Fostul greu liberal, mai apoi director al SRI, Eduard Hellvig, face o manevră neașteptată, de ziua PNL, lansînd un atac de-a dreptul sever, fie el și abil ambalat, la formațiunea lui Ciucă și înșiruind, într-o analiză pe blogul propriu, cîteva dintre marile erori și neajunsuri ale partidului care l-a consacrat. La loc de cinste, reproșul voalat că se conformează prea mult ordinelor venite de la Cotroceni și din pădurile unde adastă serviciile. Nu în ultimul rînd, Hellvig cere PNL să revină la valorile naționale și să se dezbare de aliatul socialist, ba chiar sugerează, la fel de voalat, că ar fi loc pentru o nouă mișcare de dreapta, dacă PNL nu se reformează, scrie inpolitics.ro.
Iată principalele idei din analiza lui Hellvig, prilejuită de a 149-a aniversare a PNL:
– Liberalismul nu parcurge cea mai bună perioadă a sa, la nivel global. Mai mult, este sub atacul exceselor de orice fel, fie dinspre stînga etatistă, fie dinspre populismul extremist de dreapta, fie dinspre excesele iliberale de peste tot.
– Parcurgem o perioadă în care se acumulează, în societățile democratice, foarte multe frustrări legitime. Foarte mulți oameni sunt obosiți după atîtea crize mari și după efectele acestor crize asupra vieții lor.
– Inflația și erodarea veniturilor sunt ultima verigă dintr-un lanț de atacuri care i-au afectat enorm pe cei mai dinamici și activi români, iar pericolul de a căuta soluții extremiste sau populiste este în continuare mult prea mare pentru a-l ignora.
– Societatea noastră este încă una în care încrederea este foarte mică, corupția este încă prea mare, iar solidaritatea este aproape absentă.
– Aspirația unui partid, în aceste vremuri, trebuie să fie una națională, de anvergură largă, care să ajungă să îi reprezinte pe toți cei care vor un viitor liber și prosper, într-o societate cu identitate națională și occidentală. Fără o astfel de abordare, un partid nu este, de fapt, decît un club, sau un grup de interese, sau o echipă măruntă cu viziune mică.
– Profit de acest moment simbolic pentru a reaminti celor care vor să promoveze principiile liberale că misiunea lor este să revină la valorile lor de bază.
– Guvernarea sau politica de dragul funcțiilor sau al cifrelor este mereu un blestem pentru un partid, chiar și pentru unul istoric.
– Una din greșelile majore care se face frecvent este să fie pusă apărarea clasei de mijloc în opoziție cu alte categorii sociale.
– Nu este bun instinctul socialist de a stimula gîndirea de clasă, de a-i proteja doar pe unii și de a-i sancționa pe cei care vor mai mult.
– Niciun om nu crește visînd să devină asistat social, să stea pe margine și să fie ajutat cu un venit minim. Majoritatea aspiră spre un loc de muncă decent ce le oferă satisfacție și șanse de prosperitate. Și majoritatea resping cu tărie politicile asistentiale prin care bugetele sunt risipite prea mult.
– Cei care apelează la stat pentru ajutorul de șomaj devin dependenți de acesta doar cînd guvernul îi împinge spre soluții etatiste în loc să-i încurajeze să fie independenți.
– O societate liberală dezvoltată este una în care clasele sociale nu sunt instigate una împotriva celeilalte (așa cum își doresc și extremiștii, și populiștii, dar și socialiștii). Ci este una în care avem solidaritate între generații, între oameni cu venituri diferite și oameni cu identități diferite.
– Liberalismul celebrat în aceste zile este reprezentat de partidul cu cele mai mari șanse de a înțelege cum arată acest viitor.
– Pentru a rămîne relevant, PNL-ul de azi, și mai ales cel de mîine, trebuie să schimbe viteza și să mărească ritmul.
-Nu este suficient să meargă inerțial în siajul unor succese din trecut sau al unor parteneri care reprezintă alte valori.
