Corpului de honvezi M.Kir.IX, care funcţiona la Cluj, în clădirea în care, după 1948, a activat Securitatea.
Datorită faimei sale, în 1957, a fost invitat să îşi materializeze talentul cu ocazia aniversării a 400 de ani de la înfiinţarea Colegiului Reformat din Târgu Mureş, unde funcţionează Liceul Teoretic ‘Bolyai Farkas’, pentru a realiza monumentul celor doi Bolyai – Bolyai Farkas (1775-1856), autorul ‘Tentamenului’, fost profesor de matematică la Colegiul Reformat din Târgu Mureş, şi fiul acestuia, Bolyai János (1802-1860), nimeni altul decât părintele teoriei neeuclidiene, cel care a reuşit, în paralel cu savantul rus Nikolai Lobacevski, să răstoarne Geometria lui Euclid, teorie referitoare la datele observaţiei practice despre spaţiu (acesta este motivul pentru care Geometria neeuclidiană poartă numele Bolyai-Lobacevski).
Monumentul îi prezintă pe cei doi intelectuali – Bolyai Farkas (tatăl) şi Bolyai János (fiul) – într-o ipostază sugestivă: tatăl este reprezentat în poziţie şezând, cu o carte în mână şi cu privirea ridicată spre fiu, iar János stă în picioare şi se uită gânditor în pământ.
‘Mesajul artistului este că tatăl a reuşit să-i insufle fiului său pasiunea pentru învăţătură, în special pentru matematică şi cercetare. Bolyai-fiul, prin spiritul său revoluţionar, este reprezentat ca simbol al geniului cercetător, al deschiderii spre o lume nouă, revoluţionară, dar nu în ultimul rând al continuităţii şi firească depăşire a performanţelor generaţiei anterioare’, se arată într-un studiu realizat de Annamária Márton despre cultul celor doi Bolyai.
Prin Monumentul celor doi Bolyai, István Csorvássy s-ar părea că a început colaborarea cu sculptorul Márton Izsák, cu care, în 1964, a realizat statuia Ostaşului Necunoscut, în memoria soldaţilor români căzuţi în cel de Al Doilea Război Mondial. Statuia ostaşului român este un monument situat între Piaţa Trandafirilor şi Piaţa Victoriei din Târgu Mureş, este turnată în bronz, are o înălţime de 5 metri. Ostaşul este realizat în trei dimensiuni, o tehnică numită ronde-bosse, adică un tip de sculptură statuară care poate fi privită de jur-împrejur, fără ca vreuna dintre părţile sale să fie alipită unui fond şi fără să adere la altă suprafaţă decât cea a soclului sau piedestalului.
Statuia, amplasată pe un soclu masiv placat cu travertin, înfăţişează un ostaş român care ţine în mână un drapel ridicat deasupra capului, întregul ansamblu având o înălţime de 11 metri. Pe soclul monumentului, pe părţile laterale, există două basoreliefuri, realizate din marmură albă, cu scene de luptă, iar pe frontispiciu există un text cu litere în relief: ‘Glorie eternă ostaşilor armatei române care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea patriei’.
În Târgu Mureş a mai existat un Monumentul al Ostaşului Român, realizat de Ion Schmidt-Faur, în 1923, care a fost distrus în cel de Al Doilea Război Mondial.
Deşi s-ar crede că cei doi sculptori, István Csorvássy şi Márton Izsák, au început să colaboreze în 1957 pentru a realiza Monumentul celor doi Bolyai, de numele lor se leagă o altă statuie realizată în Târgu Mureş, în anul 1955, despre care se spune că ar fi dispărut în mod misterios. Este vorba despre statuia lui Stalin, care a fost demolată în 1962.
Fireşte, ca orice lucru rămas oarecum necunoscut publicului, în jurul acestei dispariţii au fost ţesute o serie de legende, unele sugerând că statuia lui Stalin din Târgu Mureş nu ar fi fost distrusă şi se află în continuare în oraş, într-un subsol; alta – că ar fi dispărut peste noapte, ca şi cum ar fi fost ‘răpită’, fără să se ştie unde anume a fost dusă, ce s-a făcut cu ea şi de ce, în contextul în care în România începuse ‘destalinizarea’.
Aceasta a fost sursa mai multor mituri urbane, care susţineau că soclul a fost menit iniţial să conţină o bibliotecă în baza sa sau că biblioteca a fost de fapt construită şi încă există. Muzeografii din Târgu Mureş nu îşi amintesc sau pur şi simplu nu ştiu despre existenţa unei astfel de statui sau despre biblioteca secretă din soclul construcţiei.
Despre colaborarea dintre sculptorii István Csorvássy şi Márton Izsák, specialiştii în artă au doar cuvinte de apreciere, arătând că aceştia se completau reciproc cum nu se poate mai bine: primul era considerat ‘mâna’, iar al doilea era ‘mintea’.
În municipiul Târgu Mureş sunt consemnate aproape 200 de statui, grupuri statuare, busturi, monumente, reliefuri, compoziţii nonfigurative, unele demolate între timp, cele mai vechi fiind Statuia lui Ignaţiu de Loyola (1750), Statuia lui Francisco de Xavier (1750) – ambele pe faţada Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul din centrul municipiului Târgu Mureş, Alegoriile Vechiului Testament şi Noului Testament (1750), Arhanghelul Mihail şi cei patru evanghelişti (1763), aflate în interiorul aceleiaşi biserici, precum şi Statuia lui Ioan Nepomuk (1802), aflată pe faţada Turnului Franciscanilor.
Numai la Biblioteca Teleki din Târgu Mureş există 47 de busturi, potrivit unui inventar din 1947, achiziţionate în anul 1802 de contele Samuel Teleki, întemeietorul bibliotecii, deşi în documentele acestuia se preciza că numărul busturilor cumpărate era de 63. De asemenea, există numeroase busturi şi statui vechi în cimitire sau în incintele unor instituţii de cultură, de educaţie sau militare, însă majoritatea statuilor şi monumentelor sunt accesibile publicului larg, fiind amplasate în locuri publice.
