Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, Claudiu Pop, se referă, în Pastorala sa de Paşti, la 2022, ca la un an de graţie, cu pandemie, cu războiul din Ucraina, cu un tsunami de suferinţă şi nedreptate.
‘Sfânta Înviere a Domnului nostru Isus Cristos, evenimentul central al credinţei noastre, ne luminează vieţile şi în acest an de graţie 2022. Am spus ‘an de graţie’ şi probabil mulţi oameni, chiar şi credincioşi, s-ar putea întreba cum putem să numim în felul acesta un an care a început sub semnul pandemiei, un an în care a izbucnit teribilul război din Ucraina, cu atrocităţi ce ne şochează în fiecare zi, cu oameni care şi-au pierdut casele, familiile, pe cei dragi şi cam tot ce aveau. Cu un tsunami de suferinţă şi de nedreptate, apărut din adâncul oceanului de răutate al conştiinţelor orbite, care ne bate astăzi la poartă, cum poate fi acesta un an ‘de graţie’ ?’, arată episcopul Claudiu Pop.
El spune că şi în astfel de ani, Învierea Domnului trebuie să fie celebrată cu o solemnitate neştirbită.
‘Noi, creştinii, trebuie să continuăm să numim anul acesta astfel şi să celebrăm Învierea Mântuitorului cu o solemnitate neştirbită şi tot timpul nouă, fiindcă altfel am pierde esenţa însăşi a credinţei noastre. Biserica ne propune în mod continuu această Sărbătoare tocmai pentru a ne reaminti cine suntem, cine este Isus Cristos pentru noi şi care este noutatea Învierii. (…) Ni se pare, probabil, că dacă am fi trăit în timpul apostolilor, alta ar fi fost percepţia noastră. Dar oare chiar stăteau altfel lucrurile atunci? Isus Cristos a înviat din morţi a treia zi, dar oamenii din acea vreme au perceput efectiv ceva pe planul schimbării în bine a societăţii? Romanii au continuat să stăpânească Ţara Sfântă, fariseii şi cărturarii au continuat să facă ceea ce făcuseră până atunci şi mare parte a locuitorilor şi-au continuat viaţa obişnuită. Până şi ucenicilor le-a fost greu să creadă că Învierea Domnului a schimbat cu adevărat lumea. Şi totuşi, sămânţa Împărăţiei Cerurilor a răsărit din mormânt şi lumea s-a schimbat cu adevărat, dar nu aşa cum poate apostolii se aşteptau’, se mai arată în Scrisoarea sa Pastorală de Paşti.
În context, el aminteşte de faptul că şi Biserica Greco-Catolică a trecut ‘printr-o teribilă persecuţie comunistă şi toţi ziceau că va dispărea, dar n-a dispărut’.
‘Dacă privim la viaţa Bisericii de după persecuţie, vedem încă urmele rănilor şi ale suferinţei, observăm miile de dificultăţi şi ne putem întreba la rândul nostru: oare învierea ei din anul 1989 a venit cu o adevărată noutate, schimbare, înnoire? Sau suntem încă prinşi într-un fel de buclă temporală şi încâlciţi prin întortocheatele căi ale acestei lumi? Dacă ştim să privim în lumina harului lui Dumnezeu, înţelegem că lucrurile s-au schimbat cu adevărat, dar nu aşa cum poate ne-am aştepta noi … Să ne gândim şi la vieţile noastre: în aparenţă sunt la fel ca cele ale tuturor oamenilor de pe acest pământ. Avem bucuriile şi necazurile noastre. Nu suntem privilegiaţi, în sensul în care lumea înţelege în mod obişnuit acest lucru. Nu suntem scutiţi de încercări, de nedreptate şi de suferinţe. Tocmai din cauza unor astfel de recente suferinţe, Sfântul Părinte a consacrat Ucraina, Rusia şi întreaga lume Inimii Neprihănite a Maicii Sfinte. Aţi simţit vreo schimbare? Aţi văzut ceva extraordinar întâmplându-se? Şi totuşi, ceva esenţial se întâmplă în momentul în care Maica lui Dumnezeu intervine, dar nu aşa cum poate lumea se aştepta’, se menţionează în Scrisoarea Pastorală de Paşti.