– Nu este suficient să se inspire de la partide aparent similare, dar care nu reprezintă cu adevărat nici progresul, nici democrația, nici interesul României.
– Și nu este suficient să aștepte mereu soluții din afara sa, din diverse forme de relief ale acestei țări atît de frumoase.
Cînd vorbește de inspirația PNL care, prea păgubos, vine dinspre ”diverse forme de relief”, aluzia lui Hellvig la dealul Cotrocenilor și la pădurile serviciilor secrete este mai mult decît străvezie.
Mai mult, ultimul mesaj din textul lui Hellvig pare să sugereze că ar fi loc pentru o altă mișcare liberală în România, în situația în care PNL nu alege să se reformeze profund:
”Acest mesaj, cum am mai spus, nu este despre mine sau viitorul meu. Este despre șansele unei mișcări politice și ale unei filosofii politice de a crede în noua generație și în schimbarea pe care o poate produce”. Și la fel și mesajul ”Liberalismul celebrat în aceste zile este reprezentat de partidul cu cele mai mari șanse de a înțelege cum arată acest viitor”.
Prezentăm integral analiza fostului liberal, a cărui implicare ori ba în politică încă e un subiect aprins dezbătut în anul electoral 2024:
”Este acel moment în care îți aduci aminte de familia politică din care ai plecat și te gîndești – uneori cu nostalgie, alteori cu optimism – la ce mai înseamnă această familie politică în prezent.
Liberalismul nu parcurge cea mai bună perioadă a sa, la nivel global. Mai mult, este sub atacul exceselor de orice fel, fie dinspre stînga etatistă, fie dinspre populismul extremist de dreapta, fie dinspre excesele iliberale de peste tot.
Aș evita abordările triumfaliste, uzual folosite în anii electorali. Poate și pentru că am avut privilegiul de a urmări, de la distanță, ceea ce s-a întîmplat o parte din acești ultimi ani și pot să ofer o perspectivă mai largă.
Și aș evita să vorbesc despre calcule, electorale sau de alt fel, pentru că mania concentrării pe cifre (sondaje, statistici etc.) este una care parazitează orice plan, orice strategie, orice gîndire despre viitor.
Nu voi vorbi nici despre trecut – unul glorios pe alocuri, altul plin de episoade care se doresc rapid depășite – și nici despre prezent – alegerile o vor face în locul meu. Aș vrea să vorbesc, ca om cu gîndire și simțire liberală, despre cum cred că poate arăta un partid care se adresează publicului liberal, pentru anii și deceniile următoare.
Și pot face asta, tocmai pentru că parcurgem o perioadă în care se acumulează, în societățile democratice, foarte multe frustrări legitime. Foarte mulți oameni sunt obosiți după atîtea crize mari și după efectele acestor crize asupra vieții lor. Inflația și erodarea veniturilor sunt ultima verigă dintr-un lanț de atacuri care i-au afectat enorm pe cei mai dinamici și activi români, iar pericolul de a căuta soluții extremiste sau populiste este în continuare mult prea mare pentru a-l ignora. Societatea noastră este încă una în care încrederea este foarte mică, corupția este încă prea mare, iar solidaritatea este aproape absentă. Asta, chiar și în condițiile în care ultimii 10 ani au adus o afirmare regională, o creștere a investițiilor și o conectare cu Occidentul fără precedent.
Aspirația unui partid, în aceste vremuri, trebuie să fie una națională, de anvergură largă, care să ajungă să îi reprezinte pe toți cei care vor un viitor liber și prosper, într-o societate cu identitate națională și occidentală. Fără o astfel de abordare, un partid nu este, de fapt, decît un club, sau un grup de interese, sau o echipă măruntă cu viziune mică…
Profit de acest moment simbolic pentru a reaminti celor care vor să promoveze principiile liberale că misiunea lor este să revină la valorile lor de bază. Guvernarea sau politica de dragul funcțiilor sau al cifrelor este mereu un blestem pentru un partid, chiar și pentru unul istoric. Iar una din misiunile liberalismului va rămîne mereu reprezentarea celor din clasa de mijloc. Și reprezentarea idealului clasei de mijloc. Una din greșelile majore care se face frecvent este să fie pusă apărarea clasei de mijloc în opoziție cu alte categorii sociale. Nu este bun instinctul socialist de a stimula gîndirea de clasă, de a-i proteja doar pe unii și de a-i sancționa pe cei care vor mai mult.
