FEMEI ÎN LINIA ÎNTÂI/ Paramedicul Mihaela Enache (ISU Giurgiu): Lupta pentru viaţă nu ia pauză niciodată

Când câştigăm o viaţă e un sentiment puternic, unic, dar durata acelui sentiment de victorie este, în general, limitat; de multe ori nu avem timp să ne bucurăm de rezultatul obţinut pentru că sunetul asurzitor al staţiei de la serviciu anunţă un nou caz, o nouă provocare, lupta pentru viaţă nu ia pauză niciodată – este confesiunea unui paramedic SMURD, plutonier major Mihaela Nicoleta Enache, de la Garda de Intervenţie Mihăileşti din cadrul ISU Giurgiu. Iar aceasta are cu ce se mândri. În 2020, într-un an altfel, a avut cele mai multe participări la intervenţii, iar performanţa ei a fost apreciată de superiori. ”În cadrul ISU Giurgiu activează zeci de angajaţi bărbaţi, iar printre aceştia, în sectorul operativ, activează şi patru femei care luptă cot la cot alături de colegii lor atât la incendii, la inundaţii, la accidente rutiere, la salvări de la înălţime, dar şi în salvarea vieţilor, ca paramedici SMURD, – şi acum pentru salvarea şi transportul la unităţi medicale a pacienţilor COVID. Plutonier major Enache Mihaela Nicoleta, Garda de Intervenţie Mihăileşti, este subofiţer operativ principal la stingerea incendiilor şi operaţiuni de salvare, dar a absolvit şi mai multe cursuri de pregătire ca paramedic SMURD. Îi place să activeze în acest domeniu, este dedicată meseriei, iar în anul 2020 a avut cele mai multe participări la intervenţii – 185 de intervenţii SMURD, fiind evidenţiată pe unitate pentru acest lucru. Şi acest an l-a început în forţă, având în primele luni ale acestui an tot cel mai mare număr de participări la intervenţii până acum, în cadrul ISU Giurgiu. Ca un exemplu de dăruire profesională, chiar în ziua de 1 Martie a avut o acţiune cu pacienţi COVID care a presupus ca timp de şase ore neîntrerupt să stea îmbrăcată în echipamentul de protecţie şi să ofere sprijin de specialitate”, a precizat purtătoarea de cuvânt a ISU Giurgiu, Nicoleta Beianu. Mihaela Enache are 40 de ani şi şi-a început activitatea în cadrul ISU Giurgiu în anul 2007. ”Dintotdeauna mi-am dorit o meserie în care să pot să ajut oamenii. Întâmplarea a făcut ca, în anul 2007, la pompieri să fie scoase posturi la concurs. Atunci am făcut primii paşi în domeniul militar. La ISU Giurgiu m-am angajat ca subofiţer operativ principal. Mi-a fost destul de uşor să mă integrez, deoarece sunt o fire sociabilă şi ordonată. Am început cu participarea la acţiuni de stingerea incendiilor, unde a trebuit să fac faţă provocărilor şi intervenţiilor alături de colegi bărbaţi. În timp, mi-am aprofundat pregătirea şi, pe lângă pregătirea fizică pe care o desfăşor în fiecare zi pentru a fi prima la intervenţiile unde o secundă poate face diferenţa între viaţă şi moarte, am început şi pregătirea în domeniul acordării primului ajutor şi am urmat modulele I şi II de paramedic SMURD. Cred că aici mi-am găsit adevărata chemare şi, deşi este o meserie solicitantă, o fac din suflet şi cu plăcere”, a declarat pentru AGERPRES paramedicul. Cea mai mare satisfacţie profesională este atunci când îşi îndeplineşte cu succes misiunile la care participă şi consideră că ”victoriile” ei sunt ”victoriile tuturor”. ”Nu am stat niciodată să îmi contabilizez victoriile. Consider că victoriile mele sunt victoriile tuturor, dar cea mai mare bucurie şi împlinire sufletească este atunci când văd mulţumirea, zâmbetul şi liniştea care se citesc pe chipul oamenilor suferinzi sau al rudelor acestora după o intervenţie reuşită. Ceea ce simt şi trăiesc în acele momente este ceva unic. Acest sentiment îmi dă putere şi mă determină să mă pregătesc mai bine, să îmi doresc mai mult şi să devin mai bună în ceea ce fac”, ne spune Mihaela. Ea admite că în situaţiile critice ”prima reacţie este cea mai importantă, nu e timp de emoţii”. Viaţa omului trebuie salvată, iar, dacă nu se poate altfel, încearcă să obţină răul cel mai mic. Viaţa însă i-a dat şi lovituri, făcând-o să simtă acel sentiment de neputinţă în faţa morţii. ”Din nefericire, sora mea suferea de o boală incurabilă şi s-a alăturat îngerilor atunci când viaţa ar fi trebuit să fie frumoasă, aşa cum este cea a unui adolescent. Am fi dat orice să o putem salva, însă sunt sigură că ne veghează pe toţi cei din familie, de acolo, din cer. Acel sentiment de neputinţă în faţa implacabilei morţi l-am mai avut şi atunci când, ca paramedic, un tată ne-a adus-o pe braţe pe fetiţa lui în vârstă de opt ani intrată în stop cardiorespirator şi pentru care, din cauza multor altor probleme de sănătate pe care le avea, nu am mai putut face nimic’, a povestit Mihaela Enache. Ea este conştientă că în lupta dintre viaţă şi moarte o secundă poate face diferenţa. În teren contează foarte mult viteza de reacţie şi stăpânirea de sine, mai ales atunci când se intervine la cazuri în care sunt implicaţi şi copii. ”Şi eu sunt mamă a unei fete ajunse la vârsta majoratului şi înţeleg prea bine ce simte un părinte care vrea să îşi ajute copilul. Când câştigăm o viaţă e un sentiment puternic, unic, dar durata acelui sentiment de victorie, care ne dă senzaţia unei puteri nemărginite, este, în general, limitat. De multe ori nu avem timp să ne bucurăm foarte mult de rezultatul obţinut pentru că sunetul asurzitor al staţiei de la serviciu anunţă un nou caz, o nouă provocare. Lupta pentru viaţă nu ia pauză niciodată, dar credinţa în Dumnezeu îmi dă forţă, consider că divinitatea este prezentă în vieţile noastre şi mai ales în meseria pe care eu o practic”, mărturiseşte ea. Viaţa de paramedic are şi multe clipe speciale, după cum ea însăşi ne spune. ”Cel mai frumos moment pe care l-am trăit a fost atunci când am asistat la naşterea unui nou-născut. Mămica nu a mai rezistat până la spital şi am ajutat-o să aducă pe lume un copil perfect sănătos. Bineînţeles că şi în viaţa personală naşterea fetiţei mele este şi va rămâne întotdeauna cel mai de preţ moment”, a arătat paramedicul. Aceasta recunoaşte că ultimul an a fost mai greu şi diferit de ceilalţi de până acum din cauza pandemiei, iar munca în acele costume de protecţie este istovitoare. Cu toate acestea, nu s-a gândit nicio clipă să renunţe. ”Am ales acest drum pe care merg acum şi am conştientizat, încă de la început, ce implică meseria de paramedic, cu toate riscurile, dar şi momentele unice pe care le presupune. Dacă aş fi pusă în situaţia de a-mi alege din nou meseria, m-aş îndrepta tot spre domeniul medical. Faptul că sunt în slujba oamenilor şi îi pot ajuta prin pregătirea şi cunoştinţele dobândite îmi aduce împlinire sufletească”, a mai spus Mihaela Enache.