Aproape 100 de căluşari din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea vor participa la Alaiul Căluşului Oltenesc – ediţia a XXII – a, care va fi organizat în Duminica Rusaliilor, la Craiova.
Organizatorii evenimentului sunt Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, cu sprijinul Primăriei Craiova şi al Consiliului Local Municipal.
Potrivit Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, la Alaiul Căluşului Oltenesc participă cetele de căluşari din localităţile doljene Coţofenii din Dos (sat Potmelţu), Dăbuleni, Giurgiţa, Sopot (sat Pietroaia), Şimnicu de Sus (sat Leşile), precum şi ceata din comuna Frânceşti – judeţul Vâlcea şi Ceata de căluşari ‘Romula Malva’ din comuna Dobrosloveni – judeţul Olt.
Alaiul Căluşului Oltenesc va începe la ora 9,00, în centrul oraşului, locul de întâlnire a căluşarilor, de unde vor pleca în alai pe Strada Unirii, spre Parcul ‘Nicolae Romanescu’, şi se vor opri în zona Debarcader pentru a juca frumosul dans ritualic.
‘Proiect cu mare impact la public, ‘Alaiul Căluşului Oltenesc’ aduce cu sine credinţa în dansul căluşăresc, în ritualul căluşului dătător de sănătate şi prosperitate, de protejarea de tot ceea ce este rău sau are valenţe negative asupra vieţii creştine’, afirmă reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.
În urma demersurilor Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj pentru perpetuarea acestui dans ritualic, căluşarul Nicolae Veleanu de la Giurgiţa, judeţul Dolj, a obţinut, în 2010, la vârsta de 88 de ani, titlul de Tezaur Uman Viu. ‘Mi-a plăcut acest joc şi, mai ales, portul acesta pe care-l îmbrac cu bucurie şi, împreună cu ceilalţi căluşari, pornim din casă-n casă să tămăduim bolnavii şi să aducem binele în viaţa celor care ne primesc. Nu ştiu dacă m-oi lăsa vreodată… Poate numai când n-oi mai fi!’, mărturisea bătrânul căluşar Nicolae Veleanu care în anul 2012 a decedat.
Nicolae Veleanu s-a născut la 3 februarie 1922 şi a învăţat jocul căluşarilor pe la vreo 10-12 ani, de la nişte bătrâni ai satului: ‘Erau căluşari pricepuţi cu 70-75 de ani în urmă. Cu greu reuşeai să intri în ceata vreunuia, iar dacă nu urmai comenzile şi nu le executai cum trebuie, mai mâncai şi bătaie! E o tehnică pentru fiecare pas şi numai neştiutorii nu-şi dau seama sau nu reuşesc să vadă diferenţa dintre un pas şi altul… Astăzi, nu zic că nu se mai joacă, dar nu mai este ce-a fost odată… Căluşul nu înseamnă că pui pe tine un port popular şi începi să sari de nebun!’, le povestea Nicolae Veleanu reprezentanţilor Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj. El a fost mai bine de şapte decenii în fruntea cetei de căluşari din Giurgiţa. Împreună cu ansamblul său au dus renumele comunei prin toată ţara şi chiar peste hotare, fascinând prin ritm, ţinută şi magia gesturilor.
Căluşul este un dans ritualic extrem de complex, fiind cunoscut ca cel mai reprezentativ obicei, cel mai impresionant spectacol şi una dintre cele mai impresionante şi valoroase creaţii populare româneşti. Este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii, ritualul îndeplinit de ceata căluşarilor oferind simbolic explicaţii coerente la anumite aspecte ale vieţii individuale şi sociale. Obiceiul căluşarilor are un rol esenţial în desfăşurarea normală a vieţii din comunitate, pentru că sustrage şi protejează comunitatea împotriva agresiunii ielelor, făcând din acestea o ameninţare transcendenta şi întotdeauna prezentă, care pretinde să fie domolită prin rituri corespunzătoare.
În Săptămâna Rusaliilor oamenii nu au voie să lucreze la câmp sau cu animalele, şi sunt interzise spălatul, curăţenia, cusutul, sacrificatul păsărilor, urcatul în copac sau de a intra în timpul nopţii pe teritoriul Ielelor (păduri, câmpuri, grote, pe malul apelor). Nerespectând aceste interdicţii impuse de iele, oamenii sunt ‘luaţi din căluşi’, iar singurii care îi pot salva sunt căluşarii.
‘Căluşarii joacă în zilele de la Înălţare până la Rusalii; în acest timp ei cutreieră toate satele şi oraşele, pururi jucând şi săltând, şi în tot timpul nu se culcă să doarmă într-alt loc, decât sub acoperişul bisericilor, căci, dacă s-ar culca într-alt loc i-ar munci strigoaicele, sau, cum le zic ei, Frumoasele (…) Căluşarii trebuie să fie primiţi în toate casele deoarece se crede că de dânşii fug Dânsele şi Ielele, care fac rău gospodarilor, pocesc şi fură copiii. După terminarea jocurilor, sfarmă obiectele sau insigniile lor (iepurele, beţele şi biciul), le îngroapă, şi fug fără să se uite înapoi, ca să nu-i pocească Rusaliile’, scrie T. Pamfile în ‘Sărbătorile la români’.
Dansul Căluşului a fost inclus în anul 2005 în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii – UNESCO.
