În cadrul unei ediții Marius Tucă Show transmise live de Gândul, istoricul, poetul și jurnalistul Marius Oprea pledează pentru recunoașterea și învățarea din suferințele trecutului pentru a sparge complotul tăcerii care a înconjurat crimele regimului comunist și a aduce un omagiu celor care au fost victimele acestuia, scrie gandul.ro.
Marius Oprea a abordat tema Holocaustului și a comunismului în România, evidențiind nevoia de a recunoaște și de a învăța din suferințele trecutului. El afirmă că, deși istoria Holocaustului este parte integrantă a educației, istoria comunismului rămâne adesea nepredată.
„Istoria Holocaustului face parte din trunchiul comun al disciplinelor de învățământ și nu e deloc rău că este așa. Istoria comunismului în România practic nu se predă. Deci, dacă există un negaționism, el nu privește sau mă rog, privește, dar într-o mică măsură negarea Holocaust-ului, avem parte din plin de negarea comunismului, de negarea trecutului părinților și bunicilor noștri”, a declarat Marius Oprea.
Oprea discută despre condițiile tragice în care deținuții erau îngropați, fără a fi anunțate familiile, ceea ce le aducea o soartă cruntă, moartea fiind un secret bine păstrat.
„Nu se anunța familia. Nu erau anunțați decât doar în cazuri excepționale și cu avizul conducerii Ministerului Afacerilor Interne de ce să nu anunț familia? Pentru că primeau ce meritau și de ceea ce se temeau cel mai mult deținuți. O moarte de care nu știe nimeni nimic. Cred că asta e cea mai crude soartă”, afirmă istoricul.
Marius Oprea a vorbit și despre misiunea sa și consideră că munca de a recupera osemintele victimelor și de a le oferi o înmormântare corespunzătoare este o modalitate de a sparge acest cerc al tăcerii și de a aduce un omagiu celor uciși.
„Ceea ce fac eu îmi de o mare bucurie sufletească tocmai pentru că reușesc să spargă acest complot al tăcerii care s-a țesut nu doar asupra suferințelor lor, ci si și asupra morților. Știi ce simt eu când pun mâna pe osemintele lor și le scot de acolo și le pun în saci pentru a fi duși, spălați și apoi așezați în osoare? Că asta a fost ultima lor dorință, ca despre moartea lor să se știe ceva, să aibă la căpătui o cruce și să fie pomeniți. De asta cred că s-au temut toți, indiferent de confesiune, profesie, de motivul pentru care ajunseseră acolo, în lagăr sau în închisoare. Deci e un sentiment greu de descris.”, a mărturisit Marius Oprea.
Oprea menționează că biserica a jucat un rol important în recunoașterea acestor suferințe, având o capacitate organizatorică superioară statului în acest sens.
„Și am descoperit tot cu această ocazie, că biserica bate de departe statul, nu doar în aceea că a înțeles foarte repede că regimul comunist a fost practic o fabrică de martiri, dar mai ales prin capacitate organizatorică, că știu să pună foarte repede lucrurile să meargă”, declară istoricul.
Marius Oprea subliniază importanța de a discuta deschis despre crimele comunismului și despre suferințele celor care au fost victimele acestui regim, evidențiind că reticența românilor de a aborda aceste subiecte este rezultatul unei istorii complicate și a unei culturi a tăcerii. „Păi tot timpul au fost motive să nu vorbim despre asta”, a concluzionat istoricul.
Articolul „Există o cultură de negare privind atrocităţile perioadei comuniste în România; acest regim totalitar a fost o „fabrică de martiri” pentru Ortodoxie”, spune istoricul Marius Oprea apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
