Episcopul greco-catolic Virgil Bercea, în Pastorala de Crăciun: Nu putem trăi fără bucurie; bucuria se îngemănează cu suferinţa

Episcopul greco-catolic de Oradea Virgil Bercea a îndemnat, în scrisoarea sa pastorală de Crăciun, la rugăciune continuă, afirmând că avem nevoie unii de alţii, că nu putem trăi fără bucurie, chiar dacă ”timpurile noastre au încărcătura lor de panică, de jertfe şi de încercări”. ‘Să ne rugăm şi noi neîncetat, mai ales acum când pare că virusul ne-a furat totul, când loveşte bezmetic vieţile oamenilor. Dar, iată, nu a reuşit să ne vitregească de colinde, de cântări alinătoare şi de rugăciunile noastre. Acestea sunt reperele creştinilor în timp de pandemie: rugăciunea, speranţa, credinţa şi iubirea, bucuria că ni s-a născut un Mântuitor, Cristos Domnul! Pentru noi, El este semnul timpurilor!’, se arată în Pastorală. Acesta aminteşte bucuria ce a însoţit mereu vestea cea minunată, a naşterii lui Isus Cristos, prilej de reflecţie pentru fiecare. ‘Este o veste extraordinară pe care o aşteptăm acum parcă mai mult ca niciodată! Este atât de neobişnuită această Veste încât ne îndeamnă să ne oprim şi să descoperim adevărul şi sensul ei în viaţa noastră, să ne pătrundem de certitudinea înnoită a importanţei sale pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră, deopotrivă. Cuvântul lui Dumnezeu, care s-a făcut trup, este Viaţă şi ne hrăneşte foamea şi setea de iubire, de cunoaştere, de pace şi de adevăr’, a subliniat episcopul. El arată că, trăind în realitatea zilei, ‘bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus”. Cei care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare, deoarece ‘cu Isus Cristos mereu se naşte şi renaşte bucuria’, menţionează episcopul greco-catolic Virgil Bercea. ‘Nu putem trăi fără bucurie, chiar dacă timpurile noastre au încărcătura lor de panică, de jertfe şi de încercări. Bucuria se îngemănează cu suferinţa. (…) Cine sunt săracii sau bogaţii, orbii sau înţelepţii ori păcătoşii, cei drepţi sau cei strâmbi, cine sunt cei bolnavi şi neputincioşi sau cei sănătoşi? De la fiecare putem învăţa ceva! Din sărăcia şi suferinţele celor nevoiaşi sau bolnavi, din zbuciumul şi încercările celor singuri, din bucuriile şi surâsul lor: avem nevoie unii de alţii! Dumnezeu continuă să semene în umanitate seminţele binelui. Vieţile noastre sunt legate unele de altele – medici şi infirmieri, farmacişti şi persoanele de la magazine, oameni care lucrează pentru siguranţa celorlalţi, preoţi şi călugări, oameni simpli şi intelectuali – cu toţii am înţeles că nimeni nu se poate salva de unul singur’, şi-a încheiat episcopul mesajul de Crăciun.