Mă întreb, așa cum au făcut-o Thatcher sau Reagan, dacă nu cumva valorile clasei de mijloc sunt instinctul natural al tuturor celor care muncesc. Oare tinerii care au un loc de muncă nu își doresc și ei libertate și o șansă la prosperitate, așa cum văd că există în jurul lor la cei mai norocoși? Sigur că își doresc. Niciun om nu crește visînd să devină asistat social, să stea pe margine și să fie ajutat cu un venit minim. Majoritatea aspiră spre un loc de muncă decent ce le oferă satisfacție și șanse de prosperitate. Și majoritatea resping cu tărie politicile asistentiale prin care bugetele sunt risipite prea mult.
Și, tocmai pentru că acesta este un instinct al tuturor, ar trebui să ne întrebăm ce simt cei care își doresc mai mult, dar nu pot. Înseamnă că nu au ei nicio legătură cu visul clasei de mijloc? Nu, ei sunt doar victime ale unei societăți în care succesul nu este stimulat, iar libertatea și proprietatea nu sunt apărate. Cei care apelează la stat pentru ajutorul de șomaj devin dependenți de acesta doar cînd guvernul îi împinge spre soluții etatiste în loc să-i încurajeze să fie independenți.
O societate liberală dezvoltată este una în care clasele sociale nu sunt instigate una împotriva celeilalte (așa cum își doresc și extremiștii, și populiștii, dar și socialiștii). Ci este una în care avem solidaritate între generații, între oameni cu venituri diferite și oameni cu identități diferite. Și una în care statul și instituțiile sale îi servesc – discret și eficient – pe cetățenii liberi care vor prosperitate.
Pe acest fond, eu tind să cred că viitorul liberalismului românesc poate fi unul puternic și esențial, dacă ține cont de aceste valori. Există o nouă realitate, care trebuie acceptată. România este la finalul tranziției sale și astăzi se pregătește să își construiască un viitor ca țară dezvoltată. Liberalismul celebrat în aceste zile este reprezentat de partidul cu cele mai mari șanse de a înțelege cum arată acest viitor – pentru că este format și votat de oamenii care vor dezvoltare, bunăstare și prosperitate. Însă, pentru a rămîne relevant, PNL-ul de azi, și mai ales cel de mîine, trebuie să schimbe viteza și să mărească ritmul. Nu este suficient să meargă inerțial în siajul unor succese din trecut sau al unor parteneri care reprezintă alte valori. Nu este suficient să se inspire de la partide aparent similare, dar care nu reprezintă cu adevărat nici progresul, nici democrația, nici interesul României. Și nu este suficient să aștepte mereu soluții din afara sa, din diverse forme de relief ale acestei țări atît de frumoase.
Vorbeam de viitor și vorbeam de schimbare. Personal, sunt optimist. Pentru că ultimii ani au adus în siajul familiei liberale cîteva nume noi de mare calitate, ale unor oameni mult mai bine pregătiți decît ce s-a văzut recent – tineri cu bun-simț, cu educație, cu spirit democratic și cu dragoste de țară. România post-tranziție va cîștiga dacă va promova această nouă generație și dacă va evita erorile trecutului. Acest mesaj, cum am mai spus, nu este despre mine sau viitorul meu. Este despre șansele unei mișcări politice și ale unei filosofii politice de a crede în noua generație și în schimbarea pe care o poate produce.
La mulți ani tuturor celor care gîndesc și trăiesc în spirit liberal.”
Articolul Eduard Hellvig, către PNL: Încetaţi să vă mai luaţi „lumina” de la Cotroceni şi de la servicii apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
